7,506 matches
-
murmură șoferul cînd i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că nu, eram doar o prietenă În vizită. A părut decepționat. Julián Își petrecea mai toate nopțile treaz, așezat la masa de scris, cu motanul Kurtz În poală, recitind unele pagini sau, pur și simplu, privind siluetele turnurilor catedralei, În zare. Într-o noapte În care nici eu n-am reușit să adorm din cauza zgomotului ploii ce cădea pe acoperiș, am ieșit pe hol. Ne-am privit fără să spunem nimic, iar Julián mi-a oferit o țigară. Am contemplat ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl Înștiința despre nunta ei și Îi cerea să o uite fusese o Înșelăciune. Avea să-i dezvăluie că el Însuși, Jorge Aldaya, Își obligase sora să Înșire toate acele minciuni În timp ce ea plîngea cu disperare, proclamîndu-și În cele patru zări dragostea nepieritoare pentru Julián. Avea să-i spună că ea Îl așteptase, de atunci, cu sufletul zdrobit și cu inima Însîngerată, topindu-se din pricina părăsirii. Asta avea să fie de-ajuns. De-ajuns pentru ca Julián să apese pe trăgaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni după mine. Mă Întorc repede. Certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la altar, parohul bisericii a refuzat categoric să celebreze cununia și a amenințat că va conjura spiritele Sfintei Inchiziții pentru a Împiedica evenimentul. Fermín s-a Înfuriat peste măsură și l-a scos tîrÎș din biserică, strigînd În cele patru zări că era nedemn de haina bisericească și de parohie și jurîndu-i că, dacă cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nimic. Își creau totul și tot ce își creau era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă În largul lui chiar și atunci când ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fiul Împăratului și alergă spre fată. Pe tine te vreau de nevastă! Și nunta, spre mirarea tuturora, se făcu imediat. Mireasa era urâtă pe dinafară, dar de aur pe dinlăuntru. Chipul ei avea o noblețe înaltă ce izvora ca o zare împlinită, iar fiul împăratului o iubea și o privea ca pe cel mai de preț nestemat. Urmă îndată la tron și pentru că nevasta lui era atât de bogată în ea, nu o dată s-au consultat și au salvat poporul din
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
să n-o alunge. Era pace pretutindeni. Toți se bucurau de binefacerile din jur. Când Naim ajunse la vârsta de 120 de ani, se culcă întro seară, mai devreme, și dimineața nu se mai trezi. Sufletul său plecă râzând în zările soarelui... - Cine a fost femeia cu care m-am căsătorit în cele două vieți trecute? - A fost partea cu care ai venit din Absolut! Învăță: - Ai răbdare, așteaptă! Și acestea fac parte din cunoaștere. Vei avea împliniri după ce vei mai
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-cu, cu-cu așa mă cheamă, Am căsuța în poiană. Îți cânt toată primavara Ba
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-cu, cu-cu așa mă cheamă, Am căsuța în poiană. Îți cânt toată primavara Ba chiar cânt vesel și vara! Barza: Dar pe mine nu mă vezi? Îmi fac cuibul sus în zare Și-i învăț
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-cu, cu-cu așa mă cheamă, Am căsuța în poiană. Îți cânt toată primavara Ba chiar cânt vesel și vara! Barza: Dar pe mine nu mă vezi? Îmi fac cuibul sus în zare Și-i învăț pe pui să zboare. Prezentator: 0 ce multă veselie, E-n poiană și-n câmpie! Zumzăit și ciripit Primăvară, bun venit! Trece iute primăvara și-ntr-o zi de joi, așa pe seară, mă trezesc cu mândra
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât cel comun cât și cel științific, el poate reveni cu precizări la nevoie. — Nu e nevoie, zise Grințu, și Zare Își continuă povestirea. În tufăraia aceea, cea mai deasă și cel mai greu de străbătut, era totdeauna sigur că nu va fi găsit. Când se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și răcoarea se păstrau constante În toată casa și În tot lungul zilei. E clar că amintirile lui provin dintr-o zi de vară! — La ce-ți servește să fii atât de sigur de asta? - Întrebă Grințu. Vei vedea, zise Zare. Seara, casa se umplea și de alte chipuri și trupuri, dar nu știe dacă somnul care-l cuprindea pe el Îl Împiedica să-și amintească detalii despre acele persoane sau lumina scăzută, Întunericul, mai bine zis. Crede chiar că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo, al unui motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unui motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și inflorescențele plantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și inflorescențele plantelor Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de istorie cu profesorul Valedulcean. Omul acela tocmai vorbea clasei despre obiectele găsite Într-un tumul din Dobrogea. Această a doua amintire, de fapt, este mai degrabă legată de rezonanța ciudată a cuvântului tumul, pe atunci cu semnificație misterioasă pentru Zare, decât de figura profesorului ce avea să-i devină peste alți mulți și nu prea mulți ani un prieten ciudat. — Înțeleg, zise Grințu descheindu-și Încă un nasture de la veston și tolănindu-se pe iarba uscată a taluzului, rămânând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un prieten ciudat. — Înțeleg, zise Grințu descheindu-și Încă un nasture de la veston și tolănindu-se pe iarba uscată a taluzului, rămânând apoi minute În șir cu ochii Închiși și cu fața expusă spre soarele de toamnă neobișnuit de puternic. Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul din el și-i examină apoi cu atenție talpa. Duse de mai multe ori degetele până la vârful bocancului, pe dinăuntru, părând să caute ceva, un obstacol mic și ascuțit, care probabil că-l jenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ascultă, băi, teristule, mă crezi prost sau vrei să-ți bați joc de mine? Grințu deschise un ochi. — Mda! - Îngână el. Deci crezi că a fost o arestare? Liniștea amiezii de toamnă se Încordă deasupra lor, dar pluti mai departe. Zare Își privi ceasul. Stăteau acolo de mai bine de o jumătate de oră și nu auziseră Încă nici o Împușcătură. Peste Încă puțin timp aveau să audă o primă serie. Apoi aveau să aștepte o rachetă roșie și să treacă dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]