5,392 matches
-
datorează tratamentului propriu-zis sau forțelor naturale de refacere ale organismului? Analiza eficacității trebuie să țină seama, totodată, de faptul că un element oarecare are o mulțime de consecințe funcționale pentru sistemul din care face parte, cât și pentru alte sisteme învecinate, pentru societatea globală. Este ceea ce Merton desemna prin termenul de „fascicul de consecințe funcționale”. După ce a fost analizată semnificația funcțională a unui element pentru diferitele cerințe funcționale, este necesar, în consecință, să se estimeze beneficiul funcțional total al colectivității în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de muncă pozitiv, destins. Se pot desprinde următoarele mari tipuri de mecanisme prin care se realizează influențele laterale între sisteme: • Impunerea de norme. Fiecare sistem caută să-și impună cerințele sale funcționale laterale sub formă de norme acceptate de către sistemele învecinate: norme juridice, morale, politice. Este cazul normelor care asigură protecția mediului natural, a habitatului (inclusiv estetica acestuia), protecția persoanei de riscuri de accidentare, de îmbolnăvire, respectarea demnității umane. • Sancțiuni. Sistemele utilizează adesea sancțiuni (acordarea de beneficii sau penalizări) pentru sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
norme juridice, morale, politice. Este cazul normelor care asigură protecția mediului natural, a habitatului (inclusiv estetica acestuia), protecția persoanei de riscuri de accidentare, de îmbolnăvire, respectarea demnității umane. • Sancțiuni. Sistemele utilizează adesea sancțiuni (acordarea de beneficii sau penalizări) pentru sistemele învecinate, pentru a stimula astfel procese dezirabile și a le descuraja pe cele indezirabile. Familia poate exercita, astfel, influențe asupra membrilor săi, determinându-i să-și limiteze participarea la activități sociale din afara ei, cu excepția celor strict necesare, să încurajeze sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate să se concentreze asupra identificării cerințelor și condițiilor favorizante ale acestei activități, fără a lua neapărat în considerare cerințele altor sisteme învecinate care pot interfera cu acestea. Angajarea în perspectiva claselor și a grupurilor sociale este însă mult mai pregnantă, fapt pentru care în analiză aceasta va fi accentuată. Sociologia, actualmente, oferă multiple exemple de angajare. Așa cum au pus în evidență numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcții de administrare, organizare și apărare a sistemului productiv devenit el însuși tot mai complex; d) faza imperială - dezvoltarea economică a dus la o dezvoltare socială rapidă, la multiplicarea necesităților și, pe această bază, la apariția unor tendințe expansioniste. Populațiile învecinate sunt supuse și exploatate; e) faza de decădere - după atingerea apogeului, multiple forțe interne și externe duc la descompunerea imperiului - populațiile din interior se răscoală din cauza accentuării exploatării, înflorirea economică face loc treptat crizei, popoarele învecinate, profitând de slăbiciunea în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unor tendințe expansioniste. Populațiile învecinate sunt supuse și exploatate; e) faza de decădere - după atingerea apogeului, multiple forțe interne și externe duc la descompunerea imperiului - populațiile din interior se răscoală din cauza accentuării exploatării, înflorirea economică face loc treptat crizei, popoarele învecinate, profitând de slăbiciunea în creștere a imperiului, tind să-l atace, agravând dificultățile interne; f) reînflorirea comunității, după o lungă perioadă „neagră”. Sistemul intrat în paragină începe să fie reconstituit, populația împuținată ca urmare a tulburărilor interne, a războaielor și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acordarea de burse În Occident a fost sistată. În această perioadă sociologia a cunoscut o adevărată explozie. A crescut și numărul de publicații cu profil strict sociologic. Alături de sociologii din generația de dinainte de război sunt atrași și cercetători din disciplinele Învecinate, mai ales din filosofie, care publică lucrări teoretice generale și epistemologice, multe dintre ele caracterizate, inevitabil, printr-un anumit diletantism. Se produce o explozie a publicațiilor: 211 publicații În medie În anii 1969-1973, vârful plasându-se În 1971 (Costea, Larionescu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
contactelor dintre etnoantropologii centralși est-europeni și colegii lor occidentali, cu prilejul unor conferințe europene de antropologie (Praga, 1992, Varșovia 2000), sau În cadrul Central European University (cf. L. Kürti), ca și munca de teren desfășurată de studenți din Wroclaw În țările Învecinate sau chiar În Africa (cf. J. Mucha). Având relevanță teoretică pentru diferențele dintre ,,antropologie” În sens occidental și ,,etnologia” centralși est-europeană, studiul lui Bernhard Streck asupra eticii muncii În Europa de Vest și de Est are ca punct de pornire o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de exemplu, Von Byme 1988) sau ca un fenomen "contegios" (de exemplu, Rydgren, 2005). După cum sugerează și aceste exemple, avem motive întemeiate să credem că apariția populismului într-o țară are parțial legătură cu dezvoltarea unor fenomene similare în țările învecinate. Aceasta ar însemna că populismul, ca și democrația, este afectat de contextul regional și internațional. Cu toate că nu este în intenția noastră să dezvoltăm aici o explicație detaliată în privința răspândirii populismului, merită să amintim un posibil punct de plecare pentru studii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și de partide populiste. În cele din urmă, mecanismul emulației face referire nu atât la reprezentanții ofertei populiste, cât mai ales la cei ai cererii. Din acest punct de vedere, electoratul unei țări este conștient de evoluția politică a țărilor învecinate și, prin urmare, apariția unui actor populist într-un loc poate atrage după sine un "efect de demonstrație" în alte locuri. O a doua direcție de cercetare se referă la relația dintre tipul de organizare promovat de forțele populiste și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sub forma unor muguri. Abcesele epitelizate prezintă un înveliș intern continuu și un perete granulativ-fibros. Abcesele deterjate au un înveliș colagenic parțial epitelizat, cu elemente cilindrice sau metaplaziate pavimentos. Scleroza pericavitară este totdeauna prezentă, moderată sau difuză. În teritoriile pulmonare învecinate există focare de atelectazie, scleroză și alveolită lipofagică, bronșii distorsionate, colabate sau ectaziate. Vascularizația este intensă, cu leziuni arteritice, tromboză și scleroză. În procesul de cronicizare al unui abces pulmonar se poate ajunge la remanieri anatomice extinse, ce interesează în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
sau corticosteroizi, imunosupresia post-transplant. Sporii inhalați de către acești pacienți depășesc capacitatea de fagogitare a macrofagelor pulmonare; se produce invazia și tromboza vaselor sangvine, cu necroză tisulară și formare de puroi negru. Progresia bolii este rapidă, cu invazie directă a structurilor învecinate și cu diseminare în organism (rinocerebrală, cutanată, gastrointestinală, diseminată la nivelul sistemului nervos central, osoasă, renală, cardiacă, mediastinală). Mucormicoza pulmonară se prezintă clinic și radiologic ca o bronhopneumonie care nu răspunde la tratamentul antibiotic cu spectru larg. Hemoptizia este un
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
tomografie cu emisie de pozitroni), purtători de dispozitive metalice. F. Alte metode imagistice: - ecoendoscopia (ultrasonografia endoscopică) constă în plasarea unui transductor cu frecvență înaltă în vârful unui endoscop pentru obținerea de imagini transmurale a pereților tubului digestiv și a organelor învecinate. - colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP) este o tehnică ce combină endoscopia (plasarea unui endoscop cu vedere laterală în duodenul descendent și cateterizarea ampulei Vater) cu injectarea substanței de contrast pentru vizualizarea radiologică a papilei, ductelor pancreatice și arborelui biliar. Principala indicație
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
regele, poporul, teritoriul și cultul oficial în templu (cf. și textul recent Jud 11,24) se inserează bine în perioada monarhică din Israel și Iuda, potrivindu-se perfect cu ideologia regală și teologia zeului „național” atestată și la alte popoare învecinate, unde fiecare regat avea zeul său suprem: Chemoș zeul lui Moab, Milcom zeul lui Amon, Qaus zeul lui Edom și așa mai departe (Block, 1988; Xella, 2007, pp. 95-111). După datele așa-numitei istoriografii deuteronomiste, adică întregul cărților istorice care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Kuntillet ‘Ajrud: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh [...]. El să te binecuvânteze și să te păzească și să fie cu regele meu” (HAE, vol. I, pp. 62-63). Pe de altă parte, aceste formule sunt comune în toată aria semitică învecinată (cf., de exemplu, ostraca edomită din localitatea Horvat ‘Uza: „Așa spune Limilk: spune-i lui Lblbl « Ce mai faci? Eu te binecuvântez înaintea lui Qaus»”) și confirmă presupunerea că morfologia religioasă a lui Yhwh nu este atât de diferită de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a divinităților precum Așera și Baal au dus la un anumit consens spre ideea că, în secolele precedente „reformei” lui Iosia (secolul al VII-lea î.C.), religia lui Israel și Iuda se asemăna întru totul cu cea a popoarelor învecinate precum amoniții, moabiții și edomiții. Între aceste populații cultul unei divinități supreme - Yhwh pentru Israel și Iuda, Milcom pentru Amon, Chemoș pentru Moab și Qaus pentru Edom - nu se conjuga cu negarea celorlalte divinități, ba din contra, era cu totul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trebui să pornească, în special, de la datele, prin natura lor ocazionale, oferite de arheologie. Presupunând că riturile practicate de vechii evrei în perioada regatelor lui Israel și Iuda nu trebuie să fi fost foarte diferite de cele practicate în regatele învecinate, vom putea corela cu o oarecare aproximare informațiile despre cult de dovezile arheologice directe. Tot pe baza acestei supoziții, vom putea descoperi noi aspecte despre cult din textul biblic, întrucât, deși redactate succesiv, se potrivesc bine în contextul cultului regal
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acestei cetăți; eu l-am construit și aici am făcut să locuiască zeii” (KAI 214, linia 19). Din punct de vedere istoric, concretizarea efectivă a cultului centralizat în timpul regatului lui Iuda este iarăși o chestiune dezbătută, deoarece, fie realitatea regatelor învecinate, fie numeroasele referințe biblice la cultele „idolatrice” pe „înălțimi” (1Rg 14,23) fac neverosimilă centralizarea cultului în templul din Ierusalim deja din timpul lui Solomon, așa cum ar vrea să ne convingă unele pasaje biblice (1Rg 3,2-3). De asemenea, porunca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la rândul său îl „întreba” pe Dumnezeu, cu privire la ele. Prin semne pe care divinatorul le interpreta, divinitatea „răspundea” printr-un oracol ce putea fi favorabil sau defavorabil, adică oferind un răspuns pozitiv sau negativ cererii. Spre deosebire de ceea ce găsim în culturile învecinate, Biblia aduce puține exemple concrete despre modul de desfășurare al practicilor mantice, limitându-se - după cum am afirmat mai sus - să le combată. Un exemplu biblic de procedeu mantic este consultarea divinatorie prin ēfōd atribuită lui David în 1Sam 23,9-12
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-se la partea inferioară a lumii terestre, adâncul său, indicând expres regiunea în sens cosmic în care locuiesc morții (1Sam 28,13; Ez 26,20). Utilizarea termenului generic „pământ” pentru a desemna lumea morților se găsește și în alte culturi învecinate, precum în textele religioase de la Ugarit unde găsim o invitație adresată regelui defunct formulată în acești termeni: „coboară în pământ și afundă-te în praf” (KTU 1.16,20-22) sau eufemismul „cei care coboară în pământ” pentru a-i desemna
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
identice între ele. Experiența exilului: continuitate și schimbare Dispărând regatul, drept consecință, religia oficială practicată l-a palat și-a pierdut caracterul uniform; este probabil, așadar, ca în această perioadă religia ebraică să fi fost mai ușor expusă influenței religiilor învecinate. Dacă, pe de o parte, este sigur că în Samaria și în Iuda a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și cea a caracterizării. Detectarea tumorală este bazată pe performanțele metodei (identificarea anomaliilor de ecogenitate în raport cu parenchimul hepatic la nivelul rezoluției spațiale), trebuind să conțină informații morfometrice (ecostructură, model circumscris sau difuz, delimitare, ecogenitate, dimensiuni, volum, relația cu structuri anatomice învecinate etc.) și topografice (număr, localizare cu precizarea segmentului și a lobului/lobilor). Precizarea acestor informații este importantă pentru stadializarea unei tumori hepatice și chiar pentru formularea unui prognostic. Caracterizarea tumorală reprezintă un proces mult mai complex, bazat pe criterii multiple
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
general valabile la nivelul tuturor procedurilor imagistice CT/ RMN precum și de criterii specifice ultrasonografiei. Caracterizarea tumorală folosind metoda ecografică se va baza pe următoarele elemente: consistența (solidă, lichidă, mixtă), ecogenitatea, aspectul structurii (omogenă/neomogenă sau heterogenă), delimitarea față de parenchimul hepatic învecinat (capsulară, imprecisă), model circumscris/difuz/extensiv, elasticitatea (prin comparație cu parenchimul hepatic învecinat considerat indemn), efectul de întărire acustică posterioară, relația cu organele sau structurile învecinate (amprentare, dislocuire, invazie), vascularizația (prezența acesteia, caracterele Doppler și CEUS). Se mai adaugă substratul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
ultrasonografiei. Caracterizarea tumorală folosind metoda ecografică se va baza pe următoarele elemente: consistența (solidă, lichidă, mixtă), ecogenitatea, aspectul structurii (omogenă/neomogenă sau heterogenă), delimitarea față de parenchimul hepatic învecinat (capsulară, imprecisă), model circumscris/difuz/extensiv, elasticitatea (prin comparație cu parenchimul hepatic învecinat considerat indemn), efectul de întărire acustică posterioară, relația cu organele sau structurile învecinate (amprentare, dislocuire, invazie), vascularizația (prezența acesteia, caracterele Doppler și CEUS). Se mai adaugă substratul pe care se dezvoltă afecțiunea tumorală (dacă ficatul este normal sau există elemente
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]