65,481 matches
-
cheile proprietarului și ne-am îndreptat spre locul unde unde ne-a luat autocarul spre România, pentru că la plecarea din țară cumpărasem bilet dus-întors. În autocar, ne eliberam de toate grijile cotidiene, în afară de aceea de a ajunge cu bine acasă, așa că situația era propice pentru consolidarea impresiilor noastre din răstimpul celor șapte zile petrecute în Grecia. Am făcut-o și pe-asta. Cum ți s-a părut?am stârnit-o la discuție pe Janeta. A fost foarte fain. Putem zice
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
erau amabili și pentru că așa trebuie să fie când vor să-și vândă marfa. Dar grecul la care am apelat să ne arate pe unde vine hotelul „Zefiros”, în care locuia colega mea, cum a fost? N-a plecat de acasă în șlapiși a cutreierat cu noi prin campus? Și n-a fost nici ospătar, nici vânzător ca să zici că o face pentru a-și vinde marfa. A fost foarte cumsecade. Nici n-am spus că ei sunt răi. Sau grecul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se pare. Îl atrăgeau ceilalți, de tipul Fevroniei, nu lipsită de darul povestirii și al fabuației. A bătut Mihai drumul acesta și mai târziu, căci știa bine cuibarul poveștilor. Și n-a nimerit rău: Mihai era la Iași. [...] Venind pe acasă s-a dus și pe la Gafton [mânăstirea Agafton, n.n.] și acolo într-o seară maica Fevronia a făcut șezătoare de tors lâna și au venit la acea șezătoare mai multe călugărițe, și una dintre ele, anume Zenaida, a spus povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deal cu patronul "Pogorârea Sfântului Duh"; aceasta s-a început pe la anul 1840 și s-a sfârșit după doi ani când s-a și sfințit; în timpul acela era 160 de călugărițe 35. După ce pleca de la Agafton cu gândul să vină acasă, Mihai o lua înapoi prin pădure, dar ispitele erau mari, și, în dorul singurătății, mai trecea o dată pe lângă lac, apoi își schimba gândul și pornea de-a dreptul, tot prin pădure, pe la pârâul Murelor, în sus, către izvorul cu teiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau din nou imaginația copilului. După un timp, întoarcerea acasă îi venea peste mână și o amâna cât putea de mult. Spre seară, dădea târcoale casei până când găsea un moment prielnic, iar dacă tatăl său nu era în pridvor, uneori chiar cu biciușca în mână, intra spășit, cu ochii strălucind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde este trecut: Eminowicz Ilie, născut la 7 iulie 1846 în Moldan, Borduzani, Bottuchan 49. Poate că Mihai, timid cum era, să nu fi luat examenul, poate a existat alt motiv, care să fi determinat înapoierea împreună cu tatăl său (nemulțumit), acasă la Ipotești. Abia în anul școlar următor, 1858/59, Mihai este înscris în cataloagele Cernăuților direct în clasa a III-a50. În documentele referitoare la școlile și pensioanele care au funcționat înaintea anului 1864 se remarcă faptul că frecvența școlară creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe care-i avea pe lângă casă. Ștefanelli, viitorul său coleg de studenție, dar și coleg la Cernăuți, observa că el știa cu înlesnire slova veche chirilică și mai cu seamă cărți vechi vedeam în mâna lui. El îmi zise că acasă a deprins acestă slovă 51. Mai mult decât atât, Vasile Bumbac își aducea aminte că la Cernăuți școlarul cel năzdrăvan i-a recitat zemlich gut52 o poveste de Vasile Alecsandri, iar Leca Morariu afirma despre copilul Mihai că era naiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
data aceasta, o zbughește la Ipotești. Cernăuții erau în țară străină și pentru el nu erau un mediu preferat. Lui îi era dor de lac și de pădurea misterioasă a Baisei, de câmpul înverzit și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Baisei, de câmpul înverzit și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea d-acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la vreo 150-200 metri depărtare. Maica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea d-acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la vreo 150-200 metri depărtare. Maica Fevronia, văzându-l, a zis: ia uite, Ralucă, cum samănă băiatul cela cu Mihai, și atât, când se pomenește cu o babă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi din nou la Ipotești, reluându-și plimbările la stână, cutreieratul luncii, joaca de unul singur sau cu Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji, tatăl, cu un talent actoricesc înnăscut, imita persoane cunoscute și hazul era în toi. A doua zi, cu noaptea în cap, o pornea din nou spre treburile moșiei, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
simțea și se folosea din plin de timpul acesta, care nu se va mai întoarce niciodată. În 1862, tot în mai, copilul fuge iarăși de la Cernăuți; de data acesta, din motive de prigonire și foame. Simțind că tatăl său era acasă, a încercat să se furișeze înspre Dealul Crucii. Eminovici a poruncit însă la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toader Rusu, să se ia după dânsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională ce duce la Botoșani. Le era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor văzând cum se zbătea băiatul și cum țipa, cu lacrimi în ochi: "De ce nu mă lăsați să merg unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, conașule, la boier acasă să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sânt învățat și fără Cernăuți" le-a replicat băiatul. Acasă a fost ținut legat toată ziua. El îi spunea tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, conașule, la boier acasă să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sânt învățat și fără Cernăuți" le-a replicat băiatul. Acasă a fost ținut legat toată ziua. El îi spunea tatălui său: "De ce mă legi degeaba? Că eu știu să mă dezleg." Legat în căruță, ca să nu fugă, a fost dus, din nou, la Cernăuți 61[...]. Consecința era previzibilă: rămâne repetent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-se la Ipotești. Atunci, părinții, încurcați și cu cheltuielile pentru ceilalți frați (Șerban, Nicu și Iorgu), ba nimerindu-se și alte greutăți, s-au împăcat deocamdată cu gândul că acestui copil nu-i place cartea și, volens-nolens, l-au ținut acasă; acasă, vorba vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că-i mănâncă pâinea degeaba. Începuse să se închidă în sine. Mergea totdeauna privind în pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la Ipotești. Atunci, părinții, încurcați și cu cheltuielile pentru ceilalți frați (Șerban, Nicu și Iorgu), ba nimerindu-se și alte greutăți, s-au împăcat deocamdată cu gândul că acestui copil nu-i place cartea și, volens-nolens, l-au ținut acasă; acasă, vorba vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că-i mănâncă pâinea degeaba. Începuse să se închidă în sine. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de o străină gură76. Depozitată în adânc, amintirea "Florii albastre" va mai reveni din când în când la suprafață, așa cum revin amintirile în viața fiecărui om77. Doar că la el cu infinit mai multă intensitate. Nimeni nu mai râdea nici acasă. Încă două surori avuseseră și ele o soartă tragică: Maria murise la 7 ani, iar Ruxandra la o lună. Deocamdată, însă, cei din familia Eminovici sunt tari. Tatălui, prins de treburile moșiei și ale familiei, i se va fi cicatrizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la 7 ani, iar Ruxandra la o lună. Deocamdată, însă, cei din familia Eminovici sunt tari. Tatălui, prins de treburile moșiei și ale familiei, i se va fi cicatrizat mai ușor rana. Mai greu, probabil, i-a fost Ralucăi, singură acasă cu gândurile și cu sensibilitatea ei extremă, însă tinerețea i-a dat puteri să reziste. Deocamdată. Jalea copilului Mihai era cu atât mai mare cu cât cimitirul era aproape, în spatele bisericuței, ca și azi. Cât de legat a fost el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ipotești, dar Eminescu nu poate participa. Era vreme de iarnă (1 ianuarie 1871). În schimb, va trece pe acolo vara, prin iulie-august, de unde îi va scrie lui Maiorescu. Era în febra pregătirii serbării de la Putna. În 1872, stă mai mult acasă și scrie iarăși. E plin de vervă și de veselie. Petrece cu Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce la Ipotești cu mândria că Societatea îi acordase un stipendiu de 10 galbeni lunar ca să-și urmeze studiile la Berlin. Vine acasă cu o realizare de care s-a bucurat, probabil, în sfârșit, și căminarul. Când venea vara în vacanță de la Wienna, mergeam amândoi la vânătoare de rațe sălbatice la un iaz de pe moșia Cucoreni [...], el cu pușca adusă lui Iurașcă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
peste noapte să vegheze ca un opaiț somnul casei. Ne închipuim că o altă odaie dindărăt va fi servit de dormitor copiilor, având aspectul nud al unei săli de internat cu lucruri puține și tari. Copiii mulți nu erau însă acasă decât în vacanță, deoarece umblau pe la școli, iar diferența de vârstă face ca nici în epoca cea mai fragedă să nu se fi întâlnit laolaltă 23. Cu toată pioșenia și respectul cuvenite marelui cercetător, corecția unor amănunte se impune, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în atenansă, dar și atunci numai în vacanțele școlare. Aici, în atenansă, și-a petrecut vacanțele copilăriei și Mihai, alături de ceilalți frați. Asta nu însemna că ziua nu era chilăcăială în casa mare, mai ales când tatăl era plecat de-acasă cu treburi pe moșie. G. Călinescu este perfect îndreptățit să afirme că în afară de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde 27 cât erau la vârste mici. După ce au crescut, ei aveau acces și în salonul-sufragerie; spre încântarea bătrânului el însuși om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el că Eminescu a început să caute bani de cheltuială și s-a împrumutat fără știrea mea [...]. Mai de la unul, mai de la altul, a adunat, precum mi s-a spus mai târziu, vreo două mii de lei55, grăbindu-se să scrie acasă despre planurile fratelui său. Nicu îi răspundea din Cernăuți, în aprilie 1883, îndatoritor și cu recunoștință frățească: ne bucurăm cu toții tata, Harieta și eu despre cele comunicate. Trimiți-ne din banii împrumutați cât vei pute. După Paști contează pe persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
început, se bănuiește că raidurile înspre lac și pădure le făcea însoțit de Ilie, fratele mai apropiat vârstei sale. Desigur, ele au fost o vreme joacă nevinovată de copii în escapade diurne, când amândoi uitau că trebuie să se întoarcă acasă, când nu le era foame o zi întreagă și când numai apusul soarelui îi aducea hămesiți înapoi spre a primi dojana mamei, bucuroasă și ea că au ajuns totuși înaintea tatălui lor. Căci acesta judeca "vinovățiile" copiilor după vanitățile lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-și dreapta în deșert 117... Crepusculul, evanescența premerg celor descrise mai sus, așa cum se aleargă în tradiția populară soarele cu luna: O, ceas al tainei, asfințit de sară118 este timpul concret al copilului, când ar fi trebuit să se întoarcă acasă, însă nu poate pentru că vrea să-l trăiască până la capăt. Este, de altfel, ora când Iisus își ia rămas-bun de la ucenicii săi, când ziua părăsește noaptea și când melancolia se face vers119. Melancolia e o noapte a sufletului 120. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]