53,335 matches
-
invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de viziune a celor doi scriitori asupra rolului terapeutic al denunțului critic, mascat sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de natura sa contradictorie, proteică. Esențială este mai ales combinația de afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă, susține că umorul, acoperind îndeosebi regiunile conștiente ale râsului, presupune o fază critică, generatoare de angoasă și de tensiune nervoasă, faza intelectuală, numită îndeobște ironie și o fază constructivă, cea afectivă, calificată drept "explozie umoristică" ("rebondissment humoristique")198, prin care echilibrul este restabilit. În privința raporturilor cu comicul, umorul este considerat cea mai înaltă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din lumea reală"8, în viziunea lui Ibrăileanu, sau dimpotrivă "paiațe automate, [...] păpuși reduse la o singură formulă energică"9, din perspectiva lui Lovinescu. Majoritatea aserțiunilor critice referitoare la personajul caragialian sunt polarizate la aceste extreme. Astfel, Mihail Dragomirescu aprecia: "Atât de viu trăiesc oamenii dramaturgului și atât de complet, că, pentru descrierea celui mai neînsemnat dintre ei, ai putea să faci o monografie. Fiecare rezumă în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt cei care "tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează în literatură, în arte, în științe, în fine în tot."38Inadecvarea pretenției la realitate reiese cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hoinări și eu pe Calea Victoriei!72 Același tip de "sfertodoct" este naratorul din romanul lui Mircea Horia Simionescu Învățături pentru Delfin, care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fostei sale gazde, proprietăreasa coana Tinca, surprinsă neplăcut după fiecare nou eșec în contactele cu mușteriii mereu imprevizibili. Fauna umană citadină în permanentă căutare a profitului necinstit este dezvăluită însă cu indulgență și amărăciune, ceea ce dizolvă satira, pe care simțul critic al autorului Momentelor a imprimat-o respectivelor situații și tipologii, în umor. Cu toate acestea, în esență, tema schiței caragialiene De închiriat dobândește amploare în romanul lui Damian Stănoiu pe aceleași coordonate ale comicului tangețial absurdului: căutând "mai binele", Liță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt, într-adevăr, cele mai clare semnale ale derapajului voit al noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de creație, al procedeelor demascate cu o (aparentă) naivitate și sinceritate debusolante și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serioasă, nedisimulată prin comic, putem spune că absurdul se întrevede la Caragiale îndeosebi în drama Năpasta. Considerăm că raportarea la estetica absurdului se dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totodată o imortalizare pertinentă a năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
realistă sau chiar naturalistă. Polifonia funciară a operei caragialiene ale cărei "jocuri cu mai multe strategii" (Florin Manolescu) justifică multitudinea de genuri și specii abordate în registre diverse, explică numeroasele etichetări și nuanțări: "realism etern", "realism clasic", "realism naturalist", "realism critic", "realism psihologic", "realism grotesc", "realism creatural", "hiperrealism", "microrealism"28 etc. Opera cristalizată în creuzetul artei caragialiene, care a topit realitatea mixând substanțele esteticii clasice, realiste și naturaliste deopotrivă, poartă însă drept marcă specifică, celebra formulare a lui Paul Zarifopol: "caricatural
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vrea să părăsească sau este suspectat de infidelitate. În schimb, se știe că, în mod programatic, la Caragiale responsabilitatea sau inițiativa adulterului este exclusiv a femeii, chiar dacă se subînțelege o tacită acceptare sau chiar stimulare a situației de către soț. Marcarea critică a putrefacției morale, lăsată pe seama aproape insesizabilei ironii din textul caragialian, apare mai accentuată în cel urmuzian și pentru că, întotdeauna, legăturile extraconjugale sunt plasate în categoria devierilor sexuale: fetișism la Stamate, zoofilie la eroul din Plecarea în străinătate, bănuit de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este la fel de plauzibilă ca și simpla delectare în fața spectacolului vieții, ambele atitudini fiind revendicate, în egală măsură, de cunoscuți, de prieteni sau de comentatori. Inerent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale cât și lui Urmuz, germinează însă din fonduri motivaționale similare doar până la un punct și conferă instrumentarului parodic funcționalități diferite. În acest sens, așa cum notam în capitolul corespunzător, motivația actului parodic rezidă la Caragiale în instinctul ludic, asociat demersului critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul și parodistul au "rol de oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au dovedit nu doar că se pot sincroniza cu mișcări și curente de amploare universală, precum literatura absurdului și postmodernismul, dar că le pot chiar premerge. Deși fiecare capitol al lucrării poate constitui punctul de plecare al unui nou demers critic, nădăjduim că am reușit să atingem obiectivele centrale: marcarea diacronică a înrâuririi produse de opera lui Caragiale asupra literaturii românești, urmărind totodată evoluția comicului și a absurdului în cadrul acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București Chișinău, 2002. Băieșu, Ion, Sufereau împreună, Editura pentru literatură, București, 1965. Băieșu, Ion, Balanța, Editura Nemira, București, 1992. Băieșu, Ion, Tristețea vînzătorului de sticle goale, Editura Scripta, București, 1992. Brăescu, Gh., Toasturi cazone, Ediție îngrijită, tabel cronologic și crestomație critică de Simion Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1985. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Caragiale, I. L, Opere, vol. I, Proză literară, vol. II, Teatru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Caragiale, I. L., Momente și schițe, Editura Cantemir, București, 1993, cu o prefață de Mircea Horia Simionescu. Caragiale, I. L., Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1974. Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965. Caragiale, I. L., Opere, Ediție critică de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. II. Momente, schițe, notite critice, București, Editura pentru Literatură, 1960. Caragiale, I. L., Opere, vol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2000. Caragiale, I. L., Momente și schițe, Editura Cantemir, București, 1993, cu o prefață de Mircea Horia Simionescu. Caragiale, I. L., Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1974. Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965. Caragiale, I. L., Opere, Ediție critică de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. II. Momente, schițe, notite critice, București, Editura pentru Literatură, 1960. Caragiale, I. L., Opere, vol. III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]