52,706 matches
-
o ruptură adâncă. Câteva țări din Europa și Japonia s-au disociat imediat de politica SUA din Orientul Mijlociu. Producătorii de petrol arabi au condiționat sfârșitul embargoului de succesul SUA de a realiza pacea în Orientul Mijlociu. Administrația Nixon a început imediat negocieri în paralel cu țările arabe, Egipt, Siria și Israel pentru a obține retragerea trupelor israeliene din peninsula Sinai și Înălțimile Golan după ce arabii se vor retrage de pe teritoriile israeliene. Până în data de 18 ianuarie 1974 secretarul de stat american Henry
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
Sinai și Înălțimile Golan după ce arabii se vor retrage de pe teritoriile israeliene. Până în data de 18 ianuarie 1974 secretarul de stat american Henry Kissinger a negociat retragerea trupelor israeliene de pe o parte a peninsulei Sinai. Rezultatele obținute și promisiunea continuării negocierilor a fost suficiente ca să convingă producătorii arabi de petrol ca în martie 1974 să ridice embargoul. Specialiștii în domeniul petrolului consideră că motivul principal al primei crize a petrolului a fost faptul că SUA, cel mai mare producător de petrol
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, plus Venezuela, Indonezia, Ecuador și Nigeria. OPEC s-a format pentru ca să reziste presiunii cu privire la reducerea prețurilor, presiuni venite din partea „Celor șapte surori” (aflate în principal în posesie americană, britanică și olandeză. La început OPEC funcționa ca centrul de negociere al prețului petrolului din Lumea a treia, limitându-ș activitatea în câștigarea unei cote-părți mai mari din veniturile generate de producția de țiței și un control al producției de țiței al membrilor OPEC. Ca rezultat ale celor de mai sus și
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
mișcarea Hamas a fost foarte implicată (alături de forțe din Fatah) în valul de acțiuni de teroare, inclusiv atentate sinucigașe și de alt gen contra Israelului din cadrul așa numitei Intifada Al-Aqsa sau a doua Intifadă. Se apreciază că impasul prelungit în negocierile dintre Israel și Autoritatea Palestiniană și măsurile de blocadă luate de Israel pentru a împiedica efortul militar al Hamasului, contribuie și ele la perpetuarea sentimentelor de frustrare și ură în rândul populației din Fâșia Gaza, care este tot mai atrasă
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
și cancelar între 1433 - 1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani (1454-1466) și la negocierile de pace. A participat la multe dintre ambasadele străine: în 1449 la Romă, în 1467 în Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani (1454-1466) și la negocierile de pace. A participat la multe dintre ambasadele străine: în 1449 la Romă, în 1467 în Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450, Dlugosz a fost trimis de regina Poloniei Sophia de Halshany și regele Cazimir
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
participat la multe dintre ambasadele străine: în 1449 la Romă, în 1467 în Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450, Dlugosz a fost trimis de regina Poloniei Sophia de Halshany și regele Cazimir pentru a purta negocieri de pace dintre Iancu de Hunedoara și nobilul Jiskra Jan de Brandys, suveranul Boemiei, și după șase zile de discuții i-a convins să semneze un armistițiu. În 1455, la Cracovia a izbucnit un mare incendiu care a distrus o
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
chiar și după ce Filip a fost asasinat în 1208. Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al Leipzigului, în 1217 el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul cetății, înarmate cu trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
cercetași au fost 268 morți și 55 răniți. În 1874 în munții Black Hills, în Montana și Dakota, în teritoriul sioux-ilor lakota s-a găsit aur. Conform Tratatului de la Fort Larmie cu șapte ani în urmă teritoriul era cedat indienilor. Negocierile guvernului american cu sioux de a cumpăra Black Hills au eșuat. Indienii au fost somați de generalul Terry să părăsească zona și să se ducă în rezervație. În primăvara anului următor căutătorii de aur au pornit spre Black Hills. Scopul
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
în sediul băncii au funcționat diferite instituții de stat, între care și Institutul Național de Statistică. Victor Bădulescu (n. 1892), licențiat în Economie și Drept la Paris, fost director al Băncii de Credit Român, a participat, la Națiunile Unite, la negocierile financiare și comerciale legate de plata datoriilor României de după al Doilea Război Mondial. Ulterior, a fost arestat și trimis la închisoarea Sighet, unde a murit în decembrie 1953 sau ianuarie 1954.
Banca de Credit Român () [Corola-website/Science/328006_a_329335]
-
Viena. El a recunoscut că are nevoie de concesiuni, iar Austria și Ungaria și-au apropiat pozițiile. În 1866, Prusia a învins Austria în Războiul de Șase Săptămâni, iar înfrângerea nu a făcut decât să sublinieze încă o dată slăbiciunea imperiului. Negocierile dintre îpărat și liderii maghiari au avut ca rezultat semnarea Compromisului din 1867, care a dus la crearea Imperiului Austro-Ungar.
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
al III-lea al Prusiei) și a soției acestuia, Frederica de Mecklenburg-Strelitz. Prin a doua căsătorie a Fredericăi de Mecklenburg-Strelitz, Frederica Wilhelmina era soră vitregă cu regele George al V-lea de Hanovra. Cuplul era logodit din 17 mai 1816, negocierile fiind aranjate de curtea prusacă. Acestă conexiune dinastică a fost expresia politicii pro-prusace a lui Leopold. Frederica Wilhelmina și Leopold au avut șase copii:
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
prima "companie low-cost" creată în Italia. Proprietarul sau, Antonio Pulvirenti, este și președinte al echipei de fotbal Calcio Cătănia, care joacă în "seria A italiană". La 13 aprilie 2012, s-a vorbit despre achiziția să de către Alitalia. La 10 august, negocierile cu Alitalia par să fie rupte, iar ENAC șomează WindJet să-și reglementeze problemele înainte de 13 august 2012, sub amenințarea retragerii licenței de zbor.. De duminică, 13 august 2012, operațiunile companiei au fost suspendate, în lipsă de lichidități suficiente. La
Wind Jet () [Corola-website/Science/327097_a_328426]
-
împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a adus arme de asediu, declanșând un bombardament asupra cetății. Pe 8 octombrie negocierile au fost reluate, iar
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a adus arme de asediu, declanșând un bombardament asupra cetății. Pe 8 octombrie negocierile au fost reluate, iar pe 9 octombrie acordul a fost semnat. Cazacii au lăsat toate armele (cu excepția muschetelor) inclusiv, șapte tunuri de câmp, peste 50 de "arme grele", mai multe steaguri de luptă, au trebuit și să jure credință noului
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
arme grele", mai multe steaguri de luptă, au trebuit și să jure credință noului domnitor. Deasemenea garnizoana (moldovenească) a Sucevei și boierii au fost iertați de Gheorghe Ștefan. După încheierea asediului Gheorghe Ștefan, Matei Basarab și Gheorghe Rákóczi au accelerat negocierile cu Polonia privind o acțiune comună împotriva lui Bogdan Hmelnițki. Devenind o perspectivă reală stabilirea unei coaliții largi anti-căzăcești. Însă aceasta nu a avut izbândă în cele din urmă.
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
alte întăriri sau provizii. Aceste ultime cuvinte l-au convins pe Quérette în cele din urmă. Ordinul de evacuare a fost dat chiar în momentele în care naționaliștii turci încercau să obțină o încetare a focului. Cand generalul Quérette începuse negocierile cu reprezentantul turcilor, dr. Mustafa, Normand a dat ordinul de evacuare. Pană la ora 3 în dimineața zilei de 11 februarie, Quérette a distrus toate stocurile rămase de muniție și s-a pregătit să-și strecoare din oraș oamenii sub
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
efectivelor, dotării, aprovizionării, informațiilor, etc. Reprezentanții Aliați la Constantinopol au făcut presiuni asupra guvernului otoman dar, în acest timp, francezii au căutat să ajungă la o înțelegere cu Mustafa Kemal Pașa. Consiliul Suprem Aliat, care în acele momente participa la negocierile Conferinței de la Londra care pregăteau detaliile tratatului de pace cu Imperiul Otoman, a luat în discuție și poziția față de evenimentele din Maraș. Unii dintre delegați, printre ei și premierul britanic David Lloyd-George, au cerut ca să se exercite presiuni asupra guvernului
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Frederic a fost nevoit să ridice asediul și să se retragă la Pavia, pentru a-și aduna trupele. La 16 aprilie 1175 Frederic sa întâlnit cu ambasadorii Ligii Lombarde în Castelul de Montebello din Bellinzona, pentru tratative de pace. Însă negocierile au eșuat, și ambele părți au continuat războiului. La sfârșitul lunii, Frederic a fost anunțat despre sosirea întăririlor venite din Germania. Pornind din Pavia spre întăririle venite, Frederic în compania lui Filip I de Heinsberg și a Arhiepiscopului de Magdeburg
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
ucis, armata și familia sa, au început să-l deplângă în Pavia. Aceasta însă a fost prematură, căci peste câteva zile, el a revenit la Pavia, rănit dar în viață. Nefiind în stare să învingă Liga Lombardă, Frederic a început negocierile de pace. Pacea a fost atinsă, atunci când Frederic și papa Alexandru al III-lea, au ajuns la consens pe 24 iulie 1178, pe lânga aceasta, Frederic l-a recunoscut pe Papa drept lider al Bisericii universale. Între Frederic și Regatul
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează: El a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi lui Churchill. În cursul negocierilor din zilele următoare, la 10 și 11 octombrie 1944, dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, și Viaceslav Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei și al Ungariei
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
(în limba turcă: "Urfa Savunması") a fost un conflict armat dintre armatat franceză care ocupa orașul Urfa (Șanlıurfa contemporană) și naționaliștii turci. Garnizoana franceză din Urfa a rezistat două luni atacurilor turcilor până când, în urma unor negocieri, a părăsit orașul după ce i s-a garantat traversarea în siguranță a regiunii controlate de revoluționarii turci. Turcii nu și-au respectat însă angajamentele, iar militarii francezi au fost masacrați după ce au căzut într-o ambuscadă oraganizată de naționaliști pe
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
al regelui Henric I, moartea lui a aruncat incertitudine asupra succesiunii tronului. Matilda a rămas singurul copil legitim al regelui însă ca femeie ea avea un dezavantaj politic substanțial. Văduv după moartea Matildei a Scoției în 1118, Henric a început negocierile pentru o nouă căsătorie. În 1121 el s-a recăsătorit cu Adeliza de Louvain însă din căsătorie nu au rezultat copii. Soțul Matildei a murit la 23 mai 1125, lăsându-și soția văduvă la 22 de ani. Pe patul de
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
noi recruți. Forțele polono-lituaniene a reușit să reziste în parte datorită artileriei lor superioare. Pe 13 mai 1648, Hmelnițki s-a întâlnit cu reprezentanții lui Stefan Potocki. Polonezii au negociat libera trecere a trupelor în schimbul cedării pieselor de artilerie. Când negocierile au eșuat, Potocki a decis în noaptea de 15 mai să încerce să se streacoare la adăpostul întunericului, parăsindu-și artileria. Polonezii au fost surprinși în timpul retragerii de arcașii tătari. Sub ploaia de săgeți, polonezii s-au retras spre satul fortificat
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
salvată pentru polonezi de contaatacul organizat de mercenarii germani din slujba regelui. Cu toate acestea, situația polonezilor era disperată - ei nu dispuneau de suficiente forțe și provizii pentru a rezista atacurilor viitoare și regele Ioan Cazimir a ales să încerce negocieri pentru încetarea focului. Ținta negocierilor era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]