16,963 matches
-
acestei tendințe culturale românești este cartea despre care vorbim aici, publicată de MIT În 1999. Cu ilustrații excepționale, unele publicate pentru prima oară și avînd la bază o cercetare de arhivă solidă, cartea este un eveniment editorial important pentru lumea academică internațională interesată de zona culturală românească. Este prima apariție de acest gen, publicată de o editură prestigioasă și În condiții grafice deosebite. În acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală În domeniul studiilor urbane și artelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. PÎnă atunci, trebuie avut În vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație Între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul publicistic Într-un context specific, nu lipsit de valoare și importanță. După cum spune Într-o recenzie Șerban Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
recente. Cel de al doilea este nivelul diagnozei Întocmite pentru criza disciplinei istoriei În România și al identificării simptomelor acestei crize. Ultimul nivel este acela al căutării unor soluții pentru această criză și pentru relansarea disciplinei nu numai pe plan academic, dar și social. Structura tematică respectivă corespunde doar formal celor trei părți ale cărții, aceste teme putînd fi regăsite de-a lungul Întregului eseu. Eseul lui Bogdan Murgescu are o calitate semnificativă. El nu este numai un gen de autoreflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
instituționale sînt multiple. În primul rînd, este vorba despre „absența unei viziuni clare și a unui consens social asupra rosturilor istoricilor În societate, asupra debușeelor profesionale și a tipului de pregătire de care trebuie să beneficieze aceștia” (p. 68). Recunoașterea academică ține mai mult de „exacerbarea Încrengăturilor bazate pe relații personale” decît pe „judecata de valoare bazată pe producții academice” (p. 51) și mulți istorici se „plafonează” deoarece „multe posturi, de fapt cea mai mare parte a acestora, sînt deținute pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rosturilor istoricilor În societate, asupra debușeelor profesionale și a tipului de pregătire de care trebuie să beneficieze aceștia” (p. 68). Recunoașterea academică ține mai mult de „exacerbarea Încrengăturilor bazate pe relații personale” decît pe „judecata de valoare bazată pe producții academice” (p. 51) și mulți istorici se „plafonează” deoarece „multe posturi, de fapt cea mai mare parte a acestora, sînt deținute pe termen nelimitat”, astfel că „motivația obiectivă pentru permanenta actualizare a pregătirii este destul de slabă” (p. 98). Nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
London, 1972, p. 3. Dorin Dobrincu preferă utilizarea termenului de exil pentru că acesta „cuprinde cel mai bine referirile la românii desțărați după 1945”. Vezi Dorin Dobrincu, „Note pentru o istorie a exilului politic românesc. Primul deceniu postbelic”, Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice A.D. Xenopol din Iași, VII, nr. 1-2, 1999, p. 135. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice. Destine În 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Editura Compania, București, 2002, p. 9. Gheorghe Glodeanu, Incursiuni În literatura diasporei și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dramaturgi contemporani (Iosif Naghiu, Mircea Bradu, Romulus Guga, Theodor Mănescu) și susținând mai multe cicluri de emisiuni pe teme teatrale la Radio București, dintre care unul intitulat „Dicționar de estetică teatrală”. Viziuni și forme teatrale este un studiu de aspect academic, care a atras atenția specialiștilor prin ambiția de a conjuga preocuparea pentru teatrul contemporan cu cerințele cercetării literare. Paginile din Motive și structuri dramatice, care l-au impus pe autor drept „un teatrolog de prestanță” (Valentin Silvestru), investighează mutațiile dramaturgiei
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
construită pe temeiul unei asemenea sinteze și reprezintă un studiu, conceput cu sobrietate și cu acribie, al evoluției gândirii teatrale românești, privită într-o permanentă conexiune cu evoluția celor mai semnificative teorii ale teatrologiei universale. M. a colaborat la tratatele academice Istoria filosofiei moderne (1938) și Istoria teatrului în România (I, 1965). SCRIERI: Gânditori și aspecte, Iași, 1933; Mentalitatea primitivă în arta primitivă, București, 1936; Curente din filosofia franceză: spiritualismul, neocriticismul și neospiritualismul indeterminist, București, 1938; Psihologia urâtului în artă, București
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
definitiv din 1858 la București, M., care își câștigă o bună reputație cu avocatura (a fost în 1868-1869 și președinte al Curții Apelative din Iași), face politică liberală, fiind ales deputat în perioada 1876-1888. În 1876 este primit în Societatea Academică Română (secția istorică). M. nu e, de fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
jos cu cele de vârf în literatură, trecerea repetată de la ziarele liberale la cele conservatoare, editarea unor calendare populare și conducerea unor reviste de prestigiu, morga directorului de Teatru Național și statutul asumat al birtașului, veștejirea puterii oligarhice, a mediilor academice și politice, dar și dorința de a fi recunoscut de acestea, de a i se acorda un premiu al Academiei sau de a primi un mandat de deputat ș.a.m.d. Toate aceste „duplicități” sunt analizate cu finețe și competență
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
alte numeroase publicații editate în Italia. Redactor la revista „Roma” (1921-1931), a înființat și condus anuarul „Studii italiene” (1934-1944). Continuând opera de pionierat a lui Ramiro Ortiz, M. a conferit studiilor românești de istoria culturii și civilizației italiene un statut academic vrednic de respect. Spre deosebire de lucrările predecesorului său, cercetările lui M. cuprind și operele unor scriitori importanți din secolul al XX-lea - de pildă, Luigi Pirandello, Gabriele D’Annunzio, Giovanni Papini sau Massimo Bontempelli. El tinde să realizeze astfel o secțiune
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
influenței și ale agenților ei, ci și pe cele ale paralelismelor și coincidențelor, impunându-se astfel ca unul dintre cei mai de seamă comparatiști români. Concomitent evoluează și stilul său, de la ceea ce a fost caracterizat cândva ca „un ton prezumțios academic” spre o formă tot mai atrăgătoare, sobră și de mare claritate. M. s-a impus ca un adevărat fondator de școală și, cu siguranță, dacă nu ar fi fost doborât înainte de a fi împlinit cincizeci de ani, și-ar fi
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
și în 1876, la Timișoara. Din 1880 funcționează ca judecător supleant la Tribunalul Suprem din Budapesta, până în 1885, când este transferat la Oradea. După pensionare, în 1900, se stabilește la Sibiu. În 1877 a fost ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
al Dunării de Jos (1865-1879) și al Romanului (1879-1892). Deosebit de cult, patriot înflăcărat, M. era și o personalitate politică a vremii sale, fiind printre fruntașii luptei pentru Unire. Preocupările istorice au determinat alegerea sa, din 1870, ca membru al Societății Academice Române. Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac (1884) este un studiu foarte documentat, construit cu rigoarea omului de știință și scris cu o frază sigură, însuflețită uneori de patosul argumentației sau de căldura caracterizării, dar, așa cum s-a demonstrat mai
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
că am avut nevoie de atâta timp pentru a reflecta, dar nu e adevărat. În parte, această Întârziere sa datorat unei combinații aproape fatale de comoditate și treburi administrative. În rest, tema acestei cărți s-a extins - Într-o versiune academică a legii lui Parkinson* - pentru a umple tot spațiul pe care puteam să i-l acord. În cele din urmă, am fost nevoit să Îi pun capăt Într-un punct oarecare, pentru că altfel ar fi trebuit să o gândesc ca
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe terenurile grav degradate. Pentru mai multe puncte de vedere referitoare la această chestiune, vezi Matthew J. Kelty, Bruce C. Larson și Chadwick D. Oliver, ed., The Ecology and Silviculture of Mixed-Species Forests: A Festschrift for David W. Smith, Kluwer Academic Publishing, Dordrecht și Boston, 1992. Nancy Langston face o evaluare mai globală: „Toți cei care au Încercat vreodată să repare pădurile au sfârșit prin a le strica și mai tare”, Forest Dreams, Forest Nightmares, p. 2. Scurta descriere care urmează
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1874 ține un curs de filologie comparată la Universitatea din București (Principie de filologie comparativă ario-europea, publicat în 1875), apoi, din 1876 funcționează și ca director al Arhivelor Statului (până în 1900), iar în anul 1877 este ales membru al Societății Academice Române (după ce în 1869 îi fusese respinsă candidatura). Își editează principalele opere filologice: Cuvente den bătrâni (I-III, 1878-1881) și Etymologicum Magnum Romaniae (I-IV, 1886-1898). Activitatea savantului („omul care știa mai mult decât toți românii laolaltă” - B. Delavrancea) justifică
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1869 îi fusese respinsă candidatura). Își editează principalele opere filologice: Cuvente den bătrâni (I-III, 1878-1881) și Etymologicum Magnum Romaniae (I-IV, 1886-1898). Activitatea savantului („omul care știa mai mult decât toți românii laolaltă” - B. Delavrancea) justifică notorietatea în medii academice europene. Lăsase mult în urmă preocupările și aspirațiile literare. În 1867 se reprezentase drama Răzvan-Vodă, în 1871-1872, comedia Orthonerozia, iar în 1873 apăruse volumul Poezie. Editată între 1887 și 1895, „Revista nouă”, publicație prestigioasă a timpului, ar fi trebuit să
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
un prețios fond de informații, utilizabil și în studiul istoriei și al limbii. Căci, având inițial o țintă precisă, mai toate cercetările lui se extind în mai multe direcții deodată. Este și cazul lucrării Etymologicum Magnum Romaniae, care abandonează proiectul academic și tiparul lui îngust. Cu o arhitectură impresionantă, gândită grandios, ca un tezaur de cunoștințe, „o enciclopedie a traiului” poporului român, lucrarea nu putea fi terminată în câțiva ani. Sunt duse la capăt numai trei volume (până la cuvântul bărbat) și
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
DE ȘTIINȚE A REPUBLICII MOLDOVA, instituție de cercetare care a luat ființă în Chișinău la 1 martie 1999 prin fuzionarea Institutului de Istorie și Teorie Literară cu secția Folclor Literar din cadrul Institutului de Etnografie și Folclor. Prima instituție de tip academic în domeniul cercetării literaturii și folclorului din Republica Moldova a fost Institutul de Istorie, Limbă și Literatură (1946-1958), parte componentă a Bazei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS (din 1949 - Filiala Moldovenească a acestei Academii). Directori au fost Ion D.
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
din țară și din străinătate, fiind distinși cu premii acordate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Internațională a Criticilor de Teatru sau de importante publicații de specialitate. Unii cercetători sunt redactori-șefi, redactori-șefi adjuncți sau membri în colectivele redacționale ale unor publicații academice, universitare ori profesionale, atât din țară, cât și de peste hotare. După ce au alcătuit unul dintre cele mai bogate fonduri de documente etnofolclorice din țară, cercetătorii folcloriști au trecut la realizarea unor monografii tematice, unele vizând zone precum valea Șomuzului Mare
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
este trimis lector de limbă și literatura română la Universitatea din Palermo, unde rămâne ca profesor până la sfârșitul vieții. Și-a susținut doctoratul în filologie (1936), cu teza Cântecul popular istroroman, la Universitatea din Cernăuți. Este membru fondator al Societății Academice Române, înființată în 1957 la Romă. A colaborat la „Arhiva”, „Archivum romanicum”, „Bollettino del Centro di Studi Filologici e Linguistici Siciliani”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Celebes”, „Cetatea Moldovei”, „Codrul Cosminului”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Ethnos”, „Ephemeris dacoromâna”, „Făt-Frumos”, „Folklore”, „Fond și
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
fi angajat ulterior că lector de limbă și literatura română (1925), devenind conferențiar (1929) și profesor (1936) la Universitatea din Romă. Colaborează la publicațiile Școlii Române din Romă, la culegerile de acte și memorii ale Academiei Române și la varii publicații academice italiene. Activitatea lui I. poate fi încadrată în bună parte ariei de legături culturale româno-italiene. Acoperind ambele sensuri ale acestei geografii culturale, operă să se dovedește, prin consistentă și fidelitatea tematica, predominant utilă, chiar dacă nu semnificativ originală sub aspectul discursului
ISOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287625_a_288954]
-
literatura apocrifă, cărțile populare și folclor. Ciclul solomonian în cultura română (1979). Este secretar de redacție al „Revistei de etnografie și folclor” (din 1986) și membru în colegiul de redacție al „Anuarului Institutului de Etnografie și Folclor”. Colaborează și la „Academica”, „Acta Ethnografica Hungarica”, „Albina”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Contemporanul”, „Dacoromania”, „Datini”, „Ethnologia Balcanica”, „Literatorul”, „Memoriile Comisiei de Folclor”, „Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
de evoluția evenimentelor, uitat de aproape toți foștii susținători sau discipoli. Nici bogata activitate publicistică (în 1868 începe și reeditarea întregii sale opere poetice - Curs întreg de poezie generală, în patru volume), nici alegerea ca președinte de onoare al Societății Academice Române (1867-1872; de unde a și demisionat, de altfel, în urma respingerii proiectelor sale ortografice) nu i-au putut reface vechea înrâurire asupra contemporanilor. H.-R. este, prin structură și preocupări, un spirit enciclopedic, obsedat de proiecte grandioase. În toate inițiativele, ca
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]