13,876 matches
-
paharul. Ah, așa un lux, în ruina asta de casă, în oceagul ăsta de închiriat, ba chiar în mizeria asta. Am vrut ca Martin să vadă totul. I-aș lua tura cu calul meu. El l-ar recaptura - sau ar abandona. Asta ar duce la patru piese în poziție opusă, regele tău în stânga pionului meu, regele meu în dreapta regelui tău. Când îi voi ține cecul în mână am de gând să-l rup și să i-l arunc în față. „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva de acord s-o distrugă, în același fel în care ai umple o fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am terminat. Poți încuia. Poliția mă va anunța când o pot lua acasă pentru reparații. Am ieșit din sală fără să mă uit înapoi. Asta nu m-a ajutat cu mult: simțeam cum Planeta plutitoare mă privește aspru pentru că o abandonam în această stare, chiar dacă era numai temporar. David Stronge a încuiat ușa servil în spatele meu. Atunci îți spun la revedere, David, am zis ferm, strângându-i de mâna, într-un mod energic și bărbătesc. — Deci nu ești liberă diseară? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai multe minute fără să scoatem o vorbă, uitîndu-ne la figurile cenușii care iscodeau de dincolo de vitrină, rugîndu-ne ca vreuna dintre ele să prindă curaj și să intre ca să ne salveze de tăcerea aceea otrăvită. După un timp, Tomás Își abandonă ceașca pe tejghea și se Îndreptă spre ușă. — Pleci? Dădu din cap afirmativ. Ne vedem mîine puțin? am Întrebat. Am putea merge la un film cu Fermín, ca pe vremuri. Se opri În ușă. — N-am să-ți spun decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Miquel și Julián trăiau Într-o foarte bună Înțelegere. Uneori, ne adunam tustrei În timpul recreației de la amiază și Julián ne spunea povești. Alteori ne vorbea despre familia lui și despre familia Aldaya... Preotul păru să șovăie. — Chiar și după ce a abandonat școala, Miquel și cum mine am păstrat o vreme legătura. Julián plecase deja la Paris. Știu că lui Miquel Îi era dor de el și adesea vorbea despre el și Își amintea confidențe pe care i le făcuse În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pînă la casă. M-am strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Îndepărtă rîzÎnd cu poftă. Pe tot drumul de Întoarcere, mama lui rămase tăcută, evident jignită de spusele lui don Ricardo. Nu numai Sophie privea cu Îngrijorare legătura lui din ce În ce mai strînsă cu familia Aldaya și felul În care Julián Își abandonase vechii prieteni din cartier și familia. Iar dacă maică-sa arăta tristețe și tăcere, pălărierul arăta ranchiună și dispreț. Entuziasmul inițial de a-și extinde clientela la floarea societății barceloneze se evaporase rapid. Aproape că nu-și mai vedea fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de sudură, sau poate că n-a fost decît un minut. Nu știu. Dar, pînă la urmă, am dat nume, prenume, ba chiar și numărul de la cămașă al tuturor superiorilor mei și chiar al altora, care nu erau. M-au abandonat pe-o străduță din Pueblo Seco, despuiat și cu pielea arsă. O femeie cumsecade m-a băgat În casă și m-a Îngrijit timp de două luni. Comuniștii Îi uciseseră soțul și cei doi copii, Împușcîndu-i la intrarea În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
labirint. Mama zăcea Îngropată la vreo sută de metri de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale morții și dezolării. La fiecare pas puteam simți frigul, golul și furia acelui loc, groaza tăcerii sale, a chipurilor prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de zile În dormitorul acela, ca pe o deținută. Penélope știa mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui Julián, un tînăr de nouăsprezece ani, pierdut Într-un oraș Îndepărtat și ostil, abandonat de toți, abia supraviețuind din zadarnica speranță de a o revedea. De ce anume voia să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă ea În felul acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu două zile Înainte să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
petreceam Împreună și, În fiecare noapte, adormea Îmbrățișîndu-mă, iar eu trebuia să-mi ascund lacrimile iscate de mînia că fusesem incapabilă să-l iubesc pe omul acela cum mă iubea el pe mine, incapabilă să-i ofer ceea ce aș fi abandonat la picioarele lui Julián fără să primesc nimic În schimb. În multe nopți mi-am jurat că aveam să-l uit pe Julián, că aveam să-mi dedic restul vieții ca să-l fac fericit pe acel sărman și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au Încărcat trupurile agenților morți și i-au sugerat barmanului să uite de cele Întîmplate, sau avea să Întîmpine probleme serioase. Să nu subestimezi niciodată talentul de a uita pe care Îl deșteaptă războaiele, Daniel. Cadavrul lui Miquel a fost abandonat pe o străduță din Raval, douăsprezece ore mai tîrziu, pentru ca moartea lui să nu poată fi pusă În legătură cu a celor doi agenți. CÎnd trupul a ajuns, În cele din urmă, la morgă, era mort de două zile. Miquel Își lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pot contribui la înălțarea sufletului, în timp ce bucurile privirii pot trimite către preamărirea creației divine. Însă această desfătare ce se bucură de privilegiul legitimității, se află în permanent pericol de a aluneca spre bucuria naivă a simțurilor și de a se abandona seducției estetice. Evul Mediu Evul Mediu a fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ochii strălucind de viață. Vârsta de cincizeci de ani nu era, cum s-a văzut, pentru el, nici un fel de handicap, ci ea-i deschidea noi porți pentru a-și cunoaște și a-și regenera celulele uzate. Trupul vechi era abandonat, locul lui luându-l altul, iluzoriu. Totuși, În ciuda acestor renașteri repetate - sau poate tocmai din pricina lor -, Noimann simțea cum Între el și Mathilda distanța creștea În fiecare zi și În fiecare ceas. Deși trăiau alături și dormeau câteodată În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o Întreagă nebunie. Medicul era totuși bucuros când vedea toate aceste arătări cum se agață de scări și de tampoanele vagoanelor, făcându-i semn cu mâna. Pe șine mai rămânea abandonat câte un pion care, revenindu-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clipă de sulul de tifon, acoperit cu inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării. Cămașa de noapte făcu un ocol deasupra mesei Încărcate cu tot felul de platouri. Sosia lui Satanovski, abandonând sulul de feșe pe podea, Își agita mâinile În aer. Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos. Gândindu-se la scenele ce se desfășurau În cavou, Oliver grăbi pașii. În urma lui se Înălțau Sodoma și Gomora. Abandonându-și pentru o vreme trupul În favoarea unui alt regn, Oliver făcuse un pas important pentru renașterea sa spirituală. Hotărât lucru, regnul vegetal era mult mai curat decât regnul animal. Iar cel mineral era mai pur decât amândouă luate laolaltă. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ale unor mâini aproape nevăzute, te vor face să uiți de orice griji și să plutești Într-un spațiu unde adevărul și iluzia se contopesc pentru totdeauna...” Grijile nu fuseseră uitate decât pe moment. Dar chiar și atunci când Noimann Își abandonase trupul În mâinile lui Satanovski, sufletul nu Îi era tocmai liniștit. Chipul lui Lilith i se clătina mereu În fața ochilor. Stomatologul se gândea mereu la ea. Chiar În timpul acestor scene prelungite, Noimann se Închipuia târându-se În genunchi la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care fusese cinic și care acum Își ispășea pedeapsa. „Aici, aici”, gâfâia aceeași voce, mimând extazul. Oare simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale? Dar ea cum ar fi putut să perceapă ceea ce simțise el? Stomatologul Paul ar fi dat orice ca, măcar pentru o clipă, Mathilda să poată trece prin frământările prin care trecuse el. Și dacă el acum, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putut să perceapă ceea ce simțise el? Stomatologul Paul ar fi dat orice ca, măcar pentru o clipă, Mathilda să poată trece prin frământările prin care trecuse el. Și dacă el acum, printr-un sacrificiu unic, Își jertfea propria-i persoană, abandonându-și voința, cum ar fi putut s-o determine și pe Mathilda să parcurgă același drum? Care era diferența dintre eu și un alt eu? De ce spiritele nu pot migra din timp În timp dintr-un trup În altul, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scaun, după care, Închizându-și ochii, Își mai turnă din sticla abia Începută un păhărel de Alexandrion. „Dacă ai experimentat masajul de relaxare fără senzații erotice sau masajul erotic fără componenta terapeutică, atunci este timpul să le experimentezi pe amândouă, abandonându-ți trupul unui joc după care vei tânji Întotdeauna. Kandji Mesaje vă oferă o gama Întreagă de servicii de masaj eroic și de relaxare. Amplasat Într-un cartier rezidențial, Kandji este un salon de masaj erotic și eroic de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ecran, imaginea lui În mintea martorilor fusese deformată până la coșmar. Noimann ascultase, stând calm pe scaunul său Împletit din rafie, toate aceste comentarii, fără să se implice prea mult În discuții. Subiectul i se părea de prost gust. Să te abandonezi Într-o astfel de conversație Însemna din start o pierdere de timp. Când cineva spuse: „Închipuiți-vă că orașul nostru ar fi invadat de picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]