5,249 matches
-
n-am mai făcut ceva atît de spontan! În afară de asta, sînt cel puțin cîteva săptămîni de cînd n-am mai trecut pe la Brandon Communications, și abia aștept să-i revăd pe toți. De cînd au cîștigat pitchul Arcodas, e o agitație de nedescris În rîndul angajaților, toată lumea zbîrnîie. Arcodas Group e o corporație atît de uriașă și atît de diferită de clienții din zona financiară cu care se ocupau de obicei, că a fost cea mai mare provocare cu care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta, direct la magazin, ca să-i cunoască pe toți și să anunțe public colaborarea sa cu The Look. După care o să luăm prînzul amîndoi, doar noi doi. Abia aștept. La nouă și jumătate, cînd ajung la The Look, e o agitație de nedescris. La parter a fost creată o zonă de recepție, cu o masă cu pahare de șampanie și un ecran mare cu imagini de la ultima paradă de modă a lui Danny. Au venit deja cîțiva ziariști pentru conferința de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fiu cît de sinceră am chef! Pentru prima dată de nu știu cîte zile, parcă-parcă mă mai Înveselesc un pic. — M-am răzgîndit. O să vorbesc cu ea. Lăsați-mă doar puțin, să mă aranjez puțin... Îmi iau portfardul și, din cauza agitației, Îl scap pe jos. Asistenta Îl culege de pe jos și mă privește neliniștită. — Vă e bine? Păreți cam stresată. — Mă simt bine. Am fost doar... puțin supărată mai devreme. O să-mi revin. Asistenta dispare și Îmi deschid portfardul. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de firesc și de normal, încât te-ai plictisi acolo nu mai este nimic de făcut, în vreme ce la noi lucrurile sunt mult mai captivante. Acum, după ce ai vizitat Polonia de mai multe ori, datorită soției tale, pari cam obosit de agitația de la noi. Liviu Antonesei: Adevărul este că, dincolo de interesul de cunoaștere și turistic, în Occident mi se pare mai degrabă plicticos! Nu mă înțelege greșit, te rog, îmi place mult să călătoresc, îmi place să văd lumea, dar până la urmă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
degrabă plicticos! Nu mă înțelege greșit, te rog, îmi place mult să călătoresc, îmi place să văd lumea, dar până la urmă tot aici vreau să revin. Nu e nici o chestie abstractă, de genul patriotismului, dar eu mă simt bine în agitația din România. Dincolo de tot ce nu merge, de înapoierea dintr-o mulțime de domenii, aici, probabil ca în tot Estul, este și foarte multă viață, foarte multă energie ce se cere consumată. Și sunt foarte multe de făcut. Poate acum
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Trăise, în toți acești ani, înlăuntrul aceluiași model. Sonia o călăuzea încă. Liviu Antonesei: E frumoasă povestea asta a ta. Îmi plac regăsirile după 10, după 20 de ani... Ele vorbesc totuși despre o anumită stabilitate a lucrurilor importante, dincolo de agitația noastră de zi cu zi! Acum, dacă tot am declarat că nu l-am putut citi pe Proust 1, aș putea, cred, să-l și contrazic! Cred că adevărata literatură care merită scrisă este viața. De fapt, pentru mine e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și am intrat în vorbă cu el. Mai vorbisem o singură dată, înainte de Revelion, cred că la prima mea venire acolo. Mazilu mi-a povestit că, pe 12, se întorsese de la Timișoara, unde fusese un fel de comemorare, că era agitație în București, iar înainte de miting ar fi băut o cafea și un suc în care i se pusese ceva. Mi-a spus că nu era nebun să strige el, care fusese securist, "Moarte securiștilor!". Habar nu am cum stau lucrurile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele la persoana întâia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
traducerile de aici încolo sunt ale autoarei, nu ale ediției apărute la Polirom): Mă gândesc ades, în vremurile de azi, de comunicare instantanee și universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca un diamant rotund pe cer. Lirismul e evident încă din acest prim paragraf: Pământul e comparat cu un diamant pe cer. Ciudățenia afirmației apare abia mai târziu, când ne dăm seama că vorbele au fost scrise în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
30 de minute, până la câteva ore sau până la instalarea efectului medicamentos; condiții de apariție după stres, eforturi mari, nocturn, frecvent în repaus; condiții de dispariție: nu dispare la nitroglicerină, ci doar la administrarea de opiacee; semne de acompaniament: paloare, transpirații, agitație psihomotorie dată de senzația morții iminente, anxietate extremă, tulburări de ritm, grețuri și vărsături (mai ales în infarctul inferior), stare de colaps cardiogen. La examenul fizic se constată cianoza buzelor, paloarea tegumentară, dispneea, extremități reci. Uneori, la pacienții diabetici, durerea
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
o monedă în piese mai mici. Prin urmare, dacă se consideră mișcarea totală a corpurilor, ele par să piardă energia cinetică, dar, de fapt, aceasta se transferă părților din care se constituie corpurile, în virtutea faptului că ciocnirea puternică creează o agitație interioară. Explicit, Leibniz susține că vis vivae este conservată în lume. Considerațiile lui Leibniz, deși aveau la bază principiul egalității dintre cauză și efect și nu se bazau pe experimente, după cum precizează el însuși, vor fi preluate și sistematizate de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nivel molecular, unei tendințe spontane de creștere a gradului de dezordine, o astfel de stare fiind mai probabilă decât o stare de ordine. Factorul fizic responsabil de trecerea de la starea de ordine la o stare de dezordine, în cadrul sistemului, este agitația termică a moleculelor, mișcarea browniană. Ludwig Boltzmann a fost primul fizician care a încercat să interpreteze în termeni de probabilitate creșterea ireversibilă a entropiei într-un sistem. Însă trecerea de la descrierea dinamică la cea termodinamică a comportamentului unui sistem fizic
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
toate caracteristicile ei” (U. Șchiopu, 1967, p. 294). Adolescentul devine independent în modul de a gândi, a judeca, a interpreta, a face proiecte de viitor. Influențele „crizei pubertății” se fac simțite, în special, în primii ani ai adolescenței sub forma agitației neliniștii a reacțiilor impulsive, dar acestea vor fi curând înlocuite printr-un echilibru mai stabil și prin adoptarea unei conduite apropiate de cea a adultului. Se consideră că adolescența este o perioadă de mare dinamism, tânărul fiind intens preocupat de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
soției sale. Emma avea mari așteptări de împlinire prin căsătorie, de iubire romantică, dar nu a fost așa și a trăit intens această dezamăgire, învinovățindu-l pe sobrul ei soț de nefericirea ei. Stările ei oscilează între tristețe, dezamăgire și agitație febrilă. Emma se simte sufocată de o căsnicie mediocră și vede în Charles sursa suferinței ce îi încorsetează trăirea în lumea visurilor. Face uneori eforturi de a-și înviora existența prin lecturi, prin învățarea limbii italiene. Simte permanent nevoia de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
celelalte opere, Țara zăpezilor, publicată în anul 1948, excelează prin crearea unei atmosfere picturale în care seninătatea contemplării plutește deasupra existenței banale pe care autorul o stilizează cu eleganță și finețe. Shimamura, literat, eseist, preocupat de arta dansului, obosit de agitația metropolei nipone, Tokio, merge frecvent să se relaxeze într-un han cu apă termală, în ținutul muntos în care vibrează tăcerea și se aude zăpada înghețând. De ani de zile îi ține companie, cu discreție și dăruire, gheișa Komako ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este cathartică. "Căci emoția care apare în anumite suflete cu energie, se întâlnește în toate, dar cu grade diferite de intensitate: astfel, ar fi, mila și teama, adăugându-le exaltarea divină, căci unii oameni sunt posedați de această formă de agitație, totuși, sub influența melodiilor sacre, le vedem pe aceleași persoane, când au recurs la melodii care transportă sufletul în afara lui însuși, refăcute ca și cum ar fi luat un remediu și o purgație. Aceluiași tratament trebuie să-i fie supuși de acum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aubignac în Practica teatrului, de la primul Actor apărut pe scenă până ce iese ultimul, trebuie ca personajele principale să fie mereu în acțiune și ca Teatrul să aducă continuu și fără întrerupere imaginea câtorva scopuri, așteptări, tulburări, neliniști și alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înăbușă, vocea i se frânge, intensitatea sentimentelor îi umple gândirea de confuzie, aspectul său înduioșător îi sperie pe cei care privesc și îi împiedică să înțeleagă chiar și cauza ce i-a provocat durerea. Dar timpul, care vindecă totul, potolește agitația interioară a oamenilor, îi face capabili să revadă plini de calm, în minte, evenimentele dispărute. În acest moment, se poate în sfârșit vorbi de aceste evenimente în mod coerent, pe-ncetul, pe înțeles, și poți rămâne relativ stăpân pe tine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
replică scurtă. Actorii orientali cunoșteau la perfecție mecanismul teatral, ceea ce le permitea să prepare spectatorul să simtă impresia dorită. Uneori interesul principal al interpretării consta în acest "avantjoc"". Meyerhold reia acest foarte vechi procedeu pentru a-l pune în serviciul agitației politice, mai ales atunci când este vorba de satira unui personaj. Cât despre "jocul inversat", termen pe care îl califică drept având "un aspect industrial care provine din inversarea curentului electric", îi precizează astfel obârșia: "Este un aparteu: încetând deodată de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă Textele Piramidelor pot să ne spună deja multe lucruri care vor rămâne valabile pentru toată perioada următoare. Omul nu este o realitate simplă, ci un ansamblu de caracteristici și naturi diverse. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după ce i s-a prezentat ambasadorul Franței, Feriol, vizirul a spus: acest infidel sau este nebun sau să știți că În scurt timp Își va pierde mințile. Și aceasta, adaugă el, o deduc din frecvența mișcării a ochilor săi, din agitația corpului său, din ușurința gesticulațiunilor sale și din suspinarea sa continuă”. Și din acest prognostic s-a adeverit În mai puțin de una sau două zile; căci În adevăr, Feriol a Înnebunit și a fost așa de furios, Încât a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ce sfat au făcut acea casă” (Neculce). Cealaltă ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală. „Frecventa mișcare a ochilor săi, din agitația capului său, din ușurința gesticulațiunilor sale” etc. Criza, cum am spus, s-a terminat printr-o stare de furie asemănătoare maniei coleroase („a trebuit să-l țină legat În lanțuri”). Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa totuși
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
postulată judecata finală a istoriei lumii. Dar dacă timpul istoriei are un sfârșit și nu există o judecată finală a istoriei lumii, atunci istoria devine la rândul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor și faptelor care o alcătuiesc - agitația vană a finitudinii reiterate la scara istoriei. * Ca loc al maximei exersări a libertății în condițiile finitudinii, destinul face cu putință o nouă evoluție, dincolo de progresul vieții înlăuntrul istoriei speciilor. Deoarece destinul este o construcție originală, un proiect de viață
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]