53,335 matches
-
unor noi stagii de pregătire în mari biblioteci și arhive din Europa, celor de la Cracovia și Lemberg (1861) urmându-le în timp documentările efectuate la Viena, München, Londra, Paris, Budapesta sau Belgrad. În 1873, după apariția primului volum al Istoriei critice a românilor, Hasdeu este recompensat cu mai mule distincții, decernate pentru contribuțiile aduse la dezvoltarea științei istorice naționale, fiind apoi invitat să susțină, din 14 octombrie 1874, un curs de Filologie comparată indo- europeană, care va fi, însă, și acesta
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
, George (17.XI.1932, Bilca, j. Suceava - 1.VI.2004, București), critic, istoric literar și folclorist. Este fiul Varvarei (n. Tărâță) și al lui Atanasie Muntean, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul în satul natal, o clasă la Școala Normală din Siret (1946-1947) și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1947-1953
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Cultura poporului” și în „Albina” (1954) cu folclor și articole de folcloristică. Editorial, este prezent în 1959 cu Folclor din Suceava, prima culegere de după război ce cuprinde versuri populare inedite, provenind de la o singură sursă, mama sa. Dubla formație, de critic literar și folclorist, se relevă în studiile din volumele Cercetări literare (1969) și Interpretări și repere (1982). Chiar în cea de-a doua carte, în care mai numeroase sunt textele despre creația populară (Contemporaneizare și statornicie în folclor, Cântecul popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
s-a scris mai important în privința dorului - inclusiv datele însumate, în ordinea comparatistă a fenomenului -, avansând și o serie de idei proprii a căror subtilitate intenționează să epuizeze toate capcanele destinate a prinde acest prețios vânat spiritual”. Remarcabile sunt comentariile critice despre Mihail Sadoveanu și G. Călinescu. La autorul Țării de dincolo de negură M. examinează vocația acestuia pentru viața naturii, marea lui admirație pentru ceea ce el însuși numea „zidirile creației dintâi, încă mărețe și nestricate”. Observă că la Sadoveanu reprezentările se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Olanda, Uvar ș.a. „subordonează exemplarul, îl integrează ariei speciei, neamului său, mișcării și destinului totalitar al acesteia”. Notând la G. Călinescu propensiunea spre fenomenul artistic „în toate componentele lui”, M. afirmă că fiecare dintre domeniile care l-au atras pe critic (teatru, muzică, plastică, modă, urbanism, gastronomie) „era cucerit în desfășurarea lui pe verticală și pe orizontală”, în toate laturile specifice. SCRIERI: Cercetări literare, București, 1969; Bilca-o așezare din Valea Sucevei. Privire istorică (în colaborare cu Vasile Cârdei), Suceava, 1971; Interpretări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
E cea mai îndrăzneață tentativă efectuată într-un domeniu care a preocupat la noi, aproape obsesiv, reflecția intelectuală, decenii întregi. Chiar dacă unele considerații sunt contestabile, prin natura lor pur speculativă, nesprijinită pe o anchetă științifică solidă, și stârnind de aceea critici, remarcile filosofului surprind adesea particularități reale și le situează într-o perspectivă net superioară tuturor aserțiunilor precedente de acest ordin. Morfologul culturii semnalează o reprezentare spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
pref. Paul Langfelder, București, 1958; Din lirica engleză, București, 1970. Repere bibliografice: I. Al. Brătescu-Voinești, [Lucian Blaga], AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXI, 1920-1921; Nicolae Davidescu, Aspecte și direcții literare, I, București, 1921, 168-174, II, București, 1924, 11-12; Lovinescu, Critice, VII, 15-25, IX, 121-128; Aderca, Contribuții, I, 25-30, II, 190, 284-286; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 378-382; Constantinescu, Scrieri, I, 249-313; Perpessicius, Mențiuni, I, 333-337, II, 32-39, V, 305-312; Mihai Ralea, Perspective, București, 1928, 94-102; F. Aderca, Mărturia unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Lucian Blaga, București, 1967; Rosa del Conte, La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Călinescu, Eseuri, 53-57; Oarcăsu, Oglinzi, 60-77; Tomuș, 15 poeți, 243-271; Piru, Panorama, 22-33; Streinu, Pagini, I, 42-51, 247-251, II, 86-89, IV, 49-52; Balotă, Euphorion, 259-330; Mincu, Critice, I, 87-89, II, 15-22; Philippide, Considerații, I, 106-112; Pavel Bellu, Blaga în marea trecere, București, 1970; Mariana Șora, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 67-82; Paleologu, Spiritul, 73-94; Balotă, Labirint, 315-317; Drăgan, Aproximații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în cultura și literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut un reviriment calitativ la mijlocul secolului trecut. Însă așezarea unui semn de egalitate între absurd și irațional constituie o eroare. Din acest motiv, Loredana Ilie amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea realizează astfel "un schimb profesional de idei specializate" cum se exprima H. R. Patapievici cu vocile critice autohtone și străine, referitoare la unul, altul sau altele dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea realizează astfel "un schimb profesional de idei specializate" cum se exprima H. R. Patapievici cu vocile critice autohtone și străine, referitoare la unul, altul sau altele dintre aspectele abordate. Nu desconsideră nici o informație, "chiar dacă nu este în întregime
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea realizează astfel "un schimb profesional de idei specializate" cum se exprima H. R. Patapievici cu vocile critice autohtone și străine, referitoare la unul, altul sau altele dintre aspectele abordate. Nu desconsideră nici o informație, "chiar dacă nu este în întregime adevărată, parțial falsă ori cu totul falsă ..." (Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu, Delavrancea, Coșbuc, Alecsandri, Bolintineanu. Multe au ca obiect poeziile lui Macedonski. Critica lui Caragiale reflecta Șerban Cioculescu dezvăluie "opacitatea parodistului față de un fenomen liric". În realitate intervine Loredana
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Există un echilibru permanent între sursele tradiționale și actuale, între textele teoretice autohtone și străine. Iar bibliografia este folosită ca argumentare a propriilor idei, dar și punct de plecare a demonstrației independente. Consemnez fluența exprimării. Subordonat calităților general stilistice, discursul critic se singularizează prin acuratețe și atentă distribuție a lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu efect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale și infirmă, adiacent, opinia negativă, exprimată de E. Lovinescu în eseul Caragiale "considerabil prin lungime și sinteză" cum însuși îl caracteriza -, publicat în "Convorbiri literare", la cinci ani de la trecerea scriitorului în neființă. Creația caragialiană i se părea criticului "săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine. Lipsită de adâncime, de orice ideologie, de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri, colorată ea s-a bucurat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri, colorată ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi prea actuale, dar va rămâne mai târziu cu realitatea unei valori mai mult documentare". Explicația atitudinii, sugerată de Eugen Simion: contrastul dintre idealul moral al criticului și transigurarea artistică a realității lipsite de fard a fost conexată de Alexandru George "cu idealul său clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să ajungă la esențe, nu să se limiteze la observarea și specularea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
influență a marelui scriitor în literatura română. Semințele textuale diseminate în propria-i creație au avut rolul unor perene rădăcini estetice. De-a lungul unui secol, au germinat în anotimpul fiecărei germinații, provocând revigorarea permanentă a câmpului literar. Între studiile critice despre Caragiale, monografia Loredanei Ilie își impune prezența în primul raft al bibliotecii, ca o incitantă "operă deschisă" continuării potențiale. Structura proteică a fiecărui capitol invită receptorul în labirintul caragialian, ca într-un spațiu geografic insuficient explorat. Prof. univ. dr.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor, acestea le suscită. Astfel, pare de la sine înțeles că obiectul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza și dramaturgia românească, își dovedește legitimitatea. 1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de orice, crucială este definirea noțiunii de caragialism nucleul termenului de "postcaragialian" propus pentru decuparea temporală și structurală a perioadei literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare de indicii, descoperim doar explicitări parțiale și sporadice utilizări ale termenului ca atare. Încrezători în abilitatea de a surprinde esența caragialismului, atunci când nu-l echivalează cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
față de tradiția caragialiană. Doar pe criteriul existenței unor documente de paternitate nu se poate da măsura exactă a impactului real al operei lui Caragiale asupra literaturii române. Mai productivă în acest scop ni se pare o încadrare dezvăluită de lectura critică intertextuală care permite, pe baza unor "asociații memoriale"46, constituirea unui corpus mai larg de texte relaționate caragialismului. Din această perspectivă, suntem îndreptățiți să afiliem atât scriitori care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]