65,481 matches
-
cel mai mult în poezia părintelui Imbrescu e că, în foarte multe dintre versurile sale, nu manifestă niciun fel de revoltă pentru situația dramatică prin care trecea (să nu uităm că era încă foarte tânăr și avea și o familie acasă, care în mod cert era în suferință), dimpotrivă, arătând acceptare necondiționată a suferinței, aceasta fiind, cum am mai arătat, o cheie a rezistenței sufletești a majorității deținuților politic. În pofida faptului că era preot, era și om și te-ai aștepta
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Învățăm de la realul și modestul lichen. „Radioalmanah“, 8 martie 1997, ora 14,39 10. Muștarul, vaca săracului Nu de voie, dar obligat de numărul de guri de hrănit ori de condițiile oferite de spațiile colonizate treptat, diferite de cele de acasă și pentru că are minte, omul a căutat de timpuriu resurse alternative. Pentru că nu au minte, „ceilalți“ au fost obligați la a susține lupta pentru existența pe teritorii strict delimitate de condițiile de mediu. În fond, domesticirea animalelor și plantelor a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și așa, cam de pe la noi, au plecat arienii; să tot fie vreo trei milenii și jumătate. Și s’au oprit abia În India; au cucerit o - căci aveau arme mai bune - și și-au adjudecat, În cadrul sistemului social adus de acasă, primele două caste, a preoților și a luptătorilor, forțând pe aceia aflați acolo să le ocupe pe celelalte două: lucrători și sclavi. În compensație, de parcă n’ar fi fost loc, câteva plante și-au luat rădăcinile pe spinare, tentând Europa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastre, o societate anume, care terminând Îndelungata luptă cu o idolatrie diversificată, devenise uniformă, avea nevoie de o antiteză: noua Lege, creștinismul. Dar pe care n’o putea dezvolta În propriul sân, ci În cadrul mai larg al Neamurilor. De aceea acasă, În acea societate entropică, entropia a Învins; creștinismul a prins În exterior, În sistemul integrator care era Imperiul roman. Dar acasă, apostolii, cei mai negentropici, spiritualizați oameni (de aceea au rezistat lângă Hristos) au transmis altora - diaconii, primul fiind Ștefan
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
creștinismul. Dar pe care n’o putea dezvolta În propriul sân, ci În cadrul mai larg al Neamurilor. De aceea acasă, În acea societate entropică, entropia a Învins; creștinismul a prins În exterior, În sistemul integrator care era Imperiul roman. Dar acasă, apostolii, cei mai negentropici, spiritualizați oameni (de aceea au rezistat lângă Hristos) au transmis altora - diaconii, primul fiind Ștefan - surplusul lor de entropie. Căci negentropia se Întreține aruncând afară entropia care rezultă din orice activitate, cu atât mai multă cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Doar că În ansamblul diversității lor, fiecare cu specificul său și aflat sub controlul celorlalți, rezultanta e nulă. Dar prietenul nostru e numeros, poate prea numeros și nici nu se teme de nimeni. Îi lipsesc și cei 7 ani de acasă, dar tot și-aduce aminte de copilăria speciei și-i place În Natură, de unde Își ia câte o amintire, vreo floare de colț, pe care-o uită deîndată pe undeva, dar nu uită să lase În loc, drept recunoștință, vreo sticlă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Micuța exilată Desigur, omului Îi plac florile. Și nu vorbesc de cele tăiate, nu doar ca să mă dezvălui polemicii, ci și pentru a vâna o „perlă“. Cuiva i-a venit cândva mai la Îndemână nu să admire floarea la ea acasă, ci s’o ia, cu pământ cu tot și s’o ducă la el acasă. Și, ca să nu se usuce - o fi știut, sau a aflat ucigând astfel multe flori - a pus brazda În vreun hârdău ori vreun chiup. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca să mă dezvălui polemicii, ci și pentru a vâna o „perlă“. Cuiva i-a venit cândva mai la Îndemână nu să admire floarea la ea acasă, ci s’o ia, cu pământ cu tot și s’o ducă la el acasă. Și, ca să nu se usuce - o fi știut, sau a aflat ucigând astfel multe flori - a pus brazda În vreun hârdău ori vreun chiup. Dar tot trebuia adăugată apă și, de acum În realitate, acela a inventat glastra. Expresie a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
floarea, să-și ia apa atâta cât Îi trebuie și când Îi trebuie. Tocmai asta e „perla“, căci comoditatea a fost dublată de o recomandare: nu se udă planta, căci cică pământul formează crustă și se Înnăbușă rădăcina... La ea acasă, planta Își ia apa dintr’un pământ jilav și imens. Asta Înseamnă atenuarea fluctuațiilor umidității atât În timp cât și În spațiu. Dar glastra e minusculă... Iar sursa principală a jilăvelii e ploaia, altfel spus - la casa omului - stropitul. A
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pe prima sursă o respingem, prin acea recomandare. O promovăm Însă pe cea de-a doua, via strachină și gaura glastrei, taman pe aceea mai puțin importantă pentru planta căreia credem că-i dăm ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căreia credem că-i dăm ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
soare... Să credem că ea va Înflori frumos, adică atâta cât poate ea, și că planta noastră se bucură? Noroc - pentru noi - că n’are gură să țipe... Cu critica, se vede, stau bine. Dar cu soluția? Păi simplu, reproducând, acasă la noi, Încă ceva din ceea ce planta știe de la ea acasă: adică ploaia. Și, stropind floarea, nu turmându-i apă În străchioară, Îi modelăm Încă un element al mediului ei. Se formează crustă? Desigur dar, uscându-se, pământul crapă, devine poros
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate ea, și că planta noastră se bucură? Noroc - pentru noi - că n’are gură să țipe... Cu critica, se vede, stau bine. Dar cu soluția? Păi simplu, reproducând, acasă la noi, Încă ceva din ceea ce planta știe de la ea acasă: adică ploaia. Și, stropind floarea, nu turmându-i apă În străchioară, Îi modelăm Încă un element al mediului ei. Se formează crustă? Desigur dar, uscându-se, pământul crapă, devine poros, iar oxigenul capătă acces spre rădăcini... cam ceea ce se Întâmpla și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o curme Cuza-vodă. În sfârșit, din 1456 haraciul a devenit, cu mici excepții „capitol bugetar“ obișnuit pentru mai bine de patru secole. Dar a trebuit să dea și Îndărăt, căci odată cu secolul al 19-lea, au Început problemele la turci acasă: strânși În cleștele rusesc Înfipt În Balcani și Caucaz, s’au trezit loviți și În pântece de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și căutau libertatea. Așa că, În anul 1877 haraciul reprezenta un simbolic 1% din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai important act al vieții ei, de fapt a speciei - regenerarea. După cum nu pot compătimi planta pentru familia ei monoparentală: Nu văd cum ar putea vreun „urzic“ să materializeze „generozitatea“ paternă, adică să meargă la muncă și să aducă bani acasă, la urzicuțe. Familia noastră e roasă adesea de un „dinte“: unul sau altul Îl Înșeală pe celălalt. Dar tot bionică e și asta, Natura inventând gestul cu mult Înaintea noastră. Și dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
12 ani: că nu există un perpetuum-mobile, energie ex nihilo și ceea ce câștigă careva pierde sigur altcineva. Cât privește sistemul de compatibilități abia amintit, felina Pisică Își găsește „casă“ În mai tot zodiacul. Ca și realul animăluț care mă așteaptă acasă, de fapt două. Asta mai zic și eu intuiție, mai bine-zis observație, chinezească. Și aș mai spune, În ideea de inexistență a acelui perpetuum-mobile că, câștigul de energie liberă - luată desigur din energia chimică a alimentelor - a populației umane pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știu eu ce spini... În astfel de condiții evoluția, ca și viața, se poate opri oricând - ca să mă exprim eufemistic - bea un pahar În plus. Și cred că ți-ar părea rău dacă, după a doua vodcă nu mai ajungi acasă... Ai dreptate, Moti. Și am să te completez: așa cum pe Terra au trăit până acum vreo 80 de miliarde de oameni, astăzi fiind numai 6, iar În antichitate doar 250 de milioane, pe aceeași Terra au hălăduit undeva Între 10
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nu e zdravăn ca mine - un moldovean - ci, respectând chiar feleșagul vostru, e „gracil“, ca mai toți muntenii. Se vede treaba că pisicile de București au alte gusturi decât acelea de la Iași, de vreme ce, chiar și așa, Grinuț nu dă pe acasă câte trei zile la rând. Ca și mine de altfel. Acasă? Păi, Într’o zi geroasă de decembrie, Grinuț și-a Însușit apartamentul prietenului lui Cristi, intrând prin oberlihtul uitat deschis... Și, gând la gând cu bucurie, i-a Îndulcit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vostru, e „gracil“, ca mai toți muntenii. Se vede treaba că pisicile de București au alte gusturi decât acelea de la Iași, de vreme ce, chiar și așa, Grinuț nu dă pe acasă câte trei zile la rând. Ca și mine de altfel. Acasă? Păi, Într’o zi geroasă de decembrie, Grinuț și-a Însușit apartamentul prietenului lui Cristi, intrând prin oberlihtul uitat deschis... Și, gând la gând cu bucurie, i-a Îndulcit aceluia singurătatea de pusnic Într’o bibliotecă, căci asta Îi era
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copiii cu părinții. Sunt Însă și Închei astfel, optimist: spre deosebire de părinți, care Îmbătrânesc eventual Într’un azil, Natura e veșnic tânără. Dar ăsta trebuie să ne fie și avertisment: ea poate naște un alt copil, care să ne izgonească de acasă, precum omul de Cro Magnon pe cel de Neanderthal... „Meridian“, 10 mai 2002, ora 12,51 2. Hibrizi De la inventatorul, de acum mai bine de 150 de ani, Clausius, a unei noțiuni, termodinamice - și nu numai, subliniez eu -, pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de multe ori la apă, de astă dată voi ajunge precis o picătură de... vin, căci am nimerit În plină vestită podgorie. Iată despre ce am să bolborosesc, pe măsura metamorfozei. Vița e o migratoare care a plecat devreme de „acasă“, din jurul Mediteranei, În toate direcțiile. Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al cuvântului e puțin mai sus de Cotnari. Geaba o mai Îngroapă careva, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trupă... Poate că imaginea acestei deveniri, care Înseamnă Înainte de toate nu huzurul companiei lui Tom, Jerry, Donald, iar mai apoi al cutărui „site“ diversionist ca să nu fiu rău, ci muncă, sudoare și poate sânge, Îi va Întoarce din stradă Înapoi acasă, În familia - căci asta e orice cuplu câtă vreme procrează - obligată astfel să-și limiteze avântul erotic pe măsura Înmulțirii gurilor... À propos: Natura limitează altfel și dur consecințele acestui avânt, precum bufnița care-și hrănește puii Într’o ordine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dezvoltării, pe care vreau s’o cred compensată printr’un impuls dat activității. Răsplata? Ca și tenia, acea etnie produce toxine, de pildă manelele de care nu scapă nimeni, nu doar În crâșmă dar nici În taxiul care-l duce acasă. Și, totuși, tocmai grație paraziților, a mobilității lor genetice, ne integrăm În Europa, Începând cu lebedele vieneze ale anului 1990... Și aici aflăm iarăși bionica, prin disimularea parazitului, generatoare de confuzie: puricele e turtit, iar țiganul rom; În limbajul universal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de grație ca pe un fel de izbăvire din „tortură“... Dar eu, ca și voi, ca prădători de vârf, murim singuri, nu În ghearele altuia. Și conștientizăm asta, iar moartea ne „doare“. Eu Însă, o fac chiar singur, fugind de acasă. E poate un fel de a nu ști ce urmează... Gata, dar nu Înainte a vă aminti câteva date: 1053 kHz, vineri, ora 12,50. ÎN LOC DE EPILOG... o „Postumă“ Curriculum vitae N’aș crede că altceva decât ușurința abordării acestui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]