65,481 matches
-
or fi pus oare? Văd că la vecinul Cheșcu s-au prins toți copăceii, o să fie o frumusețe de grădină. Bravo lui! Vitan și-a făcut un chioșc. O să bem o bere acolo, la vară, cînd ne-om aduna pe acasă... Victorie, pe imensa ușă deschisă apare chelnerul. Vine agale spre mine și ridică sprîncenele a întrebare. O cafea și o bere...rece tare. Dă din cap că a înțeles. Mai mută două scaune care îi stăteau în drum. Încet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lipesc de picioare. Uf, ce scîrboasă senzație. Buzele le simt uscate, deși sînt ude și ele. Mă uit la ceas. A trecut o oră și jumătate. Într-un colț al capului, o bucățică de creier încearcă o soluție. Bădie, pînă acasă faci 15 minute, nu? Da, și ce-i cu asta? întreabă partea toropită de căldură. Păi, cînd ajungi acasă, ce ai în frigider? Ce am? răspund ilogic. Ei, în ușă, acolo, jos, în frigiderul mare... Da, bere, multă bere, rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceas. A trecut o oră și jumătate. Într-un colț al capului, o bucățică de creier încearcă o soluție. Bădie, pînă acasă faci 15 minute, nu? Da, și ce-i cu asta? întreabă partea toropită de căldură. Păi, cînd ajungi acasă, ce ai în frigider? Ce am? răspund ilogic. Ei, în ușă, acolo, jos, în frigiderul mare... Da, bere, multă bere, rece, rece tare... Ei, ce zici? Tragem o fugă acasă? Tragem, alerg, fug, chiar acuma! Mă scol și mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu asta? întreabă partea toropită de căldură. Păi, cînd ajungi acasă, ce ai în frigider? Ce am? răspund ilogic. Ei, în ușă, acolo, jos, în frigiderul mare... Da, bere, multă bere, rece, rece tare... Ei, ce zici? Tragem o fugă acasă? Tragem, alerg, fug, chiar acuma! Mă scol și mă îndrept spre mașină. Cu pas decis, ferm. Cînd ajung la poartă, mă mai uit încă o dată la ușa aia mare, deschisă larg. Nervii sînt întinși la maximum. Intru în mașină. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de oameni pe care mulți i-au considerat duși cu sorcova. Realitatea este însă alta. Oamenii aceștia sînt cu toată mintea axată pe problema care îi preocupă, care îi obsedează. Un amic, profesor, după o reuniune cu savanți, ne invită acasă. Acolo nu găsește cheile de la ușă. După cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei în tramvai. Doamna taxatoare, vi le las, poate, săracul, le va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei în tramvai. Doamna taxatoare, vi le las, poate, săracul, le va căuta și să i le dați... Ajuns acasă, nu găsește cheile de la ușă. De fapt, își "găsise" propriile chei în tramvai. Exemple sînt cu nemiluita despre savanții aceștia minunați. Eu mă opresc la Veronica, o româncă frumoasă foc, care se dădea în vînt după muzica latino-americană. Și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă îți toarnă 2-3 plozi mai poți lupta cu rivalele care vor să-ți ia jucăria, după ce șarmul se mai tocește este greu să-ți mai ții jumătatea pe acasă. Deșteaptă, Veronica era cercetător la Universitate, iar "'guantanamera în sus și guantanamera în jos'' era un frecător de mentă cu hau-hau. Într-o zi, biata femeie a rămas cu plozii singurică. Nici o șansă să găbjească soțul alteia, nu era genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este un sincretism ciudat între credințe, practici animiste, ritualuri africane și catolicism. Am rugat-o să-mi aranjeze o întrevedere cu babalawo (preotul) ei, să aflu mai multe despre modul cum sclavii africani au reușit să păstreze cîte ceva de acasă. Am fost avertizat cu două săptămîni înainte: Să știți că știe multe despre România. Este licențiat și poate suporta o discuție din orice domeniu. Vă așteaptă peste două săptămîni. Credeam că o să dau peste un negru cu fustiță din franjuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de grăsime se depun pe posterior, formînd o veritabilă cocoașă. Statuetele stau alăturate în valiză, gata să înnobileze vitrinele amicilor mei. Eu sînt puțin absent și hoinăresc pe acasă, prin Iași, orașul în care m-am format, orașul care m-a copleșit cu onoarea de a mă numi în fruntea sa. Aproape doisprezece ani de iureș, de tatonări, într-o perioadă în care nimic nu era sedimentat, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pun în valiză? Evident că și dipticul dăruit de IPS Daniel, icoană care mă însoțește peste tot. În secret pot să spun că și speranța unui drum fără probleme este înglobată în această sfîntă iconiță. Lucrurile sînt strînse grijuliu pentru acasă. O să mă mai întorc pe aici cîndva? Am locuit trei ani în Cuba. Dar sufletul meu a locuit doar în Iași, acolo unde am fost adoptat, educat și unde am muncit cît îi este lăsat omului să muncească. Închid valiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
joacă cu imagini ușoare, paradisiace, între somn, realitate și vis... Sînt deja pe terasă... dimineața, o cafea și văd orașul, Mitropolia, Universitatea, Regimentul, Șorogarii în zare, Tătărașii, Cetățuia, Zona industrială în ceață, o turturică și încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
titlu dat unui capitol de carte, care tratează despre cum s-a distrus și agricultura în România devenită democrație populară...Politica nefastă născută la Moscova, transferată la București, unde disciplina de partid era și a trebuit să rămână mulți ani acasă, a făcut mari victime nu numai în rândul țărănimii, ci și a intelectualității, cazul familiei Loghin de la Toporăști, a familiei Gemene de la Cursești - subiect de carte pentru C. Hușanu, răzeșii lui de la Cursești, și nu numai ai lor, devenind emblematice-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mult pentru invitație, cu respect și toată stima față de dumneavoastră și ascultătorii radioului-Iași! Rep.: - Eu vă mulțumesc dumneavoastră pentru faptul că ne-ați semnalat că de la Pungești -Vaslui au plecat oameni care niciodată n-au uitat de ceea ce au lăsat acasă, cel puțin eu așa înțeleg intenția dumneavoastră, de-a realiza o carte, « Rădăcinile continuității », astfel se intitulează volumul pe care-l avem în față, apărut la Editura P.I.M.,Iași și care are în vedere exact ceea ce spunea-ți mai devreme
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
moșieri, strânși să plătească în redingota lor de șase nasturi, cu colțul batistei puțin scos din buzunarul de la piept, cu pantaloni scurți, salutând în toate părțile, toți neștiind ce să facă cu mâinile; cucoanele înțepate, cu-n zâmbet pregătit de acasă, în rochii de atlaz, cu fel de fel de zorzoane, mirosind a paculie de la o poștă, făcând mișcări și gesturi anume pentru a-și arăta mai bine bijuteriile. Era și puțină lume mai deosebită, mai subțire, dar se pierdea în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de armă a încuietorilor de la intrarea principală, rănindu-l pe Popescu Vasile aflat în curtea bisericii iar oamenii au intrat în panică. Nu cunosc motivele care au determinat deschiderea focului în jurul bisericii. Am auzit împușcături și țipete disperate. Eu eram acasă cu surorile, mama plecase la grădina de zarzavat iar tata la biserică. În urma deschiderii focului, trei persoane au fost răpuse și mai multe rănite. Printre persoanele care au decedat s-a aflat și scumpul meu tată, iar celelalte două au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
luna noiembrie ziua 25, consemnând că, « fiind cel mai mare dintre frați, începând de la vârsta de 5-6 ani, am început să mă pregătească pentru a-i putea ajuta, în sensul de a avea grijă de surori atunci, când rămâneam singuri acasă. » I se dădeau următoarele atribuții : « să nu umble cu foc prin curte și prin alte locuri, în afara celor destinate acestui scop, să nu deschid ușa sau poarta persoanelor necunoscute și ce răspuns să dau celor care întrebau de dânșii, să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
rezolv cu precizie fiecare obligație, folosindu-mă de umbra casei sau a unui băț înfipt în curte, în jurul căruia erau anumite semne ce reprezentau diferite activități. Printre problemele asupra cărora mama îmi atrăgea atenția de fiecare dată când pleca de acasă era problema focului, și aceasta din cauză că toate construcțiile din curte erau acoperite cu stuf și paie. Tot din primii ani îmi reamintesc cu câtă bucurie așteptam să vină sămbăta și duminica, când mama pregătea pâinea, plăcinte, alivenci și alte preparate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
echipamentul corespunzător anotimpului, avănd de achitat și o serie de datorii contractate în vara aceluiași an. Am început școala, dar pe parcurs, datorită marilor greutăți, am avut un mare număr de absențe, mama fiind amenințată cu amendă. Învățătorul a venit acasă și s-a convins care este cauza acestor absențe, rămânând ca eu să continui școala, să nu o abandonez. Cu toată dorința mea, bunăvoința și strădania mamei, am rămas repetent. În toamna anului 1934 s-a dat, parțial, în folosință
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Așadar, mi-am zis, ia să-mi amintesc. Ce-a ieșit? Să vedem. » (Sinteză) « Întorcându-mă înapoi, cu gândul, la anii de școală - nu așa mi-ai cerut? - Am constatat un lucru uimitor. Cei șapte ani ai noștri ( nu de acasă ci de la școala primară) au coincis cu cei șapte ani a celui mai sângeros război mondial de până acum. Acest măcel a început, cum se știe, în 1939, prin atacarea Poloniei, când noi - nu mă refer doar la noi doi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tata). În câteva săptămâni ajungem la Nistru. A avut gura aurită. Peste câteva zile a plecat și el pe front. Dar a avut noroc. După ce l-a făcut și pe cel din est, și pe cel din vest, a venit acasă teafăr. - Dragă Grigore, războiul s-a terminat în 1945, noi am terminat cele șapte clase, patru primare și trei secundare, în anul 1946, i-a mai adu-ți aminte ! - Da, așa este, ai dreptate! Revin însă la ziua aceea de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
avut și eu un tată / și el mult m-a răsfățat / însă moartea nemiloasă / fără dânsul m-a lăsat... Femeile, pentru că publicul nostru era format din mame și surori, au început să plângă. După serbarea aceea nu m-am dus acasă. Am urcat în deal la vie și m-am așezat cu fața în sus, într-un lan de grâu înspicat. Am stat mult așa, cu lacrimi în ochi. La un moment dat am tresărit. Am realizat că în înaltul cerului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
unei tufe de măcieș, să zicem, deschideam, de voie de nevoie, cartea și buchiseam nevoie-mare. Pentru că, vorba doamnei Averescu, învață, bă, boule, dacă nu vrei să rămâi la coada vacii! Nu de puține ori, când mă duceam la doamna Averescu acasă (locuia într-o casă imediat după pod, înainte de intrare în târg) asistam la niște muștruluieli de toată frumusețea. Doamna Averescu obișnuia, atunci când simțea nevoia, să cheme la ea pe câte o mamă a cărei odraslă nu se prea ținea de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Tabacarul a căzut cu nasul într-o băltoacă, în care, din întâmplare, se afla și un pietroi. Evident că l-a umplut borșul, cum se spune. Când l-am văzut plin de sânge, m-am speriat și am tulit-o acasă. Toată ziua am stat ascuns prin grădină, întrebându-mă întruna: dacă moare ăla a lui Tabacaru? Ce mă fac? îi și vedeam pe jandarmi cum îmi împresoară casa, cum mă leagă în lanțuri și mă duc la ocnă. Citisem « Moara
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
buni! duminică, la ceasurile unsprezece, după ce se iese de la sfânta biserică, poposiți pe la primărie. Dom‟ primar vă va zice cum e cu funcierea. duminică, oameni buni ! Bummm-bummm ! La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să ți se crape bojogii. De funciere ne
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]