102,424 matches
-
crede ea, tot eu sunt în măsură să hotărăsc asupra publicării comentariului: „În fond, este opera Dv!” Cât privește caietul lui P.H.L., îl va citi în întregime, ca să poată decide singură dacă este cazul să-l publice, ori să-l adauge pachetului cu documente de familie depus cu ani în urmă la Arhivele Statului. Mi-am dat seama că a devenit mai reticentă față de intenția inițială a publicării caietului deoarece, în convorbirea telefonică, i-am strecurat, fără vreun scop anume, ipoteza
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acum în Univers, este vibrație, o muzică specială ca muzica voastră de orgă. După mii de miliarde de ani lumină această muzică încă se mai aude. Noi această vibrație cosmică o avem înregistrată din diferite Universuri unde bigbangurile le-a adăugat căte ceva special, ceva într-adevăr divin. O ascultăm în clipele de reculegere și de odihnă. Profesorul: în fond ce-a fost înainte de Marea Implozie? Evelin: Nimeni nu știe exact; doar un ou atomic care a explodat. După explozie materia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
amanet costumul de cosmonaut! Sper că nu l-am speriat pe fiul vostru? Aurora: Bună ziua domnule Evelin, bine ați venit la noi! Vă rog să luați loc. Ela! Intră Ela; te rog suc și cafea pentru musafirul nostru, a mai adăugat pentru a evita un răspuns despre fiul lor.. Ela îl privește pe Evelin cu o curiozitate cam obraznică, apoi iese și revine cu sucul și cafelele. Servește și iese, de-andaratelea de era să se împiedice. Evelin: Ela cred că mă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
printr-o rețea, ca a voastră, de vase capilare care alimentează în doze naturale tot organismul cănd are nevoie. Aurora: Lichidul de mare concentrație care conține doar hidrogen și o pastilă de oxigen? Evelin: La concentrația de hidrogen se mai adaugă fosfor, calciu, magneziu iar oxigenul, abosolut necesar pentru viața noastră, cuagulează totul. Aurora: Deci voi măncați oxigenul, nu-l respirați ca noi? Evelin: îl măncăm dar îl și respirăm dar în cantități mici, alimentănd direct moleculele-țesuturile care au nevoie de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mă întreba dacă vor mai fi războaie; da, culturale, ideologice dar, mai ales, religioase care vor fi cele mai devastatoare pentru omenire. Războaiele duse în numele unor Divinități impuse la care să se închine tot Pămăntul. în acest război se va adăuga internetul; omul se va izola și, de pe un scaun, în fața internetului va cunoaște lumi care nu l interesează pentru existența lui ci doar pentru informare. Omul cănd va ieși pe stradă se va uita curios că totuși mai există oameni
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
au transmis omului și ura, invidia, setea de putere pănă la crimă. Da, doar în comparație cu celelalte calități unice ale speciei umane date de către datul biologic, ca zestre de la părinți, primite de milioane de ani de evoluție la care s-a adăugat datul social: școala, experiența profesională și de viață colectivă. Dar datul social, repet, este tot mai mult alcool, droguri, internet, furie religioasă. Oare copilului care se naște în eprubetă i se poate transmite tot datul biologic genetic căștigat de ereditate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
generale... Aveți domnule Albert Einstein un loc de onoare în Academia Universului. Profesorul: Cea mai mare parte din teoria dumneavoastră a fost demonstrată după plecarea în Ceruri, unde tot Universul a recunoscut-o! Darwin: Domnule profesor, gazda, vreți să mai adăugați ceva? Profesorul: Dacă nu deranjez. De curănd „particula bosonul Higgs” căutată de către oamenii de știință de peste 50 de ani, particulă rezultată din ciocnirea la viteza luminii cu milioane de protoni” (Revista Libertatea 5 iulie 2012). Astfel s-ar putea descifra
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Spune tu, Robo, ești gazdă. Robo: Spune tu, Cosmos, ești musafir și mereu ai luat apărarea Elei. Stai! Te-am învățat o melodie. Un, doi, trei! Cei doi roboți căntă “mulți ani trăiască”. într-o veselie generală lor li se adaugă vocile celorlalți. Ela aduce repede o sorcovă și începe să-l sorcovească pe Evelin. Aurora: Ela, împachetează repede sorcova că pleacă elicopterul... Animație. și Evelin este gata să plăngă. Răsete, animație. Evelin: N-o să plăng pentru că nu pot, dar recunosc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă, idee goetheană și nietzscheană, idee din finalul operei Tristan și Isolda. Poeziile de mai sus sunt doar câteva exemple de creații din lirica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sunt necesare apoi versuri de legătură care să se încadreze în spiritul dicteului, versuri care necesită un travaliu volițional. Paul Valéry scria că poezia sa are două feluri de versuri: dictate, care sunt perfecte, la care nu se mai poate adăuga și nici scoate nimic, și versuri de legătură, confecționate volițional, care sunt mai puțin reușite. Creatorul primește fulgerul Verbul Primordial a creat o lume disontologică, o ființare menită morții Sein zum Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al Ființei, acționează sensibilitatea metafizică pură, și anume, sensibilitatea axiologică la diada antitetică majoră viață/moarte. Așa au fost create Ghilgameș, Vedele, Miorița, basmul Viață fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un apriorism înnăscut constituit de necesitatea armoniei pentru ființa umană și, aparent paradoxal, năzuința eliberării din sistemul limitelor, pe de altă parte, un apriorism "secundar", adică o matrice formativă, dobândită prin amprenta ancestrală a unei specificități etnice, la care se adaugă experiența vieții și a culturii privind un complex de factori: spațiul, timpul, conștiința valorilor. Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane Omul este ființă a finitudinii, adevăr formulat de-a lungul gândirii filozofice de la Heraclit și Aristotel la Heidegger. Or, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
există o altă imaginație care constituie unica salvare, de mare forță spirituală: imaginarul poetic, imaginarul artistic. Acesta, scrie Kant, în colaborare cu intelectul, a făcut ca omul să creeze o nouă lume. La acest binom, autorul Criticii puterii de judecare, adaugă gustul și spiritul "având înțeles estetic, spiritul înviorător, însuflețitor al minții făcând-o să vibreze telic" în alți termeni ceea noi am numit "emoția intelectuală a artei" Într-un cuvânt, " Capacitatea de a imagina este foarte puternică în crearea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din sufletul meu se vor adăuga la armonia anotimpurilor tale; În zile viitoare, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, ei nu vor ști că florile boschetelor lor împrumută o mai vie frumusețe din cântecele mele, nici că iubirea lor pentru această lume sporește din iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
faptul că de asemenea și Platon, ocupându-se în preambulul din dialogul Timeos de geneză, dezvoltă o dublă ambiguitate, una antrenând pe cealaltă. Sufletul Lumii, creație a Divinității, este compus dintr-un amestec: diada Același și Altul, la care se adaugă Realitatea, iar pe cele trei le unifică și armonizează Timpul, conceput ca "imaginea mobilă a eternității". Dar aici apare o a doua ambiguitate: eternitatea, scrie Platon, aparține doar lui este, înconjurat de a fost și va fi. Prin urmare, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie" pe Dumnezeu și să "urle, convins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de Benny Hill și Mr. Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile dubioase care ne-au trecut prin casă (la care se adaugă un faimos pachet de cafea, vechi de aproape zece ani, pe care l-am folosit în întregime pentru mine și din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
segunda calcula unghiuri, înclinații și raze de cerc, hotăra materialele potrivite pentru fiecare centimetru de construcție, alegea plantele ce urmau să întregească priveliștea noului colț de grădină închipuit de ea. Uneori se strecura în bucătărie. Schița mâinile sclavelor curățând vinete, adăugând mulukhiyah și sumac în vase acoperite, tăind rodii, amestecând iaurtul cu tahini. Adulmeca toate aromele și se străduia să le învețe după nume, desena frunzele arborelui Corchorus din poveștile Sumayyei, studia amestecurile de za’ttar, maramiyeh și coriandru, strivea șofran
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bătrân care a murit pe treptele unei biserici. A murit de durere. A murit ani de-a rândul, în pagini nu de cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tu, singurul meu prieten adevărat! Lupino știa că și Hana are dreptate. Cînd observă că lacrimi mari îi umeziseră fața, întoarse, cu greutate, privirea de la ochii ei tulburi. Hana rostise cu glas tare gînduri care-l măcinau și pe el. Adăugă cu hotărîre: Hana, am să mă întorc! De răzgîndit nu mă răzgîndesc. Nu se poate. Voi pleca mîine dimineață, așa cum am hotărît. Îmi voi căuta familia, chiar de-ar fi să străbat lumea toată pentru asta. Dar, oriunde aș ajunge
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu repeziciune și, în loc să prindă puteri, femela se mișca din ce în ce mai anevoios. În plus, iarna era aproape. Își dădură seama, într-o zi, că degeaba s-ar îndrepta către munte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
relaxat. Luminițe ghidușe îi sclipeau în ochi și Lupino înțelese cu stupoare că, odată scăpat din ghearele morții, unde fusese cu doar cîteva clipe mai devreme, puiul uitase deja ce i se întîmplase. Vreau să merg și eu cu tine, adăugă, mulțumit de ce plănuise să facă, Dakota. Ce-ai spus? Lui Lupino nu-i venea să-și creadă urechilor. Unde vrei să mergi? Cu tine, în lume, răspunse prompt puiul, mulțumit că Lupino îl asculta cu atîta interes. Ai să mă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]