5,554 matches
-
de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde a-l ști pe adevăratul vinovat, aducătorul de panică și autorul crimei. În locul șefului care se clatină este pus la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nevinovații ar fi vinovați în vreme ce fiecare dintre ei ar putea răspunde acuzatorului care stigmatizează repetîndu-i "tu ești vinovat" prin replica dată lui Oedip de Tirezias: "Tu care mă acuzi și care te crezi nevinovat chiar tu ești, o, minune, cel vinovat. Cel pe care-l urmărești nu este altul decît tu însuți". O astfel de logică desprinde soluția problemei pe care și-o pune fiecare. Ea furnizează interpretări ale evenimentelor dintr-un punct de vedere unilateral, pornind de la fapte alese cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Am văzut cum oamenii devin brute docile ucigînd la ordin, din frică, din devoțiune. În timp ce un popor întreg se scufunda în mutism, legea era pervertită și dispărea orice drept la adevăr, am văzut cum mii de nevinovați erau transformați în vinovați, oamenii liberi în prizonieri, din cauza etniei sau a clasei lor. Am văzut cum au fost sacrificate mii și mii de ființe. Este adevărat că psihologia mulțimilor pune o întrebare ocolită de majoritatea științelor: de ce ne indignează atît de tare puterea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit în contra învățăturii lui Dumnezeu și a autorității Bisericii. Noi ne-am întrunit pentru a lua în discuție comportamentul tău și ne-am convins că ești vinovat, dar și fiindcă, cu siguranță, cunoștințele tale sunt un meșteșug al duhurilor maligne și al lumii întunericului. Dar cum e cu putință să credeți în astfel de născociri? Voi ar trebui să reprezentați înțelegerea și bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine în centrul ei; acoperă de ocări pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Dichotomia dintre Diotref și Sfântul Apostol Pavel invită la o reflecție profundă asupra valorii a două lumi: lumea materială, dominată de păgânism
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reformare din temelii a sistemului universitar, prin producerea de competențe. În cele din urmă, decizia, ca națiune, ne aparține. Fie vrem să continuăm cu păgubosul amatorism comunist, fie vrem să adoptăm modelul excelenței intelectuale. Să nu încercăm să găsim alți vinovați! Teologie și politică Reflecția răsăriteană asupra raporturilor dintre teologie și politică trebuie să pornească într-un spațiu majoritar ortodox de la presupoziția tradiției sale, ca referință solidă în conturarea unui asemenea demers. O astfel de gândire, care se hrănește dintr-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Așadar, au fost deportați fasciștii și lacheii lor, pentru crimele comise (cu existența acestora suntem de acord, la fel și cu pedeapsa ce a urmat); iar deportarea nevinovaților este și ea justificată (inclusiv a copiilor), pentru că fie erau din familia vinovaților, fie nu aveau nici o legătură cu crimele, dar așa se cuvenea, că doar au fost uciși și sute de mii de cetățeni sovietici nevinovați, așadar o compensație în sânge nevinovat se cuvine. Cât despre înfometarea populației Basarabiei, justificată de ajutorarea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
-și păstra sentimentul național, dându-i puterea să rămână integru până în azi în ciuda tuturor ostilităților. Datorită acesteia, evreului îi era permis să ucidă și chiar era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta la religia lui Jahve, era un vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise a poruncit să fie uciși, fără nici o deosebire, adoratorii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să tuteleze binele colectiv și mai ales dreptatea, care face parte din economia divină: De aceea, chiar și atunci când un soldat, ucide un om, din obediență față de superiorul său, căruia prin lege trebuie să-i fie supus, el nu este vinovat de crimă în baza nici unei legi a țării sale; care, dimpotrivă, dacă acesta nu ar fi îndeplinit-o, ar fi vinovat asemenea unui dezertor și ca unul care a încălcat o poruncă. Sfântul Augustin, citând exemple din Vechiul Testament, ne spune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
porunca preadreptei rațiuni, cei nelegiuiți să fie pedepsiți cu moartea... Așadar, cu excepția acestora, care fie dreapta lege în general, fie Dumnezeu însuși, izvorul dreptății, în mod special, poruncește să fie uciși, oricine se sinucide ori ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse și demonstrate îndatoririle religioase, patriotice și sociale, încredințate militarului, Augustin simte nevoia de să-i sugereze beligerantului normele însuflețitoare. Ca bază a conduitei creștine, pe care trebuie să o păstreze, episcopul spunea că: Soldaților, nu serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea înmuia nici măcar prin torturile care urmau, a poruncit ca, plin de lanțuri, să fie aruncat în închisoare. Apoi a spus: „O închisoare dezolantă și superioară oricărei torturi să-l înghită pe acest rebel, să-l facă să se simtă vinovat de lezmajestate. Disprețuitorul zeilor să fie lipsit de lumină. Să nu-i fie posibil să stea în picioare; chiar și șezut lanțurile să-l tragă în jos; chiar și culcat o plasă de lanțuri fixe să-l consume; până când va
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posibil să stea în picioare; chiar și șezut lanțurile să-l tragă în jos; chiar și culcat o plasă de lanțuri fixe să-l consume; până când va fi destinat unei încercări mai puternice, să experimenteze toate chinurile stabilite împotriva celor vinovați“. Spunând aceste lucruri, îndată slujitorii guvernatorului l-au aruncat în închisoare pe preafericitul Ferreolus plin de lanțuri, iar cei rânduiți cu paza lui au început să-i facă de gardă, pentru ca să-l poată prezenta din nou. Dar, după ce au trecut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deschise numai pentru cei care ar fi venerat zeii și zeițele; h) printr-o scrisoare dezaproba măcelul efectuat de prefectul Dracontius și contele Diodor împotriva poporului condus de Marcu, episcopul Alexandriei, iar în secret se complăcea de acest fapt, nepedepsind vinovații; j) mărturisea public dreptatea, dar mai apoi îi condamna pe nedrept pe unii dintre exponenții regimului trecut care nu făcuseră nici un rău. Acest fapt l-a determinat pe Ammianus să pronunțe o judecată severă împotriva sa pentru că se comporta nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o chestiune centrală în studiul relațiilor internaționale. Reacția criticilor la acest internaționalism liberal a dominat primii ani de dezvoltare ai disciplinei. Carr (1939/1945/1946: Capitolul 1), care era unul din cei mai duri dintre aceștia, susținea că "utopicii" erau vinovați de "naivitate" și "exuberanță". Zelul vizionar stătea în calea unei analize la rece. Critica realistă a internaționalismului liberal, lansată de Carr cu puțin înainte de cel de al Doilea Război Mondial și continuată de alți cercetători incluzându-l pe Morgenthau în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lucruri foarte importante despre relațiile internaționale, aproape oriunde și oricând, având ca fundamente doar anarhia și distribuția capacităților. O asemenea teorie, în domeniul său de aplicabilitate, are o putere considerabilă. Snyder apreciază totuși corect, în viziunea mea că Waltz este vinovat de "parcimonie excesivă, în sensul că aportul explicativ al unor elaborări suplimentare depășește costurile reducerii generalității" (1996:167). Aceasta nu sacrifică totuși teoretizarea la nivel sistemic. Coalizarea, de exemplu, se referă la distribuția de amiciție și inamiciție, și deci nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a se conforma cu ceea ce pare a fi un consens global din ce în ce mai larg. Procesele derulate (Miloșevici, Saddam) și atenția acordată non-proceselor (Pinochet, Suharto) indică o îndepărtare semnificativă de la prevederea tradițională a imunității suverane a șefilor de stat și celor vinovați de crime de război și crime împotriva umanității. În timp ce în trecut, justiția, dacă era făcută vreodată, ar fi venit din interiorul statului, înființarea unor foruri legale internaționale și dezvoltarea ulterioară a legislației internaționale în acest domeniu se datorează în mare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au agravat suferința populațiilor locale (Chomsky 1999a). Dezbaterea asupra războiului din Irak a adâncit aceste diviziuni, iar unii, precum Blair, au argumentat că războiul este justificat nu numai pentru că regimul este un pericol pentru alte societăți, dar și pentru că este vinovat de grave încălcări ale drepturilor omului. Alții argumentează că guvernele american și britanic sunt vinovate de a se fi plasat deasupra societății internaționale prin acțiuni în afara sistemului O.N.U., în care toate statele beneficiază de egalitate în fața legii (cu toate că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sistemele geopolitice sunt ancorate în relații de producție specifice și pentru a analiza modurile în care sistemul modern de state și formele capitaliste de producție s-au dezvoltat împreună. Rezultatul acestor evoluții este acela că marxismul nu mai este găsit vinovat de ignorarea puterii de stat și a lumii clasice a relațiilor internaționale, astfel cum este aceasta concepută de realiști. Aceasta nu înseamnă că marxiștii vor concede, măcar pentru o clipă, că relațiile internaționale pot fi reduse la rivalitatea dintre marile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
câmp afectiv incitant și, totodată, misterios. Μ Demnitatea reprezintă o valoare strict personală: n-o putem Împrumuta de la alții; ea este o expresie a propriilor resurse de mândrie. Μ Obții respectul adversarului numai atunci când rămâi credincios ție Însuți. Μ Pentru vinovații care au resurse interioare de căință, cea mai bună cale de a-i face să se Îndrepte este de a-i lăsa, pentru un timp, singuri cu propria lor conștiință. Μ Degeaba recurgem la pedeapsă, dacă vinovatul nu poate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-ar cuveni, pentru ca aceasta să fie Învățătură de minte pentru toți cei care ar dori să repete fapta incriminată. Μ Ca și În cazul Întrebuințării medicamentelor, În folosirea pedepselor nu putem anticipa Întotdeauna toate efectele posibile: astfel, unii dintre vinovații care se dovedesc a fi mai sensibili pot ajunge În situația unor remușcări acute, care să-i facă să nu-și mai găsească Împăcarea cu ei Înșiși. Μ Marele scriitor rus F.M. Dostoievski atrăgea atenția, ca nimeni altul, asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bătrân -, ajunge să facă o anchetă Într-o abație din nordul Italiei, unde a avut loc o moarte suspectă. Aceasta nu e, de fapt, decât prima dintr-o serie de șapte, căreia Baskerville Îi va pune capăt demascându-l pe vinovat. În mijlocul acestei abații se găsește o bibliotecă imensă, cea mai de seamă din Întreaga creștinătate În privința cărților pe care le adăpostește, construită În formă de labirint. Biblioteca ocupă un loc major În sânul comunității religioase și deci și În roman
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de sigur, am început să-i cred pe ei. Mai dă-mi o țuică. Bea și tu un păhărel. Pune sticla pe masă. Mina: (cu ironie și durere) Cum s-ar spune, i-ai iertat și pe ceilalți! (Ilie tace vinovat) Așa-i că i-ai iertat? Ilie: Și încă demult. Mina: (ironică) Doamne, ce inimă minunată și bună ai! Ilie: Nu-i vorba de inimă, Mina, ci de cu totul altceva... Nu știu, e greu să-ți explic (bea) Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îl sărută și simte graba cu care participă, face cîțiva pași spre ieșire, se întoarce) Mă întreb ce poezie ai putea să scrii în seara asta?! (pleacă) El 1: (întrebarea îi bate în tîmple; e singur și de două ori vinovat; se freacă pe brațe a frig) Adevărul e că nu e nici urmă de vînt...! TABLOUL IV (El 1, e la masa de lucru; El n, e așezat în fotoliu și citește de pe niște pagini) El n: Frumos! Chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mi-a fost. (înțelegînd) E rău? El 1: Ea suferă... a slăbit mult... nu doarme... e apatică... acum cîteva zile mi-a arătat un rid... pe care nu-l avea... și acum îl are... și-mi pare rău... mă simt vinovat... (privește din nou în toate părțile cu frică) Ea 1: (cu blîndețe și maturitate) Dragule, tu ai vocația vinovăției... ești un adevărat profesionist în arta de a fi vinovat... El 1: Dacă celălalt nu e vinovat, atunci ești tu... Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avea... și acum îl are... și-mi pare rău... mă simt vinovat... (privește din nou în toate părțile cu frică) Ea 1: (cu blîndețe și maturitate) Dragule, tu ai vocația vinovăției... ești un adevărat profesionist în arta de a fi vinovat... El 1: Dacă celălalt nu e vinovat, atunci ești tu... Ea 1: Și dacă nu e nici unul vinovat! El 1: Cineva trebuie să fie... situația... împrejurarea. Ea 1: Eu sînt împrejurarea... El 1: Tu mă faci să uit timpul... iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]