6,958 matches
-
chiar greutăți de neimaginat pentru unii, dar atât de comune pentru alți copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să aibă bariere de acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Tudor-Alexandru Trif, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău județul Sălaj profesor coordonator Iacob Diana Toamna își așterne covorul de frunze ruginii peste lume și zilele cenușii îndeamnă la visare. De departe răsună pădurea, ca un clopot vechi, de aramă și lanurile de porumb îi răspund cu un foșnet subțire și dulce, răspândind miros de bucate proaspete. Într-
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
plăcintei cu carne. De ce să te amesteci în rețetele clasice? Ce să mai spună de mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa lor s-a așternut o umbră: faptul că, la sfârșitul serii, trebuiau să se despartă și să se reîntoarcă la vechile lor responsabilități. Familii separate și vieți separate. Soți separați, care nu aveau în comun decât nebunia lor. —Of, Hugo. Alice, cu chipul fragilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își dădu cu ruj roșu-aprins pe buze înainte de a începe relatarea... Lovit în continuare de picăturile mari, corpul neînsuflețit al agentului imobiliar aștepta să fie introdus în sacul de plastic...” Privi display-ul. Reciti cu rapiditate rândurile pe care le așternuse furios. Avea senzația că nu sunt așa de proaste precum preconizase - extraordinar, domnule, vrei să scrii bine și iese prost, vrei să scrii prost și iese bine, are gust de fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mintea la contribuție, poate că mintea are nevoie de o lungă pauză de relaxare. O binevenită pauză în care să lâncezească, nederanjată de vreo idee absurdă. Deschizi laptopul, te gândești la ceva sau nu te gândești la nimic, cuvintele se aștern singure în pagina word-ului, nici de corectură nu este nevoie, fiindcă romanul care se scrie singur are grijă de toate. Am atins un ideal scriitoricesc, pot să spun asta? - Poți să spui ce vrei. Nu te oprește nimeni. Dar asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care trăiește prin bunăvoința unui procesor Intel, beneficiind de memorie consistentă DDR 3 sau cum o mai fi, și de un harddisk cu o capacitate de 500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este la prima tinerețe, jupuirea va fi oarecum dificilă, va suferi mai mult, dar tocmai aceasta este idea, nu?, să sufere, să realizeze în ultimele minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a avut o revelație, o clipă de iluminare... ”... ” Dincolo” este ceva minunat ce mintea omului nu poate concepe. Suntem invitați pe acest pământ pentru o scurtă ședere. Există ceva foarte sigur și foarte frumos ”dincolo”... Acestea au fost ultimile cuvinte așternute pe hârtie de marele savant... Era trecut de miezul nopții... Dialogul interior, fără sfârșit, îl obosise... pleoapele îi căzură grele și alunecă lin într-un somn adânc... A plecat ca un gând !... ... De Sf. Maria de ziua Nașterii Maicii Domnului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Mântuitorului... Este cea mai de seamă sărbătoare a creștinătății. Iorgu stătea lângă fereastră, uitându-se pe cer, poate-poate vede Steaua Magilor, cu gândul la Melchior și ceilalți... Luna plină, mare, roșcată și strălucitoare urcase repede pe cer. Încă nu se așternuse zăpada groasă, și, deși era geroasă, era o noapte frumoasă de decembrie, senină cu razele lunii pline. În toată noaptea aceea, unică în felul ei, Iorgu a plâns... a plâns cu sughițuri după Fata lui. - Fata, Fata!... E tot ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o lungă viață de aproape o jumătate de veac, trăită nedespărțiți, când lipsea. Amărăciunea din sufletul lui, nu putea fi înfățișată în cuvinte. Și urătorii cei mari s-au rărit, până când nu s-a mai auzit niciunul. O liniște se așternu peste tot înconjurul... Totul parcă muri... Eram în anul 2012... S-a trecut în Noul An, și în casa lui, firesc, lin, cum ai păși printr-o ușă deschisă, dintr-o încăpere în alta. - A mai trecut un an... murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
va aduce moloșag!... murmură Iorgu uitându-se pe fereastră. Iarnă!... Ce iarnă grea... iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole... De la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet încet, aproape neîntrerupt. ”... Iarna pământului... și, a sufletului!”, murmură el trist. Întra-adevăr, iarna pământului și a sufletului... se așternuse peste tot, cu presentimentele odihnei și a morții... Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită decât sfârșitul însuși, pe care îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet încet, aproape neîntrerupt. ”... Iarna pământului... și, a sufletului!”, murmură el trist. Întra-adevăr, iarna pământului și a sufletului... se așternuse peste tot, cu presentimentele odihnei și a morții... Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită decât sfârșitul însuși, pe care îl simbolizează iarna. În noaptea cea mai lungă a anului, în fundul întunericului celui mai adânc, sufletul întrevede lumina și, sub stratul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un cuvânt. Nici nu îndrăznea să spere că ar mai fi în stare. Zilele pierdute fără muncă, lăsaseră un haos de dorințe neîmplinite, nimicindu-se una pe cealaltă. Voise atâtea... nu împlinise nimic. Ajunsese tocmai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Zahorna ca seminarist într-a doua, Iorgu își aminti totul, atât de limpede, de parcă ar fi fost ieri. Era o zi de vară fierbinte, din luna lui Cuptor. Căldura decolora văzduhul... Nici undă de vânt nu adia. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață. Nu mai plouase de înainte de Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pași rari prin cameră, până la fereastră, aruncând câte o privire afară. Iarnă grea și omăt de vreo cinci palme. Incă de la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet-încet, aproape neîntrerupt și a ținut până la Blagoslovenie. -S-a dus și... 2012, își zise el. S-a dus tot așa de iute cum s-au dus până acum toți anii din viața noastră de până acum... din viața lumii... Lumea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere blajină stăpânea înconjorul. Peste oraș se așternu pacea și liniștea binefăcătoare. Bătrânul Iorgu, cu lumânarea aprinsă într-o mână și în cealaltă bastonul, șontâc-șontâc, se grăbea cu sufletul ușor spre casă, unde trebuia să îl aștepte Vasilica... Dar, oare, îl aștepta?!.. Ar fi vrut să meargă, așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mare liniște curgea prin el, ca un râu domol de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de ani de-atunci... o mulțime!.. murmură bătrânul Iorgu oftând. ...O, Doamne, dacă s-ar putea întoarce timpul, să mă fac
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așa ” Picuri de ceară fierbinți se prelingeau pe mână, fară sa-i mai simtă Postfață ... M-am legat cu jurământ în fața lui Dumnezeu, și a Vasilicăi, de acum așezată între îngeri, că după cartea ”Alb și Negru”, nu voi mai așterne pe hârtie nici un singur gând, ”Alb și Negru” fiind ”prea-plinul”, hărăzit mie de Dumnezeu, peste care nimic nu-mi mai este îngăduit. Dar, după doi ani de nopți albe și lungi, pline de vise și coșmare, de zvârcoliri în pat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
punând la rufe murdare tot ce avea în valiză. I-a spus tatălui ei noapte bună și s-a adâncit în somn, fericită. Fericirea ei a fost până a venit toamna și George trebuia să plece la facultate. Tristețea se așternu pe chipul ei fiindcă se despărțea de el pentru mai mult timp, nu mai era ca la liceu, să se întâlnească în fiecare sâmbătă. Începuse și repetițiile la dansurile populare, instructorul anunțându-i că vor participa la un concurs raional
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]