52,706 matches
-
a fost considerat "de mulți urmaș legitim al Profetului. Atunci când Mu‘ăwīyya a contestat succesiunea sa și a început pregătirele de război, Hasan a adunat armata pentru a-și înfrunta inamicul. Din lipsă de resurse, în același an au început negocierile de pace și a renunțat la conducerea califatului în favoarea rivalului său. S-a retras la Medina, unde a trăit în pace până la sfârșitul vieții" (670). În 680, "Mu‘ăwīyya moare și este urmat la tron de fiul său Yazid. Husayn
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
politică și culturală a Poloniei. În 1387, ea a condus două expediții militare de succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
lui Stalin. Aliații occidentali au considerat delicată sprijinirea poziției Delegaturii de singur reprezentant oficial al poporului polonez și de respingere a noii granițe polono-sovietice. Mai mult chiar, Stalin a reușit să îi elimine pe reprezentanții guvernului polonez în exil de la negocierile privind viitorul Poloniei. Puterea și coeziunea guvernului în exil a fost distrusă odată ce premierul Stanisław Mikołajczyk, liderul puternicului Partid Popular (Țărănesc) s-a alăturat guvernului controlat de comuniști. Ca rezultat imediat a fost creat pe 28 iunie 1945 Guvernul Provizoriu
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
parte din partid, dar oficial, pe hârtie, nu sunt membră a PLDM"”. După demisia lui Chiril Gaburici din funcția de prim-ministru în iunie 2015, Natalia Gherman a asigurat interimatul aproximativ o lună de zile, timp în care se desfășurau negocierile pentru formarea Alianței pentru Integrare Europeană - 3. La 23 iulie (2015) Maia Sandu a fost desemnată drept candidat al PLDM la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova. Totuși, după ce într-un timp scurt ea a înaintat mai multe condiții pentru
Maia Sandu () [Corola-website/Science/329482_a_330811]
-
Institutul de Istorie, Stat și Drept al Universității de Stat din Transnistria „T. Șevchenko” din Tiraspol. La 30 decembrie 2011, după învestirea lui Evgheni Șevciuk ca președinte al RMN, a fost numită reprezentant special al președintelui RMN în procesul de negociere, interacțiune cu misiunile diplomatice și organizațiilor internaționale. Pe 24 ianuarie 2012 a fost numită în funcția de ministru al Afacerilor Externe al Republici Moldovenești Nistrene. La 1 februarie 2012, prin Decretul Președintelui RMN, a primit atribuțiile de reprezentant special al
Nina Ștanski () [Corola-website/Science/329529_a_330858]
-
organizațiilor internaționale. Pe 24 ianuarie 2012 a fost numită în funcția de ministru al Afacerilor Externe al Republici Moldovenești Nistrene. La 1 februarie 2012, prin Decretul Președintelui RMN, a primit atribuțiile de reprezentant special al președintelui RMN în procesul de negociere și interacțiune cu misiunile diplomatice și organizațiilor internaționale. Pe 6 noiembrie 2012, prin Decretul Președintelui Transnistriei Evgheni Șevciuk, a fost numită în funcția de viceprim-ministru al RMN pentru cooperare internațională, menținând în același timp poziția actuală de ministru al Afacerilor
Nina Ștanski () [Corola-website/Science/329529_a_330858]
-
ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că ordinele de călugări războinici, ospitalierii și templierii, aveau o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la creștinism
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
de slujitorul său, înainte să moară i-a trimis o scrisoare [[mare vizir|marelui-vizir]] Ali Pașa, prin care își recomanda în mod expres „loialul tălmaci”. Müteferrika a deținut atribuții politice și după acest moment. În anul [[1737]], a participat la negocierile făcute în scopul reînnoirii tratatului cu [[Polonia]], un an mai târziu s-a aflat în fruntea întâlnirilor de predare a cetății [[Orșova]], turcilor. În anul [[1745]], a pus bazele unei fabrici de hârtie la [[Yalova]], aducând din Polonia persoane abilitate
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Norman a fost ineficient. Când William a traversat Tamisa la Wallingford, a fost întâmpinat de Stignad, care îl abandonase pe Edgar și trecuse de partea invadatorului. În timp ce normanzii s-au închis în Londra, susținătorii lui Edgar din oraș au început negocierile cu William. La începutul lunii decembrie, celialți membrii din Witan la Londra s-au întâlnit și au decis să-l ia pe tânărul rege neîncoronat pentru a-l satisface pe William, și să-l ducă la Berkhamsted, anulând alegerea lui
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
au adunat la Viena, pentru a decide cine îl va succeda pe Gian Gastone. Ei au întocmit Tratatul de la Viena, care a dat tronul marelui ducat lui Don Carlos, Duce de Parma. Gian Gastone nu a fost la fel de ferm în negocierea viitorului Toscanei, cum a fost tatăl său. El a capitulat în fața cererilor străine, și în loc să aprobe succesiunea tronului celei mai apropiate rude de sex masculin, Prințul de Ottajano, a permis ca Toscana să fie conferită arhiducelui Francisc Ștefan de Lorena
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
retorica și drept în teologie, la Universitatea din Salamanca. În anul 1505 este numit rector și în același an primește o catedră în Sevilla. Devine în iulie 1514, episcop de Ciudad Rodrigo. Fiind însărcinat de cardinalul "Adrian von Utrecht", întreprinde negocieri cu privire la căsătoriile dintre Carol Quintul și Isabela a Portugaliei, precum și dintre Ioan al III-lea al Portugaliei cu Caterina de Habsburg (1507-1578). În decembrie este numit episcop de Osma (provincia Soria) că după 6 luni să devină episcop de Santiago
Juan Pardo de Tavera () [Corola-website/Science/330987_a_332316]
-
din America,s-a regăsit cu alternanță atât în tabăra democrată cât și în cea republicană. S-a împotrivit de la început realpolitik-ului lui Henry Kissinger. În anii 1973-1977 a fost asistent special la Agenția pentru controlul armelor și dezarmare, și negocierile pentru limitarea armelor strategice SALT. A fost angajat la Pentagon în 1977 sub președinția lui Jimmy Carter. A susținut încă în acea vreme opinia după care regimul lui Saddam Hussein din Irak reprezenta un factor de instabilitate regională. Aceasta într-
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
a primit-o. La 29 septembrie 2005 s-a anunțat că Laurie a semnat un acord de a vinde Blues lui Dave Checketts. La 14 noiembrie 2005, echipa a anunțat că grupul Checketts, Sport Capital Partners, s-a retras de la negocierile pentru cumpărarea francizei. La 27 decembrie 2005, Blues a semnat o scrisoare de intenție de a negocia exclusiv cu General Sports and Entertainment, LLC. Între timp, după perioada de exclusivitate, Checketts a revenit în cursă. În cele din urmă, la
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
italian) a dat ordin Grupului de Armată Vest să păstreze un „comportament absolut defensiv, atât pe pământ cât și [în] aer”, ceea ce arăta îndoielile înalților responsabili militari cu privire la declarațiile lui Mussolini cu privire la cele „câteva mii de morți” necesari participării la negocierile de pace. Două zile mai târziu, "Stato Maggiore del Regio Esercito" (Statul Major la Armatei terestre) a dat ordin grupului de armată să își întărească capacitatea apărării antiaeriene. În fapt, nu fusese plănuit sau ordonat niciun atac pentru a doua
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cele din urmă. În acea zi, Mussolini a avut o întâlnire cu Hitler la München în timpul căreia dictatorul italian a fost informat că pretențiile pe care le avea asupra orașului Nisa, a Corsicăi și Tunisiei aveau un impact negativ asupra negocierilor germane pentru armistițiu. Urmarea a fost clară - pretențiile italiene aveau să fie sprijinite de Hitler doar dacă armata lui Mussolini avea să obțină victorii decisive pe front. Mai înainte ca Italia să declare război, Royal Navy și "Marine nationale française
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198 de militari au suferit degerături. Datorită lipsei pieselor de artilerie, italienii nu au deschis focul asupra forturilor franceze. Pe 17 iunie, a doua zi după ce francezii ceruseră în mod oficial negocierea unui armistițiu cu Germania, ministrul de externe francez Paul Baudoin a înmânat nunciului papal Valerio Valeri o notă în care era scris: „Guvernul francez, condus de mareșalul Pétain, cere Sfântului Scaun să transmită guvernului italian cât mai repede cu putință
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Generalul Roatta a citat cu voce tare termenii pe care îi propunea Italia, Huntziger a solicitat o pauză pentru consultări cu guvernul francez, pentru ca la sfârșit Ciano să fie de acord cu amânarea discuțiilor pentru ziua următoare. În timpul în care negocierile franco-italiene erau întrerupte, Hitler i-a mărturisit lui Mussolini că cererile italienilor păreau prea modeste și că o mai bună soluție ar fi fost unirea zonelor de ocupație germană și italiană. Roatta l-a convins însă pe Mussolini că discuțiile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de război francezi a fost de 155. Toți prizonierii de război italieni - nu există documente oficiale cu privire la numărul lor - au fost eliberați imediat după semnarea armistițiului. În ceea ce privește prizonierii de război francezi, se pare că soarta lor a fost uitată în timpul negocierilor, ei fiind trimiși în lagărul Fonte d'Amore de lângă Sulmona, unde aveau să ajungă mai târziu și 200 de britanici și 600 de greci. Atâta vreme cât au fost în custodia italienilor, prizonierii de război aliați au fost tratați în conformitate cu legile internaționale
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au fost în custodia italienilor, prizonierii de război aliați au fost tratați în conformitate cu legile internaționale. Cel mai probabil, după capitularea Italiei din septembrie 1943, acești prizonieri de război au ajuns în mâinile germanilor. Cererile limitate ale guvernului italian în cursul negocierilor pentru armistițiu au generat diferite de teorii printre comentatorii contemporani. Generalul Roatta a crezut că Mussolini și-a moderat cererile deoarece italienii nu au fost capabili să spargă frontul francez, iar dictatorul italian a vrut să își demonstreze „eleganța”. Dino
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cererile deoarece italienii nu au fost capabili să spargă frontul francez, iar dictatorul italian a vrut să își demonstreze „eleganța”. Dino Alfieri a lansat o presupunere controversată, dar larg acceptată în epocă, conform căreia Mussolini și-a redus pretențiile în timpul negocierilor pentru că să „păstreze o anume aparență a echilibrului continental al puterii”. Istoricul MacGregor Knox consideră că termenii prezentați de Ciano și Alfieri sunt stranii, dar crede că „umilința lui Mussolini datorită rezultatelor atacului din prima zi din Alpi... a contribuit
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ca pe tema unui școlar”, și a refuzat orice compromis. Ca urmare, relatarea oficială a fost scrisă de Cook, iar Forsterii au fost privați de dreptul de a compila relatarea și nu au mai fost plătiți pentru munca lor. În timpul negocierilor, tânărul Forster a hotărât să publice o relatare neoficială a călătoriei. În 1777, a fost publicată cartea sa "A Voyage Round the World in His Britannic Majesty's Sloop Resolution, Commanded by Capt. James Cook, during the Years, 1772, 3
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
menținerii ordinii în spatele frontului. La 13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului emite decretul prin care Șcerbaciov este declarat „dușman al poporului și pus în afara legii”. În noiembrie 1918, după capitularea Puterilor Centrale, Șcerbaciov se deplasează la București, unde intră în negocieri cu reprezentanții puterilor Antantei, conduși de generalul Berthelot. Cu această ocazie, va fi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceză. A ajuns la un acord cu Berthelot de sprijinire de către acesta a trupelor alb-gardiste. La 30 decembrie 1918
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
păstreze pentru o perioadă de tranziție responsabilitatea asupra securității externe precum și cea a securității interne și ordinii publice în zonele de așezări evreiești în Cisiordania și Fâșia Gaza. După o pauză de trei ani în septembrie 1999 au fost inițiate negocieri pentru determinarea statutului permanent al teritoriilor ocupate, dar ele au eșuat în septembrie 2000, în condițiile izbucnirii celei de a Doua Intifada - Intifada Al-Aqsa (2000-2004) răzmeriță caracterizată de un val de atentate cu bombe explozive, multe din ele „atentate - suicid
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]