6,587 matches
-
din anii '70, și este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în general diverse tipuri de fluiere, au fost adăugate și alte instrumente des întâlnite în folclorul celtic ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește "Fest Noz" (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De asemenea, festivalele de muzică celtică sunt foarte populare. O altă caracteristică particulară a Bretaniei
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în limb. În pofida acestor izvoare patristice, analogia cu Isus rămâne în arta creștină sporadică. Puține sunt în epoca romanică și reprezentările lui Orfeu în ipostaza muzicianului sau cea a oratorului elocvent, având vioara ca atribut, precum în scena unui capitel din catedrala din Geneva, sau lira, ca în ilustrația „Armoniei sferelor” de pe prima pagină a lucrării istorice „Liber pontificalis”, Ms. 672 a Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
bani. Cu banii strânși își organizează la căminul cultural, a treia zi de Crăciun, seara, o mare petrecere cu care se încheie datina. Pot fi admirate cu ocazia nedeilor, nunților, botezurilor și chiar a balurilor. Dintre instrumentele muzicale folosite, amintim : vioară, acordeonul, doba (dubă) iar că o influență a Banatului, taragotul și saxofonul. Mai rar se folosește fluierul, existând puține persoane care mai știu să cânte la acest instrument popular. Dansurile populare caracteristice sunt : învârtita, hațegana și lină (de pe Strei). Creatori
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
la o casă numită „casa jocului”. La Sfântul Nicolaie, în data de șase decembrie, erau „probați” muzicanții, la acea casă, prilej de întâlnire, mai mult al tinerilor care, cu această ocazie, detaliau planurile pentru celelalte sărbători. Taraful era compus din: vioară, ceteră, contrabas și țambal, la nunți și petreceri mari, iar celelalte petreceri erau animate de cântecul fluierului. În toată perioada sărbătorilor, jocul avea loc numai după-amiaza și seara, deoarece dimineața toată comunitatea se ducea la biserică. În ajunul Crăciunului, încă
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
ultimul rând pe preotul Gheorghe Hadârcă cel care a ctitorit biserica. Acestuia, i-a urmat Grigorie Baz, un preot luminat, învățător, scriitor de piese de teatru (a scris două piese pentru elevi intitulate ,Satana” și ,Cinci pâni”), era constructor de viori și a lucrat cu propriile mâini scena școlii din sat, pe care se dădeau spectacole și serbări școlare, scenă demolată, fără a fi măcar fotografiată în timpul direcțiunii d-lui Hrițcu Ioan, din motive obiective de modernizare a școlii cu termopane
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
îi prindeau pe feciori și îi duceau la oaste pentru câțiva ani. Jocul era organizat de doi chizeși care angajau muzicanți în Vinerea Mare sau pe la Crăciun. Aceștia erau răsplătiți cu bucate și cu bani. Muzicanții erau primași (care cântă la vioară), contrabași și gordonași. Unii cântau din fluier iar alții din taragot. Dintre muzicanți anunțăm pe: Moldovan Alexa, Boca Pilaș, Cinca Gheorghe, Cinca Alexandru. După anul 1918 s-a cântat și din acordeon. Cei mai buni jucători au fost considerați următorii
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
se adunau să-și petreacă. Petrecerea se numește „hidede”, și se organizează pe toată perioada anului în afara posturilor. De obicei doi tineri se interesează de organizarea petrecerii, aducând un „hididuși” și un „băndaș” sau „dobaș”. In ultima vreme se folosește vioara cu goarnă. La petrecere participă toate vârstele. Ea are loc numai în zilele de sărbătoare și ține până noaptea târziu. Până nu de mult fetele trebuiau să sosească acasă până la aprinsul lămpii. Vârstnicii discută despre mersul lucrărilor de sezon, povestesc
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
(n. 28 noiembrie 1948, în comuna Găujani, județul Giurgiu) este o soprana de origine română. a terminat Școala de Muzică din Brașov cu Concertul pentru vioară de Bruch, a urmat, pentru o scurtă perioadă, Secția Canto a Conservatorului din Cluj și a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Romă, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti
Mariana Nicolesco () [Corola-website/Science/298550_a_299879]
-
Marion, Indiană, într-o familie de fermieri, Winton și Mildred Wilson Dean. La vârsta de nouă ani rămâne orfan de mama și este trimis de tatăl său în grija unei mătuși din Fairimont. În timpul liceului joacă baschet, ia lecții de vioară și step, deprinde o mare pasiune pentru teatru și bricolaj. În 1949, după absolvirea liceului, se mută în California, locuind împreună cu tatăl și mama sa vitregă. Din dorința tatălui său urmează cursuri juridice, înscriindu-se la Colegiul Santa Monica, dar
James Dean () [Corola-website/Science/298691_a_300020]
-
Dan Vladimir N. Andrei - Aldea (n. 9 martie 1950, București) este un cântăreț, poliinstrumentist (chitară, vioară, claviaturi, blockflöte, muzicuță, chitară bas), aranjor și compozitor român. Liderul formației Sfinx în anii șaptezeci, s-a stabilit din 1981 în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucrează ca muzician dedicat studioului de înregistrări. A absolvit în
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
timp și a fost exmatriculat pentru că nu s-a prezentat câteva luni de zile la școală, timp în care a dobândit cunoștințe de chitară. În toamna lui 1969 va susține din nou examenul de admitere și promovează în 1973 secția vioară, la clasa lui Dan Cumpăta. Studiază în paralel muzica clasică și muzica rock; face parte din mai multe formații, precum: Dacicus, Memphis. 1968 îl găsește pe Aldea alături de bateristul Marian Toroimac, după ce ambii părăsiseră Memphis, încercând să intre în formația
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
mai mult după stabilirea sa în Germania: muzică clasică, blues, rock, reggae, pop-rock, folk, jazz, country. Este considerat unul dintre cei mai creativi chitariști români, fiind apreciat și ca un bun tehnician („seria” chitariștilor "solo" care au studiat mai întâi vioara îi cuprinde și pe Mugur Winkler, Sorin Chifiriuc, sau pe mai tânărul George Dimitriu). Aldea a scris și interpretat cu Sfinx piese precum: „Șir de cocori”, „Om bun”, albumul-concept „Zalmoxe”, piesele „Din nou acasă”, „Fetele albine” ș.a. A participat în calitate de
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
familiale pun în final capăt relației, care a durat timp de zece ani (1837-1847). Toate compozițiile lui Chopin includ partituri pentru pian. Predominant, pianul este folosit ca instrument singular, însă există și lucrări muzicale unde apar și alte instrumente, precum vioară, violoncel, voce sau orchestră. Peste 230 de lucrări ale compozitorului au supraviețuit timpului. Manuscrise și lucrări din primii ani ai copilăriei au fost pierdute. Lista de mai jos cuprinde itemi ale căror nume a fost dat în cinstea compozitorului:
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
mult, Alma recăsătorindu-se cu Franz Werfel. Împreună au avut o fată, Manon, născută în 1916, care a murit, de poliomelită, la vârsta de 18 ani. Compozitorul Alban Berg, unul din prietenii lui Walter Gropius, a scris un concert de vioară dedicat memoriei lui Manon Gropius. Pe de altă parte, Walter și Alma sunt menționați în cântecul "Alma" scris de Tom Lehrer. În 1934, după ce naziștii închiseseră Staatliches Bauhaus în 1933, Gropius a părăsit Germania, unde era absolut clar că urma
Walter Gropius () [Corola-website/Science/299958_a_301287]
-
George Georgescu. Valentin Gheorghiu excelează și în recitalurile "solo" de muzică de cameră sau ca partener la pian al fratelui său, violonistul Ștefan Gheorghiu. Au rămas în amintire performanțele muzicale ale "Trio-ului" compus din Valentin Gheorghiu (pian), Ștefan Gheorghiu (vioară) și Radu Aldulescu (violoncel). A făcut înregistrări de radio, televiziune și discografice pentru casele „His Master's Voice”, „Pathé Marconi”, „Deutsche Gramophone”, „Electrecord” și „Editură Casă Radio”. Prestigiul său i-a adus invitarea ca membru în juriile multor concursuri internaționale
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
juriile multor concursuri internaționale din Viena, Varșovia, Bruxelles, Paris, Bolzano etc. În 1958, la primul ""Festival și Concurs Internațional George Enescu"" din București, Valentin Gheorghiu, împreună cu fratele său Ștefan Gheorghiu, câștigă Premiul I pentru interpretarea Sonatei a 3-a pentru vioară și pian de George Enescu. Activitatea interpretativa intensă i-a răpit timpul pe care l-ar fi putut dedică compoziției. Creația să componistica, din păcate prea puțin auzită în public, cuprinde: Muzician polivalent, Valentin Gheorghiu, este prezent în viață muzicală
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
Josef Kappl a avut inițial intenția de a reveni în Phoenix. Între timp, Covaci reușește să îl coopteze în formație pe Mani Neumann alături de alți violoniști. Este creată o trupă de rock "„rea și agresivă”", compusă din șase oameni (două viori electrice, violoncel electric, chitară bas, chitară electrică și baterie), care susține concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele timpuri. Deși Nicolae Covaci era singurul român din formație, după un an cu 8-14 ore
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
Festival '80”. În 1981 este scos primul disc occidental al formației, aflată deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundată cu o formație similară. Este intitulat „Transsylvania” și înregistrat în formula N. Covaci (chitări, voce), Mani Neumann (vioară, voce), Tom Buggie (chitară bas), Ovidiu Lipan (baterie), Sabin Dumbrăveanu (violoncel) și Ivan Kopilović (voce). Discul este bine primit, însă după epuizarea primelor 5.000 de exemplare, în numai câteva zile de la lansare, „Belaphon” a refuzat să mai scoată și
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
un mare succes, încasările teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ 5 ori. În 1987 Nicolae Covaci și Josef Kappl reîncep colaborarea. Este scos un single, „Ballade For You/The Lark”, conținând două prelucrări ale unor celebre compoziții românești („Balada pentru vioară” din 1880 a lui Ciprian Porumbescu și „Ciocârlia”, melodie populară). Producătorul discului este Josef Kappl, care nu apare însă creditat pe copertă ca făcând parte din formație. Cu toate acestea, în această perioadă au compus împreună o serie de piese
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
reunirii, în formația întregită revenind Mircea Baniciu. Secția ritmică era asigurată atât de Ovidiu Lipan (baterie) cât și de Costin Petrescu (percuție), acesta din urmă aducând un set de vreo 35 de tobe diferite, clopote, și un gong chinezesc. La vioară a cântat de acum nelipsitul Mani Neumann. Concertul a avut drept scop adunarea de fonduri pentru România. Günther Reininger a declinat participarea sa la concert, datorită mai multor probleme pe care le avea la acea dată, dar a mărturisit ulterior
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
au fost schimbați de-a lungul timpului, urmând ca în 2008, Florian Schneider să părăsească Kraftwerk, lăsându-l pe Ralf Hutter ca fiind singurul fondator și membru original rămas în cvartet. Kraftwerk a fost creată de Florian Schneider-Esleben (flaut, sintetizatoare, vioară electrică) și Ralf Hutter (orgă electronică, sintetizatoare). Cei doi s-au întâlnit ca studenți la Conservatorul din Düsseldorf spre sfârșitul anilor '60, participând la un "experiment" muzical pe care presa din Marea Britanie l-a numit mai târziu Krautrock. Acest duo
Kraftwerk () [Corola-website/Science/299431_a_300760]
-
succesul albumului Autobahn a refuzat să mai lucreze cu aceștia, se pare, din cauza unor neînțelegeri legate de contracte. Pictorul și artistul grafic Emil Schult a devenit un colaborator regulat al trupei începând cu 1973, la începuturi cântând la chitară-bass și vioară electronică, apoi contribuind la design-ul copertelor albumelor și scriind versuri adiționale. Ceea ce în general este privit ca și clasicul cvartet Kraftwerk, s-a format în 1975, pentru turneul "Autobahn". Atunci lui Hütter și lui Schneider li s-au alăturat
Kraftwerk () [Corola-website/Science/299431_a_300760]
-
ar fi fost implicat în moartea lui Mozart, deși marea majoritate a muzicicologilor specializați în epoca respectivă sunt de părere că suspiciunea este total nefondată. Crescut intr-o familie prosperă de negustori, Salieri a studiat două instrumente importante ale timpului, vioara și clavecinul, dar și toate elementele vocalismului. Fratele său Francesco, care era studentul lui Giuseppe Tartini, i-a fost profesor la rândul său. Francesco era un violonist foarte talentat și era adesea chemat să cânte la festivalurile organizate de bisericile
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
Vioara cu goarnă sau Vioara Stroh este un instrument specific bihorean, deși inventat de englezul Augustus Stroh. Se poate spune că vioara cu goarnă reprezintă județul Bihor. Cei mai mari muzicanți de pe valea Crișului Repede sunt lăutarii Căbuță Gheorghe "Stângaciu" și
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
Vioara cu goarnă sau Vioara Stroh este un instrument specific bihorean, deși inventat de englezul Augustus Stroh. Se poate spune că vioara cu goarnă reprezintă județul Bihor. Cei mai mari muzicanți de pe valea Crișului Repede sunt lăutarii Căbuță Gheorghe "Stângaciu" și Mitică Negrean, care fac
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]