54,815 matches
-
interesa orașele hanseatice din Germania de nord și orașele italiene Genova și Veneția: mărfurile asiatice erau aduse de caravane până în Orientul Apropiat, urcate în vasele orașelor italiene și duse la țărmurile Mării Negre și la Lemberg, unde erau schimbate cu mărfuri germane care interesau orașele italiene. Dacă în răstimpuri traseul a fost parcurs și pe drumul tătăresc, odată cu consolidarea autorității statale a Moldovei, drumul a trecut din nordul țării spre Cetatea Albă și Chilia. În schimb, drumul ce străbătea Țara Românească trecea
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
(în maghiară: Sámuel Kastriener, 16 octombrie 1871 Timișoara - 23 octombrie 1937 Timișoara) a fost un ziarist, critic literar, scriitor și traducător de limbă germană și maghiară, evreu originar din Banat, România. s-a născut în 1871,la Timișoara pe atunci în Austro-Ungaria, fiind unul din cei trei fii ai lui Mór Kastriener.De la vârsta de 2 ani Kastriener a trăit și apoi a învățat
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
cultură, Kastriener a lucrat un timp ca ziarist în Germania, Elveția și Franța. După o perioadă de activitate la București, unde a lucrat din anul 1890 la cotidianul economic „Bukarester Lloyd”, începând din 1897 Kastriener a devenit redactor la gazeta germană „Temeswarer Zeitung” din Timișoara. A mai colaborat la gazeta „Südungarische Reform” și între anii 1902-1912 a redactat și gazeta umoristică locală în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care a apărut între
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
anul 1890 la cotidianul economic „Bukarester Lloyd”, începând din 1897 Kastriener a devenit redactor la gazeta germană „Temeswarer Zeitung” din Timișoara. A mai colaborat la gazeta „Südungarische Reform” și între anii 1902-1912 a redactat și gazeta umoristică locală în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care a apărut între anii 1902-1934 și care a avut o orientare democratică și de stânga. În 1912 împreună cu Mihály Pogány, redactorul ziarului în limba maghiară „Temesvári Hirlap
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
luat ființă după unirea Banatului la România.În 1929 a fost ales membru al Societății literare maghiare „Arany János”. În calitatea de șef al departamentului cultural al comunității evreiești, Kastriener a cultivat tradiția iudaică și relații de colaborare cu comunitatea germană din oraș. A fost în anul 1932 unul din organizatorii jubileului lui Goethe la Timișoara , care a fost comemorat și la comunitatea evreiască în prezența consulului german dr.Arthur Busse și a fruntașilor germanilor din oraș. Kastriener a participat și
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
comunității evreiești, Kastriener a cultivat tradiția iudaică și relații de colaborare cu comunitatea germană din oraș. A fost în anul 1932 unul din organizatorii jubileului lui Goethe la Timișoara , care a fost comemorat și la comunitatea evreiască în prezența consulului german dr.Arthur Busse și a fruntașilor germanilor din oraș. Kastriener a participat și la mișcarea sioniste. După o croazieră în toamna anului 1936 în estul Mediteranei - prin Constanța - la Atena, Istanbul, Beirut și apoi în Palestina,la Tel Aviv și
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
Temesvári Hírlap” însemnări despre istoria ținuturilor natale. În anii 1929-1931 a fost autorul unei rubrici intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată”. Lui Kastriener i se datorează și traduceri în maghiară ale unor scrieri de autori germani ca Heinrich Heine,Klabund, Franz Xaver Kappus etc. și traduceri în germană din autori maghiari ca Ferenc Herczeg, Sándor Bródy, Frigyes Karinthy, Mihály Pogány, Sándor Asztalos și alții. Traducerile i-au fost publicate de ziarele și revistele din Timișoara. Samuel
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
Mondial, conceput de Gustave Delage și produs în serie de "Société Anonyme des Établissements Nieuport". A avut un rol important în restabilirea echilibrului tactic în cursa pentru câștigarea supremației aeriene, într-un moment în care monoplanele de vânătoare "Fokker Eindecker" germane dotate cu mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în așa numita epocă a „Năpastei Fokker” (în ) care s-a întins de la sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
viteza sporită de urcare și vizibilitatea mai bună din carlingă. Pe de altă parte, aripa inferioară, mai îngustă, tinde să vibreze și să se răsucească în timpul manevrelor, în special la viteză mare. Aceste probleme afectau atât Nieuport-urile, cât și aparatele germane Albatros D.III și V, care aveau o configurație similară. Nieuport 11 a fost furnizat, de la data primei intrări în serviciu (5 ianuarie 1916), atât pentru "Aéronautique Militaire", cât și pentru Royal Naval Air Service. De asemenea, a fost furnizat
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
Dorel Dorian, Dan Tărchilă). O parte dintre piesele de teatru românești contemporane au fost incluse în volumele "Kortárs román drámák" ("Drame românești contemporane", 1983) și "Kortárs román vígjátékok" ("Comedii românești contemporane", 1984) tipărite de Editura Kriterion. A tradus din limba germană un roman al lui Paul Schuster ("Amikor nincs sugara a napnak" 1964), precum și romane contemporane rusești în anii 1950 și 1960. A tradus în limba română comedia "Olympia" (1967) de Ferenc Molnár, "Tetemrehívás" (1974) de Lajos Mesterházi, "Mi, szemüvegesek" (1974
Tibor Molnár (jurnalist) () [Corola-website/Science/335338_a_336667]
-
3—4). În anul 2000 el a fost distins cu medalia românească «150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu» pentru scrierea capitolului „Un român la Viena” în enciclopedia "Viena - ca un magnet", publicată în Austria în 1996 în limba germană. A fost decorat cu medalii ale Republicii Socialiste România și ale Republicii Populare Mongole. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din URSS (1979) și al Uniunii Scriitorilor din Moscova.
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
Kirgizučpedggiz, Frunze, 1956; traducere de T. Kydyrov), armeană ("Ostrov cvetov", Ajpetrat, Erevan, 1956; traducere de A. Kovan), georgiană ("Ostrov Cvetov", Detjunizdat, Tbilisi, 1958; traducere de M. Ahaladze și N. Ahaladze), kazahă ("Güldi aral", Kazgostilizdat, Alma-Ata, 1959; traducere de Säfimbek Tölesev), germană ("Die Blumenbucht", Jugendverlag, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis), ucraineană ("Ostriv kvitiv", Veselka, Kiev, 1980; traducere de Galîna Berejna) și lituaniană ("Gėlių sala", Vaga, Vilnius, 1980; traducere de Petronėlė Česnulevičiūtė). Filmul "Vacanță tragică" regizat de cineastul Constantin Vaeni și lansat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
s-au retras complet din Principatele Dunărene. În afară de pierderile foarte grele suferite, turcii au pierdut și toată artileria, precum și tot calabalâcul. În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
U.R.S.S.”. a publicat în anul 1938 în revista "Viața Românească" (nr. 5-7) un ciclu de articole intitulat „Ideologia tineretului și cultura”, în care atrăgea atenția asupra rolului politic nefast al legionarilor, pe care îi considera ca fiind uneltele fascismului german. El afirma că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
ca fiind uneltele fascismului german. El afirma că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a axei războiului desigur că va fi ars de focul primelor obuze”, scria el, iar diferența dintre deviza germană „Deutschland über alles” și formulele gândiristo-trăiriste legionare ilustra perfect, în opinia sa, „deosebirea dintre
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a axei războiului desigur că va fi ars de focul primelor obuze”, scria el, iar diferența dintre deviza germană „Deutschland über alles” și formulele gândiristo-trăiriste legionare ilustra perfect, în opinia sa, „deosebirea dintre imperialismul prusac și unealta sa din brâul Carpaților, precum și soarta pe care o pregătește aceasta din urmă poporului român”. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică a
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
cât și din partea autorităților și a publicat în Revista Economică „lămuriri” motivând inițiativa prin aceea că instituțiile existente în Transilvania în general și la Sibiu în particular, fie cele înființate local de sași și de unguri, fie filialele instituțiilor austriece, germane, italiene sau franceze, impuneau condiții greu sau imposibil de îndeplinit de populația românească. Ion I. Lapedatu a pregătit prospectul de fondare, a executat campania de subscripție și a obținut toate aprobările necesare pentru înființarea la 14 mai 1911 a „Băncii
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
a fost un misionar ceh, episcop de Praga, canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. S-a născut în jurul anului 956, dintr-un principe boem al nobilei familii Slavnik și dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a împăratului Otto cel Mare. A primit numele de Vojciech, care înseamnă ajutor al armatei, și era destinat vieții militare, dar încă de mic, o boală l-a adus în pragul morții, și atunci părinții au făcut vot
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
degradată din secolele V-XIII, în eseul sau despre arhitectură religioasă medievală din Normandia. Numele de romanic a fost dat astfel stilului arhitectural. Termenul este utilizat restrictiv pentru arhitectură utilizată în secolele X-XII. Termenul de "pre-romanic" este totodată aplicat arhitecturii germane din perioadele carolingiene, ottoniene și vizigote, de asemenea construcțiilor mozarabe și asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
mass-media de pe întreg mapamondul, mărturiile supraviețuitorilor faptelor sale au avut ca rezultat prezentarea de către alți autori a descrierii abuzurilor ei sadice asupra prizonierilor, ajungându-se la conturarea imaginii ei de "ucigașă a lagărelor de concentrare" ca un curent în societatea germană postbelică. Koch a fost acuzată că a colecționat suveniruri din pielea deținuților uciși cu tatuaje distinctive. Ea era cunoscută sub numele de "Vrăjitoarea de la Buchenwald" ("Die Hexe von Buchenwald") de către deținuții din cauza presupusei sale cruzimi și desfrânării față de deținuți. Ea
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
comunistă și și-a păstrat astfel „castelul” de la Ciucea (Conacul Octavian Goga din Ciucea), ce fusese cumpărat și renovat de Octavian Goga. Mircea Goga susține că mariajul cu Octavian Goga a fost, de fapt, misiunea încredințată Veturiei de către serviciile secrete germane, care ar fi recrutat-o încă din 1914. Potrivit lui Mircea Goga, Veturia i-ar fi dat informații lui Hitler despre activitățile lui Carol al II-lea, mareșalul Antonescu și, chiar, ale soțului, Octavian Goga. Mircea Goga este contrazis de Dan
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
Mariei Tereza și a fost înlocuită de către ramura Vaudemont a Casei de Lorraine, către Iosif al II-lea. Cu toate acestea, noua casă a succesorilor a rămas cu numele de Habsburg-Lorraine. "Vezi și Imperiul Austriac și Austro-Ungaria" "Vezi și Austria Germană și Republica Austriacă (1919-1934)" În 1918, ca urmare a destrămării monarhiei austo-ungare, a fost stabilită Republica Austriei, dar s-a terminat cu "Anschluß", în al treilea Reich dintre 1938-1945. După Al doilea Război Mondial, Republica Austriei a fost înființată în
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
("Soldatenmord von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere să
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
("Soldatenmord von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere să ucidă cinci soldați și să
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
("Soldatenmord von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere să ucidă cinci soldați și să rănească grav alți doi soldați care erau de gardă. Infractorii au reușit să sustragă din depozit o cantitate însemnată de armament
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]