52,663 matches
-
tablă a acoperișului. În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor închis din scânduri. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva icoane valoroase, unele folosind ca suport lemnul (cele împărătești, executate în anul 1863, de Toma din Laz), altele sticla (semnate, în 1838, de Ioan Pop din Făgăraș). Nici conscripțiile secolelor XVIII-XIX și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu menționează prezența altui lăcaș de cult anterior.
Biserica de lemn din Grosuri () [Corola-website/Science/321114_a_322443]
-
interiorul este placat cu scânduri, nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
șiță. Accesul în sfântul lăcaș se realizează prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest; ultima este precedată de un pridvor închis, din scânduri. Interiorul a rămas nepictat, fiind împodobit cu mai multe icoane pe lenm și sticlă.
Biserica de lemn din Bunila () [Corola-website/Science/321139_a_322468]
-
acel an) și 1928. La interior, alături de unele motive sculpturale, mai sunt vizibile, pe alocuri, mici pete de culoare, aparținătoare, poate, unui program iconografic imposibil de reconstituit in prezent. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu, Păroasa, Mușuroiu și Valea
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
printre care și poetul Geo Milev și jurnalistul Iosif Herbst. (o groapă comună a celor uciși în 1925 a fost descoperită în anii 1950 când se construia un baraj, iar cadavrul lui Geo Milev a fost identificat după ochiul de sticlă pe care îl purta pentru că pierduse un ochi în război.) Mulți alți comuniști au fost judecați pentru acest atentat. Liderii OM, Kosta Iankov și Ivan Minkov au fost printre cei asasinați. Câțiva dintre organizatorii atacului, printre care Dimităr Zlatarev, Petăr
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Paris. La începutul Primului Război Mondial, Louis Vuitton avea magazine în New York, Washington, Londra, Bombay, Alexandria (Egipt) și Buenos Aires. În anii succesivi au fost introduse "Keepall Bag" (1930) și "Noé Bag" (1932). Aceasta din urma a fost creată inițial pentru a transporta sticle de șampanie. La puțin timp a fost introdusă și "Speedy Bag", unul dintre cele mai vândute modele. În 1936 Georges Vuitton a murit și fiul său Gaston-Louis Vuitton a preluat controlul firmei familiei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Louis Vuitton (designer) () [Corola-website/Science/321238_a_322567]
-
25 iulie 1971, echipajul navetei "Apollo 15" a numit un crater lunar "Saint-Georges", ca un omagiu adus lui Jules Verne. În capitolul al III-lea al romanului, " Unde călătorii se instalează", în compartimentul cu provizii este găsită din întâmplare o sticlă cu șampanie de Nuits (marca actuală Nuits-Saint-Georges), care este băută ""în cinstea legăturii dintre Pământ și satelitul său"". Multe dintre traducerile în limba română includ în același volum "De la Pământ la Lună" și "În jurul Lunii", ca două părți ale aceluiași
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
Acțiunea cărții se petrece în Norvegia, în județul Telemark. Logodnicul Huldei Hansen, aflat la bordul unui vas de pescuit naufragiat în largul insulei Terranova, este dat dispărut. Singurul lucru rămas în urma sa este un bilet de loterie pus într-o sticlă la momentul naufragiului, a cărui tragere urmează să aibă loc abia câteva luni mai târziu. Mama Huldei are datorii mari către antipaticul Sandgoïst, iar biletul de loterie capătă o enormă valoare financiară, căci istoria rocambolescă asociată lui îl face dorit
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
zăpadă timp de aproape 100 de ani”. Cea mai mare colecție de fotografii de Bentley o are Jericho Historical Society din orașul său natal, Jericho, Vermont. Bentley și-a donat colecția de fotomicrografii de cristale de zăpadă pe plăci de sticlă Muzeului de Științe din Buffalo. O parte din această colecție a fost digitalizată și o
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina electrică. Astfel realizează butelia de
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
care de fapt el o denumește "electricitate sticloasă" (obținută prin frecarea sticlei) și "electricitate rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina electrică. Astfel realizează butelia de Leyda, primul condensator electric, care ulterior va sta la baza construcției condensatoarelor. Aceasta a fost inventată, în același an, dar în mod independent, și de Ewald Georg von Kleist
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
1790) realizează celebrul său experiment (care a condus la inventarea paratrăznetului) prin care a demonstrat că trăsnetul nu reprezintă altceva decât o descărcare electrică atmosferică. Jesse Ramsden aduce o perfecționare mașinii electrostatice, care este acum prevăzută cu un disc de sticlă rotit prin intermediul unei manivele și care prin frecare de patru porțiuni de piele produce electrizarea unui tub metalic. Charles Coulomb (1736 - 1806) este cel care formulează legile cantitative ale electrostaticii. În 1785, stabilește expresia forței electrostatice dintre două corpuri încărcate
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
curent electric prin combinarea hidrogenului cu oxigen. James Wimshurst (1832 - 1903) perfecționează mașina electrostatică care devine capabilă să genereze tensiuni înalte, ce vor fi utilizate în noi domenii de studii și cercetare. Aceasta se compune acum din două discuri de sticlă ce se rotesc în plan vertical în sensuri opuse, iar sarcina electrică era colectată de două bare metalice. Fizicianul italian Antonio Pacinotti (1841 - 1912) construiește în jurul anului 1860 un generator de curent continuu, pe care inginerul belgian Zénobe Gramme (1826
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
habilitat în științe tehnice, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1974). Succesul cercetărilor sale a determinat dezvoltarea unei noi ramuri tehnico-științifice în domeniul construcțiilor aparatelor de măsură de înaltă precizie pe bază microfirelor din materiale rezistive cu izolație din sticlă (pt. tensiuni de 1-1000kV) folosite pe larg în energetică, microscopia electronică și metrologia practică, contribuind substanțial la evoluția aspectului economic. S-a născut în satul Cuhureștii de Sus, județul Soroca (astăzi, raionul Florești), în familia lui Tudor și Nina Drabenco
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
determină să susțină examenele de admitere la doctorantură la Institutul de Fizică Aplicată al "Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)". Teza de doctorat, "Cercetarea și elaborarea rezistoarelor precise și stabile și a divizoarelor de tensiune din microfir cu izolație din sticlă", a fost susținută cu succes la 17 octombrie 1967 la "Institutul Unional de Cercetări științifice în domeniul metrologiei „D. I. Mendeleev”" din Sankt Petersburg. Susținerea tezei la Sankt Petersburg, Centrul Științific al Uniunii Sovietice, a fost condiționată de valoarea și importanța
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
Sovietice, a fost condiționată de valoarea și importanța cercetărilor științifice efectuate de Ion Drabenco, și anume, reușita de a demonstra, pentru prima dată în lume, putința de a măsura cu ajutorul divizoarelor pe baza microfirelor din materiale rezistente cu izolație din sticlă tensiunea de sute de mii de volți cu eroarea de 0,01 la sută. Succesul cercetărilor sale a determinat dezvoltarea unei noi ramuri tehnico-științifice pe baza microfirului turnat, ce și-a găsit eficacitatea în intreprinderile de producție, în energetică (în
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
timp, institutul ocupă locul întâi între cele 60 de institute de cercetări științifice din țară, devenind cunoscut pe plan internațional. În Republica Federală a Germaniei a fost realizată o licență, cu privire la noua tehnologie de turnare a microfirului în izolație din sticlă și o tehnologie nouă de asamblare a unor elemente pe baza lui. Acest fapt a fost înalt apreciat pe timpurile celea. Institutul dispunea de cca 400 de brevete de invenție și patente în multe țări, avea publicate mii de articole
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
-i creștina pe sălbatici". La Conferință n-a participat nici o țară africană. Într-o expediție între 1884 și 1885, expediționarii trimiși de Leopold al II-lea au străbatut o bună parte din nordul și centrul statului Congo, împărțind bucăți de sticlă colorată și de pânză prin 450 de sate și cătune africane și punându-i să „semneze“ contracte prin care conducătorii și șefii locali, care habar n-aveau ce semnează, cedau proprietatea pământurilor lor Asociației Internaționale Congo și se angajau să
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
creata cu atâta migală. Cele trei îi întorc spatele Cenușăresei și pleacă la bal, lăsând-o pe Cenușăreasa plângând în fundul grădinii. Însă apare Zâna cea Bună, nașa Cenușăresei, care, cu ajutorul baghetei sale magice, transformă un dovleac într-o caleașcă din sticlă, șoriceii în patru cai albi, câinele, Bruno, într-un valet, calul, Major, în birjar și nu în ultimul rând rochia sfâșiată a Cenușăresei într-o superbă rochie albastră de gală cu pantofi din cristal. Înainte să plece caleașca, Zâna o
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
plan pentru a o găsi. A doua zi dimineață la prima oră, este eliberată o Proclamație Regală, în care se spune că Marele Duce va vizita fiecare casă din regat pentru a găsi fata căreia i se potrivește pantoful de sticlă, urmând ca aceasta să devină soția prințului. Când aceste vești ajung la casa Cenușăresei, mama vitregă și cele două surori încep, ca niște apucate, să se pregătească pentru sosirea Marelui Duce. Cenușăreasa, auzind despre ce e vorba în propoziție, devine
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
și cu chiu cu vai duc cheia până la ușa Cenușăresei, unde sunt întâmpinați de motanul casei, Lucifer. Lucifer este alungat de către Bruno, câinele. Cenușăreasa scapă și începe să coboare scările. Între timp, Anastasia și Drizella încearcă în zadar pantofiorul de sticlă, având picioarele prea mari. În momentul în care Marele Duce dă să iasă din casă, însă, își face apariția Cenușăreasa, iar Ducele și pajul, care ducea pantoful pe o pernă de catifea, se întorc din drum. Doamna Tremaine, știind că
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
perioada studiilor la Universitatea din Leyda. În acea epocă, electricitatea se obținea prin frecare cu ajutorul mașinilor electrostatice, dar nu exista nicio metodă de stocare a acesteia. Van Musschenbroek și discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat problema cu ajutorul unui recipient de sticlă umplut cu apă în care era scufundat capătul inferior al unei bare de alamă. Recipientul era căptușit, atât la interior cât și la exterior cu câte o foiță metalică subțire. Rezultatul descoperirii a fost comunicat fizicianului francez René Réaumur în
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
replica de airsoft”. După sistemul de propulsie al proiectilelor, există 3 mari categorii de replicit de airsoft: Muniția replicilor de airsoft este reprezentată de bile non-metalice din plastic ABS in general, dar mai pot fi și din material biodegradabil, teflon, sticlă, cu vopsea, explozive, etc. Cele mai comun folosite bile de airsoft au diamentrul de 6 mm (ocazional de 8 mm) și cântăresc între 0,12 g și 0,43 g. Vitezele cu care circulă proiectilele pornesc de la 50-60 m/s
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
custodia National Park Service, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul Războiului Rece și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la Independence Mall în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii. Clopotul orașului Philadelphia fusese
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
o nouă crăpătură, fiecare nouă propunere fiind întâmpinată cu din ce în ce mai multă opoziție. S-a descoperit și că paznicul dedicat al clopotului a extras bucăți din el ca suveniruri. Primăria a pus clopotul într-o cutie de stejar cu geam de sticlă în Sala Adunării. În 1898, a fost scos din cutie și suspendat în sala turn a Sălii Independenței, încăpere în care a rămas până la sfârșitul lui 1975. A fost postată gardă pentru a descuraja vânătorii de suveniruri care ar încerca
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]