6,323 matches
-
titlu, deoarece numai așa se respectă principiul neretroactivității legilor; rezultă că art. 6 din lege este în deplină concordanță cu art. 15 din Constituția României; - daca raportarea s-ar face la Constituția din anul 1991, s-ar ajunge la concluzia absurdă că toate bunurile preluate de stat după 6 martie 1945, prin moduri specifice proprietății socialiste, sunt deținute de stat fără un titlu valabil; - autorii sesizării împărtășesc o concepție radicală, nihilista, în materia proprietății statului, susținând că toate bunurile preluate de
DECIZIE nr. 136 din 21 octombrie 1998 cu privire la constituţionalitatea art. 6 al Legii privind proprietatea publică. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122261_a_123590]
-
manieră empirică. Nu. Aici avem de a face cu o concepție tipic leninistă asupra omului și a drepturilor sale, originate din necesitatea de a asalta permanent și hotărât realitatea "burgheză"; ideea conformării empirice la criteriile lumii "burgheze" este nu numai absurdă pentru leninism, ci și "contrarevoluționară". Drepturile, în realitatea căreia îi aparține sau ar trebui să îi aparțină omul leninist, au o singură finalitate, distrugerea lumii prezente, un proces mai degrabă mental decât fizic, coordonat desigur de către partid. Așa cum știm, în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
an autonomous foreign policy", în The World Today, nr. 8, pp. 340-348. Kiraly, Bela (1969), "Budapest 1956, Prague 1968. I. Parallels and contrasts", în Problems of Communism, nr. 18, pp. 52-60. Kirk, Roger; Răceanu, Mircea (1995), România împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela-Rădulescu, București, Silex. Kissinger, Henry (2003), Diplomația, traducere de Mircea Ștefancu, Radu Paraschivescu, București, BIC ALL. Kligman, Gail (1992), "The politics of reproduction in Ceaușescu's Romania: a case study in political culture", în East European
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale Evului Mediu în care conflictele opun viciile virtuților. În drama renascentistă Shakespeare a scris numeroase alegorii, printre care The Winter's Tale. Comedia de moravuri îi cuprinde pe Wilde, Shaw, Pirandello iar mai recent realistul Ibsen și suprarealișii teatrului absurd, Ionesco, Genet și Beckett. Cinematografia și televiziunea dezvoltă metodele ce nu puteau fi realizate în detaliu de teatru. Tehnicile de montaj digital continuă azi fabula lui Esop în desene animate și drama lui Shakespeare în filmele de ficțiune. Dintr-un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Borges. Personajele lui Mircea Eliade nu reușesc să domine spațiul cu totul diferit de normal (nu prin aspect lumea e aceeași, rătăcirea în timp e primordială!) în care pătrund cu voia sau fără voia lor, împinși de un destin uneori absurd dar imuabil. Oamenii aruncați de Eliade în vâltoarea vieții nu sunt anormali, ei sunt înnebuniți, nu mai știu ce să creadă, înșelătoria lumii îi depășește. În formarea indică a autorului, zona miraculosului există, dar el a fost atras de aceasta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a trupului. Max Jacob 646
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a trupului. "Azi, romburi, cuburi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu cine de fapt ne luptăm noi? Uneori avem o înfruntare diabolică sau extatică cu un principiu, cu o idee, cu un ceva intangibil, de neatins de mintea noastră oricât de scrutătoare ar fi ea și totul devine o luptă absurdă, (chiar și în povești nu întotdeauna învinge binele acel "rău" transformat cu timpul în necesitate vitală pentru societățile utopice). El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
funcțiile vorbirii, praxiei sau gnoziei. În toată perioada de pierdere a memoriei, ei sunt în incapacitate de a face judecăți corecte asupra situațiilor cărora trebuie să le facă față, și asta deoarece le lipsesc datele indispensabile efectuării lor. Acest impuls absurd al trupului și al sufletului, acest abuz ce-și atinge ținta făcând-o să explodeze e, chiar așa, viața unui om! Nu poți, ieșind din copilărie, la infinit să-ți sugrumi aproapele. Dacă vulcanii nu-și prea schimbă locul, lava
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
urât (așa se întâmplă când ești la sfârșit de mandat!) a putut fi ameliorată ă consilierii l-au sfătuit ă prin debitarea unor afirmații fanteziste, fără noimă, aberante și agasante. Mă feresc să spun că afirmațiile d-lui Voronin sunt absurde, deoarece nu există absurditate care, repetată cu insistență, să nu fie crezută, să nu polarizeze atenția și să nu aibă adepți. Pe acest principiu funcționează propaganda, prin mistificarea și răstălmăcirea adevărului și acesta se vede cel mai bine chiar în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
acesta se vede cel mai bine chiar în existența Republicii Moldova, cu națiune și limbă moldovenească, cu manual de istorie integrată și cu dicționar moldoveano-român. Sar putea întâmpla ca cele spuse de d-l Voronin să fie crezute tocmai pentru că sunt absurde, asemenea acelui înalt prelat catolic care întrebat de ce crede în dogmele creștine a răspuns: „Cred pentru că e absurd”. Sunt de părere că „religia” antiromânească a Chișinăului trebuie privită cu responsabilitate și seriozitate de către diriguitorii de la București, în condițiile în care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
atelierele de țesut sosiseră încă trei milițieni. Unul era Voinescu, care era și magazioner al pieselor de schimb pentru războaiele de țesut. El avea o deformație profesională: își depășea atribuțiile de magazioner și dădea ordine copiilor, care de care mai absurde, încât de multe ori stârnea râsul. Atunci se simțea jignit și-i punea să măture prin curte, drept pedeapsă, chit că era sau nu era nevoie. Altul, Spiru, fusese muncitor la fabrica de stofe Dorobanțul, din Ploiești. Refuzase lucrul de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ridicați fierăria, că vă mănânc, a țipat la ei. Reparasem un război în atelier și ieșeam să mă spăl. Un copil îmi spuse ce voia Voinescu. Mi-a venit în minte o idee prin care să pot dejuca intenția lui absurdă și totuși să realizez ridicarea pereților. I-am cerut un ceas de schimb pentru urzitorul de bumbac, pe motiv că ceasul vechi e defect și stagnează producția. Zelos, cum voia să se arate, a renunțat la amenințarea copiilor. Din ușa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
morții. Pe peretele din fundul camerei, contrastând cu pereții alb vineți, o fereastră vopsită negru și oblonită. Când ușa s-a închis, un suflu de mirare a ieșit din piepturile celor 25 de locatari. Privirile lor încercau să sesizeze realitatea absurdă: prea erau tineri, copii, cei aduși să suporte martiriul. Și sufletele lor rămăseseră suspendate deasupra unei întrebări nepuse. În Planul divin poate tocmai aceste jertfe nevinotate erau vrednice de ispășire și de prinos lui Dumnezeu, „miei fără cusur” pe altarul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Hristos și al Ortodoxiei, ducînd o luptă neobosită împotriva a ceea ce considerau ei că este rău. Făceau întotdeauna aprecieri corecte privind situația României. Numai țelurile în vederea atingerii cărora se presupunea că aceste metode realiste vor sluji drept instrumente erau absurde. Detașamentele teroriste ale legionarilor aveau această viziune a răului, dar după comiterea unor acte violente, se predau de obicei ca să ispășească încălcările săvîrșite în numele unui țel superior. Deși credincioșii n-ar trebui să fie convinși că țelurile mărețe pot fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
școli și Iorga. Ungaria se putea opune Sistemului de la Versailles prin unitatea dintre simpatizanții naziști, conservatori, liberali și socialiști (ba chiar și comuniști). Dar acest lucru nu se aplica și României. Comuniștii români erau obligați să adopte o poziție antiromânească absurdă. În punctul culminant al dezbaterii, într-o atmosferă tensionată, a avut loc la Zürich, în vara lui 1938, Congresul Mondial de Istorie. Iorga a fost ales vice-președinte al Comitetului Internațional al Istoricilor (mai ales datorită sprijinului prietenului său, istoricul norvegian
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
bloc, expus unui mediu în continuă schimbare și dezordonat, trudește acest biet om modern. Truda lui îl stoarce (de toată vlaga) și îl forțează să-și caute refugiu în plăceri care îi distrug nervii bolnavi. Martirul acesta al unei civilizații absurde e singur. Familia este (doar) o amintire. Atunci cînd nu este copleșit de necazuri, nu găsește nici o alinare în prietenie, în ciuda unor scrisori vechi sau în discuții despre zilele bune de pe vremuri. O viață socială de schimburi de idei pline
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
puterea), regele l-a însărcinat pe Goga (care obținuse mai puțin de 8% din voturi) să formeze noul guvern. "Liberalii nu mai puteau nici trezi entuziasm, nici să impună disciplina", explica Iorga. "Celălalt partid [al lui Maniu] ducea o campanie absurdă foarte aproape de "lèse majesté". Cel de al treilea partid important [Legiunea], lipsit atît de orientare cît și de program, nu reprezenta decît misticism și ambiție dictatorială. Astfel că regele i-a cerut lui Iorga să formeze guvernul. Nu putem să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
început să publice în 1896 într-un ziar ortodox. "Liga ortodoxă" , sub titlul Din ziua de azi, semnînd Ion Theo. Tudor Arghezi a trecut de la postsimbolism la teamă religioasă mistică, apoi la un curent cosmic, eșuînd într-o poezie umoristică absurdă, care se menținea totuși într-o permanentă fuziune dintre tradițional și modern. Arghezi apela la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
W. Treptow, Iași, 1995 și Iorga Miklós, A nemzétek között levo gyülöködés éllen, magyarok es románok, București, 1940 215 Iorga, Hotare și spații naționale, Vălenii de Munte, 1938, pp. 105-107 216 Familia Iorga către autor 217 Iorga, În luptă cu absurdul revizionism maghiar, Oradea-Mare, 1930 1 La declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, Iorga scria că după cunoștințele lui de istorie, "este sigur că nu tehnologia va decide rezolvarea situației, ci inteligența, coducerea și entuziasmul pentru cauza umanității. Numai cei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să nu optezi pentru fericirea tuturor? Dragule, nu-ți dai seama, e o alegere între bine și rău! Tirada lui Gilbert, care a fost mai lungă și mai nesărată și mai repetitivă decât am transcris-o eu aici, era, firește, absurdă. Dar ce mă irita, într-adevăr, era imaginea lui Gilbert și a lui Lizzie analizându-se unul pe celălalt și discutând, Dumnezeu știe cu câte amănunte repugnante, relațiile lor cu mine. Trebuie să adaug aici că, în ce privește teatrul, care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fior rece senzația totalei mele solitudini, a vulnerabilității mele, printre aceste stânci tăcute, în vecinătatea mării înstrăinate, absorbite de sine însăși. M-am gândit să mă întorc la hotelul Raven și să-mi petrec acolo noaptea. Dar părea o idee absurdă; și aveau oare să-mi închirieze o cameră, văzându-mi înfățișarea sălbatică și lipsa oricărui bagaj? Pe urmă m-am gândit să mă duc în sat, la „Leul Negru“, dar ce rezolvam? În sat nu aveam prieteni. Și apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândeam să facem dragoste. Cred că eram mai fericiți în acea lume decât sunt tinerii de azi. Aura iubirii pure și a romantismului pur, nealterat de anxietăți, ilumina zilele noastre petrecute împreună, nopțile noastre petrecute separat. Aceasta nu este o absurdă idealizare a unei Arcadii a tinereții. Eram niște copii simpli într-o lume simplă, ne iubeam părinții și profesorii și ne supuneam lor. Suferințele călătoriei umane, teribilele opțiuni, inevitabilele crime, zăceau ascunse în viitor. Noi eram liberi să ne dăruim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul singur, din cu totul altă parte, cântând „Jock din Hazeldean“. Era ceva absurd și mișcător în autoconcentrarea solipsistă și automulțumirea acestor cântăreți beți. Apoi, în cele din urmă, am auzit în depărtare vocea lui Lizzie cântând „La cinci stânjeni adâncime“. Am ascultat atent, dar nu mă puteam orienta asupra direcției de unde venea glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am simțit o ridicolă doză de ușurare. Oare a existat într-adevăr un moment în care am gândit serios că vărul meu îmi purta o ură ucigașă? Firește că l-am crezut pe dată și firește că era un lucru absurd. Dar dacă n-a fost James și, după cum susținea el, n-a fost nici Ben, atunci cine încercase să mă asasineze? Eram impresionat de jurămintele lui solemne, deși nu le puteam crede. Să fi fost Gilbert, înnebunit de o tainică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]