7,862 matches
-
reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur. — Asta este secția cea mai mare de deteriorare. Pe cei moi și fără speranță îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintr-o scamă care plutea dinaintea unei pupile gigantice - era văzut. Sforțîndu-se să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de tunet depărtat sau o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
același timp, nevoile esențiale ale omenirii. A sosit timpul et cetera. Te așezi în mijlocul unei tăceri mult mai semnificative decît cele mai înflăcărate aplauze și lordul președinte director în persoană se ridică să-ți răspundă. El își exprimă acordul din adîncul inimii. Explică faptul că șefii consiliului au pregătit planuri pentru a diminua și a ține în frîu puterea creaturii, dar nu au îndrăznit să anunțe acest lucru înainte de a fi siguri că au sprijinul majorității. Dar îi anunță acum. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
instalat pe Dragoș și el a închis ochii, nu s-a mai clintit. „Vezi ce cuminte e ?“, l-a admirat domnul Sima; „Nici n-o să-i mai simți prezența, o să vi se pară doar o vagă respirație, de undeva, din adâncul vostru, n-o să vă deranjeze absolut deloc și o să vă ajute, ai să vezi“. „Domnule Sima“, am spus eu, „de ce naiba mi l-ai adus tocmai mie ? De ce nu l-ai dus altcuiva, de ce m-ai pricopsit pe mine cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ura; vorbise așa, într-o doară, și părea mai mirată decât mine, mai speriată chiar, ai fi zis că voia să-și ceară scuze. * Plajele litoralului peruvian al Oceanului Pacific au fost invadate de uriașe meduze multicolore, smulse de furtuni din adâncuri. 13. Altă dată, când am căpătat două bilete la circ, am stricat fără voia mea spectacolul unui biet hipnotizator. Acesta lucra cu un băiat de vârsta noastră care trebuia să ghicească, legat la ochi, numere de pe buletinele de identitate ale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund înregistra prezența aerului. Dar nici umbra însăși nu dădea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe care le auzim sau pe care le pronunțăm. Era după-amiază târziu când Gosseyn reveni la apartamentul Nirenei. Tânăra, așezată la masă, scria o scrisoare. Lăsă stiloul când îl văzu, se ridică și se duse la un fotoliu mare din adâncurile căruia îl privi cu ochi gri și liniștiți. - Așadar, mai avem cu toții cam două luni de trăit? zise ea în sfârșit. Gosseyn-Ashargin se prefăcu surprins. - Atât de mult? zise. Fu singurul său comentariu. Avea prea puțină importanță ce auzise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
va trebui să-și reconsidere în întregime problema propriei sale nemuriri. Către orele nouă fu înveșmântat într-o lungă robă albă, iar parada viziunii începu. O luară pe un drum curios; niște trepte coborau pe lângă un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și insipid, însă ale cărui elemente aveau să se combine, printr-o întâmplare, în așa fel, încât să dea naștere vieții. Mai întâi, sub forma unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era ucisă. Căci moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr așa. Tresăriră toți trei când bolnavul deschise ochii. Îi vedeau pentru prima oară privirile și îi izbi cafeniul adânc în niște ochi imenși. Erau plini de uimire: căuta să înțeleagă unde se află. — Stai liniștit, ești pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici nu-mi amintesc dacă și cum m-a salutat. Am luat repede Vanity Fair în mână pour me donner une contenance. S-a așezat lângă mine, eram pe canapea, deși îl invitasem pe scaun. M-a privit drept în adâncul ochilor, fără să ntoarcă privirea, și l-am privit și eu, la fel. Când eram mai mici, ne jucam așa, cu Jacques, privind animalele, iar ele nu rezistă, întorc capul iute, mai ales câinii. Am vrut să-i arăt lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită cu totul și n-o să mai simt dorul de cealaltă. Poate că interiorul și exteriorul o să se contopească. Nu știu dacă lumea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unități se va plăti în bani-gheață. Vă convine? - Da, da, bineînțeles. Am două mii cinci... Își stăpâni limba înclinată să trăncănească și continuă: - Da, da, e convenabil. Odată tranzacția încheiată, Fara se întoarse cu destul de multă asprime către nevastă-sa. Din adâncurile ființei lui rănite și îndurerate, urlă: - Ce tot spui să nu plătim? De nu știu câte ori m-ai acuzat că băiatul a ajuns ce a ajuns din vina mea. Și pe urmă nici nu știm pentru ce-i trebuie banii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu o măsuță de tipul biroului pentru convorbiri de afaceri și cu două scaune. Pe masă se aflau șapte teancuri de dosare, fiecare teanc având o culoare diferită, rânduite în fața unui glob mare, alb-lăptos, care arunca o lumină blândă. Din adâncurile acestui obiect se auzi o voce baritonală: - Fara Clark? - Da. - Înainte de a se pronunța verdictul în cazul dumitale, continuă liniștită vocea, vrei să scoți un dosar din teancul albastru? Lista îți va indica A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARĂ în relația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe față îi juca un zâmbet cinic: - Doamnă, dacă doriți să distrugeți corupția, de la individ la individ, vă așteaptă o sarcină de-o viață. Împărătesei nu-i prea plăcură aceste vorbe. Simțea în ele o brutalitate care o rănea în adâncul inimii. Se trase înapoi: - Trebuie totuși să pornesc de undeva. Făcu un gest pe jumătate de amenințare, pe jumătate de dezamăgire. Apoi spuse cu uri glas aproape plângăreț. - Nu te mai înțeleg, domnule general. Acum câțiva ani, erai de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe loc cât se îndepărtaseră. Doar când o văzu pe Ghazal i se opri inima o secundă: o lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
același timp deja mă gândeam că toate acestea le voi introduce în noua mea carte, mult prelucrată, însă construită pe scheletul precedentei. Din nou, Mâna invizibilă a lui Dumnezeu mi-a scos în cale anumite mesaje, cărți care au răscolit adâncurile inimii mele și într-un final a apărut așa „ca din senin” titlul cărții: Trăiește viața pe care o iubești”. Treptat au început să se contureze anumite idei, capitole dar parcă ceva nu mergea, parcă eram blocată, aveam starea unui
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
omul va săpa adânc și le va găsi.” Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.” Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță că o vor găși și o vor aduce la suprafață.” Astfel zeii au concluzionat: “Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranță, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
se întipărească mai bine în mintea ta. Cu cât vei rosti afirmațiile din inimă, cu încredere, cu atât efectul lor va fi mai puternic !!! Și uite un exemplu de astfel de afirmații: „Mă iubesc, mă iert și mă accept din adâncul ființei mele. Renunt cu iubire la trecut. Sunt liber(ă) să mă mișc înainte cu iubire în inima mea. Am încredere în procesul vietii. Întotdeauna viata îmi oferă tot ce am nevoie. Sunt în siguranță. Sunt în pace cu propria
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]