65,481 matches
-
Averescu s-a dovedit întemeiată. Mihăiță și-a văzut de treaba lui, ieșind din sfera ochilor ce eventual i-ar fi urmărit. Învățătorul a observat mai de multe ori că este urmărit pas cu pas, atât la școală cât și acasă, dovedit prin „invitațiile” repetate la organele de investigație sovieto-române. Urmăritorii, nu toți erau persoane instruite în această preocupare, și deseori se autodemascau prin gesturi necontrolate, abuzând de puterea ce li se da. Prudența învățătorului ajunsese până acolo încât a venit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
autodemascau prin gesturi necontrolate, abuzând de puterea ce li se da. Prudența învățătorului ajunsese până acolo încât a venit la ziua și ora stabilită, pe un alt traseu, la care nimeni nu se putea gândi pentru acel timp. Plecat de acasă încă de la orele 16 spre câmp în Bogdana, privește răsăritul grâului și se-ntoarse seara, târziu, după ce localnicii se adăpostiseră fiecare în casa lui, nebănuind nimeni că un intelectual ca el la vreme târzie, în noapte, mai poate „horhăi” prin
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
oprire prin stația noastră. Eu am spus că va trece și bineînțeles va opri pe linia trei, va sta un minut, suficient să te sui în siguranță în el și să călătorești în continuare... Zis și făcut, dar « socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg » zice o vorbă înțeleaptă. Trenul de marfă în care era Săndel suit lângă un manevrant, într-o cabină, nu a mai putut depăși trenul de călători până la Ploești-sud, deși el a oprit în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vreun elev pe undeva, și văzându-l slăbuț l-a întrebat de vrea să mănânce ceva. Săndel, fire rușinoasă a răspuns întrebărilor puse, negând faptul că iar fi foame, deși se gândea la drumul care-l are de străbătut până acasă. Femeia s-a uitat atent la el, cu o privire iscoditoare, neîncrezătoare, după care i-a spus : - Lasă rușinea deoparte și ia de aici și mănâncă pe săturate, că slavă domnului, pe la noi s-au făcut bucate, nu ca pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de făcut. Iată, mâine-i 24 decembrie, câte nu sunt de făcut la casa omului în ajun de Crăciun ?! Dumneata poți să mergi mai încet, că mai ai mult până la Pungești, încă vreo șapte kilometri pe puțin, după ce noi ajungem acasă, răspunde un gârcenean auzind unde merge tovarașul lor de drum. Au intrat în sat. Și-au luat rămas bun cu urări de « Sărbători fericite și mulți ani », fiecare îndreptându-se spre casele lor, iar Săndel se gândi să treacă pe la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
kilometri. Cred că ești obosit. Dar n-ai cufăr, raniță, sau alt bagaj? - Vă mulțumesc pentru invitație (Săndel scuturând bine bocancii de zăpadă, evită să dea răspunsul cu privire la bagaj), dar nu voi sta mult că am de gând să ajung acasă pe lumină, cum se spune. Urcă scările, mai privește odată frumoasele imagini ce-i apăreau de pe prispele casei, apoi deschizându-i-se prima ușă de la intrarea în sala cea mare, despărțitoare a două camere, se dezbracă de manta, o pune
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
El a fost martor, nu chiar de la distanță, la hotărârea neinspirată a lui de-a lua din curtea școlii «cutia acea rotundă și mică, bună de călimară pentru pus cerneală », cum i-a spus prietenului lui, Micu Ciobanu, ducând-o acasă, ca fratele său, mai mare cu patru ani, să i-o pregătească. și ce nenorocire s-a produs ! Întunecat de aceste avalanșe de amintiri, Săndel ajunge pe malul pârâului Racova și coboară spre a trece puntea, pe care, după cum și-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
salută Săndel mama, plin de emoție, și de dragostea revederii, mult iubitei sale mame. - Tu ești măi, Săndele ? Bună seara! Bine-ai venit. Nu me-ai mai scris în ultimul timp. Deși așteptam scrisori de la tine, dar credeam în venirea ta acasă, așa cum au mai venit și alții. - Da mamă, nu am mai scris pentru că nu știam exact când vin, nu ne-a anunțat oficial mai din timp. Abia pe 21, după programul obișnuit am aflat, și cred că ajungea scrisoarea în urma
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mele. - Ce musafiri, cu ce ocazie, mamă ? - Apoi de la plecarea ta și până acum s-au petrecut multe schimbări măi, Săndele. De Emilia știi că s-a căsătorit cu croitorul acela care a pețit-o când încă nu plecaseși de acasă. - Care mamă, că eu știu mai mulți. Din vară, din toamnă? Pe unul îl chema Bușilă și mai nu știu cum, pe altul îl știu că tot se-nvârtea prin casă, parcă vrând să arate că are cizme cu pinteni, tot îi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai mulți de cât spusese maică-sa că vor veni, dar toate persoanele erau cunoscute de el. Așa că dădu mâna cu fiecare de bun găsit și bun venit, invitându-i în casă. - Șezătoarea e șezătoare, vine fiecare cu lucrul de acasă, dar unii din voi, observ că nu are lucrul de acasă. Eu n-am zis că fac clacă la ceva anume, dar observ că până la urmă nu vă voi lăsa să stați degeaba, zise Maria, după ce observă că și-au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
toate persoanele erau cunoscute de el. Așa că dădu mâna cu fiecare de bun găsit și bun venit, invitându-i în casă. - Șezătoarea e șezătoare, vine fiecare cu lucrul de acasă, dar unii din voi, observ că nu are lucrul de acasă. Eu n-am zis că fac clacă la ceva anume, dar observ că până la urmă nu vă voi lăsa să stați degeaba, zise Maria, după ce observă că și-au găsit fiecare locul ce i-a plăcut, și stătea bine unde
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
am fost decorat, am primit și grade până la gradul de sergent. Cu greu am ajuns până la Don, dar înapoi parcă am venit mai repede, până la Iași. A venit și acea zi de 23 august, credeam că am scăpat, să vin acasă. pe data de 26 august eram pe malul Prutului, îmi schimbasem chiar și hainele militare, mă îmbrăcasem în civil. Am găsit o bicicletă părăsită, probabil de vreun neamț. M-am suit pe ea și gândeam să vin acasă, la Valea-Oanei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să vin acasă. pe data de 26 august eram pe malul Prutului, îmi schimbasem chiar și hainele militare, mă îmbrăcasem în civil. Am găsit o bicicletă părăsită, probabil de vreun neamț. M-am suit pe ea și gândeam să vin acasă, la Valea-Oanei. Mergeam pe ea pe lângă Malul Prutului, cu gândul să nu mă vadă rușii. Dar m-au văzut, cred vreun comandant cu binoclu. Nici nu știu cum am fost înconjurat de către o patrulă rusească ce m-a somat. M-am oprit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fost băgat în lagăr, purtat prin Rusia în mai multe localități, în condiții de nedescris de mizerabile. Am muncit prin mine de cărbuni cu mai mulți camarazi, până în vara acestui an, și mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să vin acasă. Și iată-mă acum pot să spun că sunt bucuros, având familia mea, sperând la o viață normală. Deci speranța și-ncrederea în Dumnezeu, pot să dea și minuni, că așa le numesc eu toate prin câte am trecut. - Eu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
necorespunzătoare, cât și a mea. E ca o lecție de viață, face el introducerea în povestire, pentru a nu fi atacat mai dur de cât să poată el suporta. Și povestește întâmplarea călătoriei lui, de la început și până ce a ajuns acasă. Teama lui mai mare era de Maricica, ce-i dăduse deseori lecții de comportament, chiar de mic copil, dar și de Emilia care-l povățuise deseori cum să aibă grijă de viața și sănătatea lui. Chiar și la ultima despărțire
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lasă rece sau chiar te scandalizează. Dictatura e o școală a duplicității. Ea substituie discernământul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ți educi copiii în așa fel încât, de mici, să deosebească, prudent, între adevă rul de-acasă și cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minți, de a te preface, de a-ți cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonosește, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputând trăi divizați, nemaipu tând accepta să fie exilați
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pentru a reuși, trebuie să recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi senti mentele, bunul-gust sau transcendența. Argumentabilul e materia primă a pedagogiei. Near gumenta bilul e teritoriul discret și atemporal al cuviinței. De o parte „cei șapte ani de-acasă“, de cealaltă - mai multe milenii de experiență comunitară, adică de umanitate. Or, se întâmplă un lucru curios: mai toată lumea admite că educația e ceva bun (chiar dacă principiile și metodele ei variază), dar nu e subînțeles că buna cuviință e, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
așa încât, vrei nu vrei, devii indiscret (chiar dacă omul nu pare să aibă nimic de ascuns). De altfel și fără telefon unii mușterii de la mesele învecinate îți strică liniștiți cheful și ciorba întreținându-se cu amicii din jur ca și cum ar fi acasă, în bucătăria proprie: cu glas mare, cu hohote de râs ascuțite, cu tachină rii de budoar. Prin orașe s-a răspândit obiceiul ca, din când în când, în piața centrală, o orchestră „de fițe“ să-și instaleze pagode întregi de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
față umană. Nu e nimic mai dezgustător și mai primejdios pentru un om și pentru un neam decât să se confrunte cu asemenea dihănii, capabile să destrame, prin secreția lor acră, țesutul viu al oricărei comunități. Capitalistul român La el acasă, adică în țările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvă țându-se de rutina proprie. Caută soluții noi, își exersează imaginația, își regândește principiile, riscă, se recalibrează. La noi, capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu și iresponsabil. Imită un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de internet. Bunul dobândit fără efort, parada de informație plutind pe un perfect vid cognitiv, știința neasimilată, neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trișeria intelectuală mai acasă ca în spațiul culturii de internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înșiși. Încep să creadă că știu, că emană miresme subtile, când, de fapt, miros a Google de la o poștă. Cultura de internet amenință să devină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la televizor. Fascinating! VIII CUM STĂM LA TELEVIZOR Realitatea televiziunii Cândva, în anii ’70, am făcut, pentru Teleenciclo pedia, o serie de emisiuni de istoria artei. Majoritatea erau filmate dinainte, așa încât sâmbătă seara le puteam vedea, autocritic, împreună cu cei de-acasă. Odată, s-a întâmplat să stea lângă mine unul din fiii mei, care trebuie să fi avut, atunci, vreo patru ani. Stupefiat de prezența mea simultană pe ecran și în casă, el s-a interesat, mai întâi, dacă cel de la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de partid. Sau de gura rea a altor jurnaliști. Jurnalistul, spuneam, vrea să se simtă „liber“. În spa țiul său de ziar, sau de emisie, e suveran. Face tot ce-i dă prin cap și prin gură. E la el acasă, la el în baie și, uneori, la el în closet. Poate da de pământ cu oricine, poate vorbi ca la birt, ca într-un dormitor de internat, ca la balamuc. E de la sine înțeles că poporul trebuie să-l accepte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Sărăcia informațiilor documentare nu ne oferă posibilitatea de a cunoaște prea bine modalitatea în care a fost făcută educația sa, dacă a urmat vreo una din școlile existente la acea dată în principatul moldav, sau dacă învățătura s-a făcut acasă, după obiceiul vremii 46, cu dascăli autohtoni sau cu preceptori străini. În secolul XVIII și, mai ales, în a doua sa jumătate, sub influența ideilor iluministe, învățământul din Moldova se afla într-o fază organizatorică tranzitorie, menită a produce trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sa generalului Enzenberg, noul șef al Administrației militare a Bucovinei, prin intermediul ispravnicului de Herța, Constantin pitar, ca unul ce se făcuse vinovat de trădare de patrie. Totodată, Romano era învinuit de a fi purtat, cu ajutorul unui cifru găsit la el acasă, o corespondență secretă cu Ioan Francopulo, cumnatul său, care era interpretul ambasadorului Prusiei la Constantinopol 87. În urma acestei reclamații, autoritățile militare austriece au dispus arestarea lui Manole Romano, care a fost trimis sub escortă la Cernăuți, precum și sechestrarea actelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]