6,798 matches
-
singură. Apoi vorbi cu o cutezanță înfrumusețată de claritatea glasului: ― Niciodată n-am fost laș, excelență, și deci am să vă mărturisesc și acuma că în sufletul meu s-a prăbușit o lume! Degetele grase și încărcate de inele se agățară nervos de mustața burzuluită, iar sprâncenele late se înfoiră când generalul, uluit, întrebă: ― Adică cum?... Ce lume s-a prăbușit? Bologa surâse atât de senin, că încruntarea generalului se transformă într-o curiozitate nerăbdătoare, iar mâna îndată i se așeză
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă la amiază, numai să dea de știre că cei trei au fost spânzurați într-o braniște, la marginea șoselei, jumătate calea între Lunca și Făget. ― Nici nu le-au ridicat spânzurători, povesti groparul, plângând ca o babă. I-au agățat, ca pe niște câini, pe câte o cracă de copac... Am vrut să le facem groapă, cum se cuvine creștinilor, dar nu i-au coborât din ștreang... Zice că-i porunca să atârne acolo trei zile și trei nopți, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca un țârâit de greier. Și iar îi trecu prin minte că undeva trebuie să cotească în dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se clătină în minte numai o secundă, ca și cum n-ar fi găsit de ce să se agațe. Se pomeni zicîndu-și fericit: "Mare noroc de n-am întîlnit pe nimeni... Cu adevărat că sunt născut într-o zodie bună!" Îi venea să râdă și s-o ia la fugă, să sosească mai degrabă. Drumul însă începuse iarăși să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se depărtează de fundul văii și se întoarse înapoi, să mai caute și în cealaltă parte. Coborî până în vale și urcă pe altă coastă, mai piezișă. Pădurea părea mai deasă și mai tânără. Din când în când crengile joase se agățau de hainele lui Apostol ca niște mâini care ar vrea să-l oprească. Urcușul îl ostenea, își ștergea mereu gâtul cu batista udă și sudorile îi picurau neîncetat din păr pe gât, fierbinți, și se prelingeau pe sub guler, pe spate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile roșii agățate de crucea albă. În sală se restabili curând solemnitatea și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform procedurii obișnuite, pe care au tulburat-o puțin zvârcolirile unei vieți. Și Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să nu mai vază nimic. Apoi, foarte agitat, își ridică gulerul hainei peste gâtul gol. ― Înainte! răsună deodată peste sfârâitul torțelor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru să pornească, dar nu-și putea urni picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî treptele. Merse un răstimp. Împrejur auzea numai sfârâit de făclii și zgomot de bocanci târâți anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascuțit, acoperind tot convoiul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ceasul acela sosise și că autorul preferat al lui va trebui să fiu eu, pentru că în dragoste, ca și în artă, nu există scop și că ambele există doar prin ele însele. Sufletul meu încerca însă zadarnic sa se agațe de al lui si toată dragostea mea devenise un singur gậnd:Yoane, Yoane, pentru nimic în lume nu m-aș mai putea elibera de tine, cum nu m-aș mai putea elibera de limpezimea zilei si de gravitatea nopții ce
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe vastul ocean al speranțelor. Descoperisem în mine izvorul întregii nenorociri, tocmai acolo unde odinioară fusese izvorul tuturor fericirilor. Despărțirile trecuseră .greu, lăsậnd răni adậnci în sufletul meu care simțea acum sfậrșitul zilelor de toamnă pătrunzător pậnă la durere. Mă agățam cu tristețe de fiecare frunză legănată de vậnt, de fiecare țipăt de cocor călător...Știam că el se va întoarce, dar pentru mine era deja prea tậrziu...În schimb, devenisem conștientă că trebuia să suport suferințele pe care eu însămi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-n culcare și-n sculare că lumea trebuia să meargă la vot. Aia trebuia să facă. Să se scoale frumușel de dimineață, să dea cu afterșeivu’ pe obrajii rași la sânge, să scoată costumu’ ăl bun de la naftalină, să agațe la gât cravata pentru ocazii speciale și să se deplaseze În pas vioi, alături de consoartă, către secția de votare. În timp util. Cu zâmbet pe chip. Știți vorba aia veche și de demult? Toate drumurile duc la Roma. Roma noastră
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zice, este ceea ce ne poate uni În fața intemperiilor economice și politice mondiale... Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz și nebăut dacă nu te-aș vota. Te-aș face președintele meu, te-aș agăța pe perete, Înrămat, și m-aș ruga În fiecare seară la tine cu ochii În lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Și-n tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lumea ailaltă. Cred că ar fi putut să mai scrie, dacă ducea o viață normală. A murit la 40 de ani, mi-au dat și lacrimile, Sandule... Sandu Înșfacă ibricul de pe masă și dă să plece. Gicu și Gore se agață de el cu disperare: Sandule, nu ne lua țuica de la gură! Nu ne oropsi, suflet darnic... Păi bine, Gicule, dacă mai era partidul comunist, Înțelegeam, ne-ai spus o poveste cu morală, că alcoolul este câh și noi trebuie să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Într o garsonieră confort doi, problema e ce te faci cu alții? Câtă frunză, câtă iarbă, greu și pentru Dumnezeu... Gicu e Îmbrăcat la patru ace, tocmai s-a Întors de la o Înmormântare. Și-a lărgit nodul de la cravată, a agățat haina pe spătarul scaunului, iar acum urmărește cu interes cum Gore se străduiește să nu verse niciun strop pe lângă pahare. Hai că te ții bine, nici mâna nu-ți tremură, Întinerești pe zi ce trece! Așa este, intervine și Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la „prepararea” aerului care ne va ucide pe toți. Spre deosebire de om, animalele nu-și pot perfecționa răutatea. . Omul a îmblânzit porcul, nu fiindcă e mai ager la minte, ci pentru că e mai gustos. MITURI Mitul deplasează necunoscutul spre mister. Ne agățăm de mituri ca de corabia lui Noe. Din mica Arcă a lui Noe a crescut marea grădină a lui Dumnezeu. Nici noi nu am mai rămas în Paradis, dar nici reptila. Grăbește-te Sisif! Te așteaptă sus Prometeu. Zeii s-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oficială. Sentimentul religios se desacralizează. Coboară spre spectacol. Transformarea gândirii celorlalți o pot face : religia - prin convingere, politica - prin forță. Cotropitorii se legitimează, de regulă, prin soli ai unui Dumnezeu. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. Dumnezeu e mister, nu istorie. Despre Mesia, creștinii susțin că a fost pe pământ, evreii - că va veni. Numai Dumnezeu este nativ. Ceilalți suntem făcuți. Zguduirile metafizice pot direcționa albia unei vieți. Doamne, mai apasă-te și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas cerul prea mic. Trebuie să ne agățăm mai mulți de aceeași stea. Omul - o țărână celestă. Idealul muștei este bălegarul. Când ești zidit, poți să sfărâmi peretele. Sau poți să zbori cu el cu tot. Sper să am o relație decentă cu timpul. Modestia ar fi lobul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
croazieră. Imbecilii nu se împiedică în regrete. Scriitorii nu pot fi comparați între ei precum merele. Idealul prostului e idolatria. Alpiniștii se urcă pe vârful muntelui, ca să poată vedea frumusețile din vale. Nici prostia nu mai are frontiere. Prostul se agață de partea întunecată a îndoielii. Între proști mă simt, pur și simplu, idiot. În dreptul unei guri de canal scria : Aici a căzut maiorul Popescu ”! Muiat în puțină cultură, prostul devine snob. Într-un cuplu, spunea P.Țuțea, există cel puțin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
politica face steag dintro cârpă. Și arta mizează pe sugestie. Dar mai ales tăcerea. Cărțile mari stimulează dialogul. Artiștii au devenit niște gravori de coșmaruri. Poeții - acești pelerini ai Absolutului. Se pare că suferința rămâne principalul minereu al artei. Mă agăț măcar de mahalaua celestă a artei. Marea artă urcă în straturile atemporale. Arta poate fi măduva fierbinte a clipei. Numai marii creatori reușesc să transforme succesul spontan în durată. Arta forează dincolo de carnația realului. Creativitatea este legitimația omului superior. Pilonii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Aforismul ar trebui să fie statuia unui gând. Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de aripi, nu de granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi deschide soției sale portiera, înseamnă că ori mașina e nouă, ori nevasta. Uneori, talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini. Dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă să rămână cele mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și - ar dori - o pe Venus de soție. Nu atât pentru frumusețe, cât pentru dezinteresul ei fata de modă. Dorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi deschide soției sale portiera înseamnă că ori mașina e nouă, ori nevasta. Uneori talentul poate fi mai mare decât responsabilitatea morală a autorului. Când ajungi primul, ai pe ce să te sprijini, dar nu mai ai de ce să te agăți. Digestia și reproducerea continuă să rămână cele mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și-ar dori-o pe Venus de soție, nu atât pentru frumusețe cât pentru dezinteresul ei pentru modă. Dorul - acest
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în buzunarul ăsta gol! Femeia, uitându-se scurt la noi și evaluând corect buzunarele noastre plate, i se făcu milă și îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare și atrăgătoare ființe pe care le întâlnisem! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârșită, agățată în decolteul fetelor și cu greu am ridicat-o până la înălțimea așteptărilor, dar prin străduințe repetate am reușit totuși să o atârn de chipul lor.. mă uitam admirativ și alternativ în mod egal să nu nasc suspiciuni între ele! Cealaltă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
La Drept se bea foarte multă cafea, caldă mai puțină... se prefera cafeaua rece albaneză la gramaj și pe sub masă. După ce-au băut băieții câteva cafele reci Scandemberg, se încinseseră, însă s-a ivit un reporter, cu aparatul foto agățat de gât spre hazul teribil al tuturor; revoltat că nu erau cu toții la marea sărbătoare, dar mai ales că nu și-a găsit un loc, s-a legat de ei: - Ce fel de studenți sunteți dacă nu vă duceți să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]