6,091 matches
-
garantat de Pactele ONU și de Actul final de la Helsinki. Funcționarii Amabasadei SUA au oprit adunarea de alte semnături, impresionați fiind de numărul mare de oameni ce se strânseseră în curtea consulatului. Pentru a-i face pe oameni să se împrăștie, li s-a spus că apelul va fi transmis Congresului prin poșta română, știut fiind că așa ceva nu poate scăpa de filtrul Securității române. Prin poșta română au fost expediate doar trei xerocopii, de către Manolache Florian, Constantin Lucian și Proca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
6, face alergie când aude de Dosarul 5300/1982, dosar de altfel secret, la fel ca și sentința 472. Cei 12 au fost aduși în lanțuri grele, Securitatea îngrijindu-se ca printre eventualii curioși ce se găseau în preajma Judecătoriei să împrăștie zvonul că aceștia sunt implicați într-un viol odios. De fapt, Securitatea era cea care violase libertatea celor 12 și ducea la înfometarea și persecutarea familiilor acestora. Rechizitoriul nu numai că nu a fost dat inculpaților, dar a devenit ultrasecret
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a arăta tuturor celor care vă ascultă, și dumneavoastră simultan, că nu chiar toți compatrioții noștri suferă de lașitate sau indiferență. Anul trecut, pe strada Lipscani, trecătorii au putut vedea un cetățean (un adevărat cetățean) cocoțat pe o schelă de unde împrăștia fluturași pe care erau scrise câteva adevăruri la adresa regimului și în special asupra lui Ceaușescu . Organele așa-zis de ordine, de fapt de represiune, au sosit foarte repede (nici nu era greu, deoarece Securitatea se află chiar în vecini, iar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cică în seara respectivă s-a desfășurat revelionul chelnerilor, care după cum se știe are loc după cel oficial, pentru că în acea noapte categoria respectivă de oameni este la muncă. Pentru ei, zic unii, s-a prelungit programul. Alții, demagogi, au împrăștiat zvonul că șefu nici nu știa că programele se închid de regulă la 10 seara. El n-a auzit nici despre economia de energie electrică. Bietul de el! Inocentul! Ca o compensație pentru excepționalul program din sâmbăta cu pricina, a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Romană, aproape de linia tramvaiului 26, prin Strada Povernei, se nimerește în str. General Coandă, fosta Pietății. Aici se află fortăreața cu porți înalte care adăpostește sediul filajului Securității, iar pe stradă staționează mai mereu tunuri cu apă menite să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți la număr să-l huiduiască pe domnitorul scorniceștean, mereu în alai ferice prin urbe. Lui Dorin Tudoran, colonelul V.A. Îi trimite zilnic 3 mașini și 18 (optsprezece) păzitori așa încât tânărul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
își alege personal următoarea victimă: mânăstirea Văcărești. Spre surprinderea tuturor, chiar și a mercenarilor săi, aceasta nu se află în zona Dealului Spirii, ci are o poziție excentrică, în aparență ferită de orice amenințare. Descins în incinta închisorii dezafectate, Ceaușescu împrăștie gesturi dezordonate, vorbind fără noimă de un viitor tribunal, care nu s ar putea ridica niciun metru în afara amplasamentului mânăstirii, dar care nu a fost anunțat până acum de niciun proiect sau plan de sistematizare. Luni, 3 decembrie, urmează consfătuirea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Musil În chiar ziua În care sărbătorea a 31-a aniversare a căsătoriei cu mult iubita sa Martha, căreia Îi durase, În marele său roman neterminat, nemuritoarea emblemă a Agathei, sora „omului fără Însușiri”. Respectând tradiția familiei Musil, văduva a Împrăștiat cenușa celui pierdut În sărăcie și cvasianonimat, Într-o pădure de lângă Geneva... Cenușa renaște Însă imprevizibil azi, peste tot În lume unde numele și-a cucerit meritata audiență. Și aici, bineînțeles, la Berlin, oraș de care sunt legate perioade semnificative
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prima lună după ce am sosit în București, am căutat să mă orientez. Trecut prin purgatoriul serviciului militar nu mai aduceam cu mine credulitatea și concepția despre valoarea absolută a culturii. Multe din visele vieții de licean au dispărut. Le-au împrăștiat cazarma cu lumea ei de înjurături și brutalități. Lumea studențească nu mai aducea nici o surpriză. Realitatea crudă cu lipsa ei de perspectivă era sufocantă pentru toți care încercau o altă trăire a vieții, și care de sigur că trebuiau să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
contra legionarilor era mai îndreptățită, dar peste tot în țară se manifestă același sentiment, cum se poate remarca din pasajul de mai jos: Paza din turelă a auzit ieri seară un zgomot de pași. Se dă imediat alarma. Garda se împrăștie în trăgători, cercetând și căutând să afle cauza. În acest moment dinspre calea ferată se aude un foc de pistol la cca. 150200 m distanță. Imediat garda a răspuns cu o salvă de focuri de pușcă, crezând că a fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe vechea lor poziție pe care i-am lăsat cu doi ani mai înainte. Nici o amenințare și nici o suferință nu i-a putut clinti din loc. Mulți au fost schingiuiți de poliție și de jandarmi, cu casa și cu avutul împrăștiat după ani de temniță sau lagăr, fără ca să le poată nimici dârzenia credinței lor. Purtau în ei instinctul sănătos al neamului, care, trecând prin toate vicisitudinile soartei, de două mii de ani trăiesc și luptă pentru un viitor mai bun. O
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am încheiat urând pentru generalul Antonescu, Conducătorul Statului și pentru Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare și autorul biruinței de azi. Cu aceasta, adunarea și manifestația noastră s-a terminat. Legionarii au plecat în coloană de marș, iar publicul s-a împrăștiat. Între timp apare Ion Boian. M-a condus imediat la Comandant. El era încă la Brașov și locuia în casa unui prieten. Cu răsuflarea reținută am urcat pe diferitele cărări care duceau la locuința cocoțată într-un vârf de deal
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aici și după terminarea războiului am inițiat un fel de contact cu toate organizațiile politice din țară, căci ne găseam pe punct de adversitate cu toate organizațiile politice și am vrut să creez o atmosferă de destindere, adică să se împrăștie tensiunea care exista. Cunosc pe Chioreanu care în 1940 în timpul guvernării noastre cu Antonescu, a îndeplinit funcția de șef al Ardealului de Sud, funcțiunea pe care am avut-o eu înainte. Acesta în 1943 n-a îndeplinit nici o funcție, se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am fost tentat o clipă să bat la ușă, dar am decis să aștept totuși să apară cineva. Pe tejghea erau împrăștiate clame. Am luat câteva în mână și m-am jucat cu ele un pic, apoi m-am așezat pe un scaun. Fata a apărut de după tejghea după vreo zece sau cincisprezece minute. Avea în mână ceva care semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cititorul-de-vise gândește cu totul altfel decât oamenii obișnuiți. Chiar crezi asta? — Tu-ți amintești unde-ai mai trăit și ce-ai făcut? — Nu, nu-mi amintesc. Aș vrea eu! M-am dus la tejghea, am luat o clamă din cele împrăștiate pe-acolo și am privit-o un timp, continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
berea pe ușa de la frigider. Am tras mai în față legumele vechi și le-am aranjat în spate pe cele proaspăt cumpărate. Mi-am atârnat hainele în dulap, am pus detergentul pe raftul din bucătărie, am luat clamele și am împrăștiat câteva în jurul craniului de pe televizor. Ciudată combinație! La fel ar fi arătat, cred, și o pernă asociată cu un vas cu gheață sau o călimară pusă lângă un mănunchi de salată verde. Am ieșit pe balcon ca să pot privi de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina de creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file de vită, înghețata, untul de calitate superioară, sulul de icre de somon lung de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sânge și i-am aruncat în coșul de gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa de durere. Și maioul era pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și i-am îmbrăcat. De atâta am fost în stare. M-am dus la bucătărie și am băut două pahare cu apă. Îi așteptam pe cei din Sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din așa ceva. Am lăsat sângele să picure mai departe. Eticheta s-a înroșit de tot. Văzând că nu mi se oprește sângerarea, mi-am șters degetul cu un șervețel și am pus un plasture peste tăietură. Pe pardoseala bucătăriei erau împrăștiate șapte sau opt cutii goale de bere, care arătau ca niște casete de cartușe ce fuseseră folosite într-un bombardament. M-am aplecat și am luat una de jos. Era călduță. Mai bine bere caldă decât nimic, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
verificat mai întâi dacă a rămăsese întreg și apoi am îndesat în el hainele noastre, o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus în bucătărie și-am ales dintre lucrurile împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de grepfrut și le-am băgat pe toate în rucsac. Am umplut un termos cu apă. Apoi am luat toți banii pe care-i aveam în casă și i-am îndesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care mi le-a dat să le permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și noroi. Nu, categoric nu e opera lor. Au fost aceiași care au devastat și apartamentul tău. Seamănă perfect modul în care au acționat în ambele locuri. — Cred că ai dreptate. Am privit atent în jur. În fața mesei răsturnate erau împrăștiate clamele dintr-o cutie. Sclipeau în lumina fluorescentă. Clamele acelea mă preocupaseră și înainte, așa că am luat una de jos. Prefăcându-mă că o analizez, am băgat-o în buzunar. — Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sunt tare complicate. Până s-a uitat ea prin carnețel, am luat rucsacul și am început să așez în el toate lucrurile de care aveam nevoie. Am băgat baterie nouă în lanternă. Pelerinele de ploaie și cizmele de cauciuc erau împrăștiate pe jos, dar, din fericire, nu pățiseră nimic. N-aveam cum să trecem prin cascadă fără pelerine. Ne udam leoarcă și muream de frig. I-am pus și tenișii roz în rucsac. Ceasul arăta aproape douăsprezece noaptea. Mai aveam fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fata a închis repede ușa și s-a asigurat de câteva ori că a încuiat-o bine. Apoi a aprins lumina. Laboratorul era în aceeași stare jalnică în care găsisem biroul și în care lăsasem apartamentul meu. Pe jos erau împrăștiate documente, mobila răsturnată, vesela spartă, covorul sfâșiat și pătat tot de cafea. Nu-mi dădeam seama de ce-și făcuse bătrânul o găleată de cafea. Oricât i-ar fi plăcut cafeaua, n-ar fi putut bea singur atât de multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cap. Am văzut stele verzi în fața ochilor de parcă ar fi explodat întunericul. M-am chircit pur și simplu de durere. Sigur mi-am spart capul sau în cel mai fericit caz mi-am făcut un cucui. Mi s-or fi împrăștiat creierii? Nu știu. Poate era vorba de moarte clinică și doar amintirile își mai trăiau, în scoarța cerebrală, ultimele clipe de agonie. Precum coada șopârlei. În următoarele clipe mi-am dat seama că trăiam totuși. Trăiam și respiram și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins. M-ai salvat! Adevărul e că am împrăștiat câteva pe drum, dar credeam că nu vor fi suficiente. Ești tare deștept și prevăzător. Chiar îți merge mintea! Vă rog să mă scuzați, dar aș vrea să mă retrag. Nu prea am timp la dispoziție... — Ai grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]