60,912 matches
-
și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi vedeam cămașa albă și cravata neagră de mătase ondulându-se În timp ce se ridica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pe o schiță, forma brațelor nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect conștient de efectul dramatic, ridică aranjamentul deasupra capului ca să-l vedem cu toții: „Dragi colegi“, anunță Polster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște panglici roșii. M-am așezat În silă pe scaunul indicat de Pieplack. Diels desfăcu nasturele din mijloc al hainei sale, dezvăluind conturul unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult la opțiunile pe care le avea, ca să-mi dau seama că preferam paragraful 168, decât să fiu acuzat de omor. Uite cum face soarta ca omul să cedeze În fața unui rău mai puțin grav, mă gândeam. Învins, m-an așezat la masă. Viitorul nu arăta deloc bine. Eu fusesem cel care a alertat poliția, anunțând că s-a Întâmplat ceva pe Otto-Ludwig-Straße. Chiar dacă am reușit să imit perfect vocea de fată, abia mai târziu, când m-am adăpostit la Apollo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de claritate, mi-am dat seama că Îmi pasă câtuși de puțin. Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și se băgă la loc În pat. Fii bun și Închide ușa aia. Am procedat Întocmai, dând la o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul scaun din Încăpere. Trecură câteva minute despre care n-am cine știe ce de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
problema dacă ne-am fi apropiat din nou - mai mult decât prietenii, dar mai puțin ca soții. Afară vântul bătea când am ieșit, descurajat, cum o mai face Înc-o dată Înainte să se facă primăvară, o dată pentru totdeaunua. Zăpada se așezase, dar pavajul era Încă ud și alunecos, vântul, iute și neregulat. Dora Își vârî mâinile băgate În mănuși În buzunare și o luă spre sud. Am urmat-o. Am mai continuat să ne plimbăm câtva timp fără să schimbăm vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Froehlich, dr. méd“. Eram pe punctul de a Închide valiza la loc când, atingând lenjeria, am dat peste ceva dur. Nu, nu era ce mă credeam. Împachetat Într-o pereche de izmene de-ale lui Anton, era un stilet Valiant. Așezând toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat perna sub cap. Cu doar patru zile În urmă m-am dat jos de pe Torpedo-ul meu la trei stații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama că nu scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la bucătărie, am spălat chiuveta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea Începuse. O oră mai târziu când am bătut la ușa lui Heino ca să-mi las valiza, cel care mi-a deschis ușa a fost Boris. Observându-mi ochiul Îngălbenit și buza umflată, s-a Întrebat ce pățisem. M-am așezat pe canapea lângă Chérie care continua să doarmă liniștit, cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridic, dar picioarele mi-au cedat. Nu pot să spun cât timp am zăcut pe jos, un morman de membre neafectate și mișcări Întrerupte. Dar sentimentul de greață păli, astfel că am reușit să mă ridic epuizat și să mă așez cu spatele sprijinit de capătul scurt al canapelei. Nici un gând, nici o palpitație, nici o durere. Filmul, despre el era vorba. Dacă imaginația mi-ar fi funcționat mai bine ca acum, poate aș fi reușit să am o viziune clară asupra situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
transformă În praf, mi-am spus, și m-am Întors În camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista decât o relație trecătoare. Așezând cele două pagini pe care tocmai le-am citit peste teancul din dreapta din fața mea, mi-am dat seama că poate acesta era motivul pentru care n-am reușit să descifrez adevărata natură a lucrurilor. Așa cum paginile smulse din cărțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezlega atât de ușor. Povestea În care mă implicasem costa probabil din mai multe intrigi care alunecau una Într-alta. Din când În când, ele se influențau reciproc; de cele mai multe ori Însă, Între ele nu exista decât o relație trecătoare. Așezând cele două pagini pe care tocmai le-am citit peste teancul din dreapta din fața mea, mi-am dat seama că poate acesta era motivul pentru care n-am reușit să descifrez adevărata natură a lucrurilor. Așa cum paginile smulse din cărțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur. Dar din câte-mi dau eu seama, n-avem nici o dovadă. Dar și imaginația merită luată-n considerare, sunteți de acord? Își Îndreptă spatele. Să luăm cazul dvs. , de pildă. Susțineți că vineri după-masă ați lucrat la un articol, așezat pe-o bancă din scuarul lângă care stați. Cu puțin Înainte de șase, ați plecat la Apollo cu bicicleta. Colega dvs. , d-na Himmel a confirmat că ați ajuns la timp pentru prima ecranizare. Așa că e clar, n-aveți cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Spune-mi, rogu-te frumos, ce om e ăla care-și închipuie că-și poată lăsa copiii pe drumuri, în ploaie, fără să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pot să iubesc un băiețel cu asemenea comportament. O să trăiesc singură aici cu tati și cu Hannah, îmi zice mama (găsește întotdeauna, ca o mare maestră, exact vorbele cu care să te dea gata). E și Hannah în stare să așeze pietrele de mah-jong pentru doamnele cu care joc în fiecare marți seară. N-o să mai am deloc nevoie de tine. Nici că-mi pasă! Ies pe ușă, pe coridorul lung, întunecos. Nici că-mi pasă! O să vând desculț ziare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici fonograf, nici discuri, dăduse în patima instrumentelor muzicale. „Nu-nțeleg de ce nu vrei să te-apuci de un instrument, zău dacă pricep. Verișoara ta Toby e-n stare să-ți cânte la pian orice cântec de pe lumea asta. Se așază frumușel la pian și cântă Ceai în doi și toată lumea din odaie se bucură. N-o să ducă niciodată lipsă de prieteni, Alex, n-o să fie niciodată lipsită de popularitate. Spune-mi doar că vrei să te-apuci de pian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]