7,971 matches
-
picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin, alunecând pe lemnul lustruit al salonului. Ce-ce-ce-am făcut? Te vreau și pe tine, prostule - tu ești viața ei, speranța ei. Eu te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna. Alunecară scârțâind prin fața femeilor care, la trecerea lor, amuțiră. Maja, Îmbălsămată În fotoliu, nici nu se mișcase. Îi aruncă lui Antonio Buonocore o privire de dispreț nedisimulat. Ce necioplit. E incalificabil ceea ce a făcut. Să sperii așa copiii. La petrecerea Camillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-or fi pus de acord. Oprește-l, țipă Camilla, trăgând-o de braț. Nu vreau să-l ducă de-aici. Oprește-l, oprește-l, oprește-l! Nehotărâtă, Maja Își așeză pe măsuță farfurioara de tort, iar furculița de argint alunecă pe jos. Gheara aceea de metal Îi aminti de cercelul Înfipt În sprânceana lui Aris. Îi aminti de regulile ei. Nu am Îndrăznit niciodată să fac ceva care să-i surprindă pe ceilalți. N-am fost niciodată În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va trimite la patrule. Visează el că va continua să lucreze pentru noi. Buonocore Îl va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin, alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În bulbii oculari, urcă asemenea unui val, și simte nevoia să urle. — Ți-e rău? o Întrebă o voce Îndepărtată. — Da, șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că-l recunoaște. Și spera să fie Smartul Majei, dar zgomotul se Îndepărtă până când dispăru cu totul, cine știe unde. Tăcerea Îl Învăluia În neagra ei singurătate. Îi era teamă și nu știa de ce. Simți o lacrimă adunându-se În colțul pleoapei, alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și căpșorul și pipăind Întunericul În căutarea feței lui. Recunoscu sclipirea ochelarilor și poate chiar a ochilor lui. — Ai auzit aeroplanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă, de istoria noastră și de viețile noastre. Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu reușea să urmeze firul lucios al șinei. Era prea Îngust și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impulsul lui Zogru, ajunge să facă mărturisiri neașteptate într-o „ședință de lucru“, ceea ce declanșează pe neașteptate o adevărată campanie de spovedanii, convertite în „autodemascări“. Dar demersul narativ nu se-ndreaptă spre istorii staliniste, ci se derulează în alte direcții, alunecând spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu grijă pe lada pusă acum lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit și neted din fața bisericii. Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate toate cu haine noi, cu trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții uitându-se ucigaș printre șuvițele negre de păr. Femeile bătrâne împărțeau dansatorilor ouă și colivă așezată pe foi de hrean, iar Mitu, vătășelul, păzea butoiul de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dat un pas înapoi, mai întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și în același timp învins de o scârbă grea. Ar fi vrut să fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele, cu privirea cusută de chipul lățit și presat pe fâșia untoasă și transparentă. Zogru aluneca unduindu-se, ca o eșarfă purtată de vânt, și înregistra cu nepăsare lumea de dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
domniei lui Antonie din Popești. Era o noapte cu lună albă, când au trecut podul, de curând reparat, spre stejarii bătrâni care se aflau acolo încă de pe vremea în care dintre trunchiurile lor tinere, Talpă privea înghețat spre umbra ce aluneca alene peste luciul lacului. Ioniță și Stroe au mers pe potecile știute până în locul în care murise Pampu și unde îi așteptau oamenii de încredere ai lui Ioniță, împreună cu tot ce trebuia pentru drum: cai iuți, merinde și pături groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcătoare de minuni, mai cu seamă că era înainte de Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care i se părea de nota 10, un doctor tânăr care, în mod normal, n-ar fi avut timp de plimbări - noroc cu Zogru. A colindat prin multe locuri, fără să vadă ceva interesant, până când l-a zărit pe Bobo, alunecând pe Ștefan cel Mare ca o statuie de gânduri. Zogru l-a privit mai întâi de la distanță, cocoloșit într-o profesoară, care mergea să-și facă orele, dar care a luat-o ușor pe urmele lui Bobo, apoi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru. Pentru senator nu avusese timp ca să-l curățe în 40 de zile, așa că pierduse aproape două luni și îl dovedise până la urmă, petrecându-și nopțile în sângele lui. Acum era mulțumit că scăpase de el. S-a strecurat lin, alunecând pe marginea patului de spital, apoi s-a înălțat încet, cu gândul să iasă pe fereastră. Dar s-a oprit pe pervaz, când l-a văzut pe Bobo. Era răvășit și cocoșat, de parcă i-ar fi murit tatăl. Pentru Bobo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl simțise când își atinsese prima oară coada, intrând în trupul lui Pampu. Cum stăteau astfel lipiți, arătau ca o inimă care atârna din tavanul casei. Apoi au început instantaneu să se rotească. Mai întâi ușor, ca într-o barcă, alunecând spre fereastra acoperită cu storuri lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la ora cinci, fericită și calmă, pregătită să trăiască o sută de ani. Apoi au plutit printre benzile mov, peste vița-de-vie, care acoperea veranda, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vedeau, dacă ar fi fost cineva care să-i vadă, ca un glob compact. Dar nu-i vedea nimeni. Zogru și perechea lui pluteau ca o minge ușoară și colorată în boarea verii, apoi din ce în ce mai repede, răsucindu-se îmbrățișați și alunecând pe lângă oameni și apoi în sângele lor, ca un titirez nebun, care trecea fără oprire, luând cu ei gândurile și sentimentele fiecăruia. Pluteau pe deasupra caselor și se lăsau ca un uragan, fericiți și entuziasmați de viteză și de cantitatea enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește cu lacrimi în ochi Să plec departe, Acolo unde malul mării nu este acoperit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ilica Paula Urme Zăresc deodată urme gri Care mă-nvăluie în lungi fantezii. Mă duc într-o lume plină de litere Și portative cu sunete. Alerg după urme, dar le pierd Și eu în mine nu pot să mai cred. Alunec și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ostenit atâta să deschid ușa, când de fapt ea era deschisă de la bun început. Numai ce intrasem în încăpere, că îl și văd pe dascăl îndreptându-se cu mânie spre mine. Atunci, mergând cu spatele, parcă dracul a dat să alunec, să învârt o rotiță și să ajung aici. Păi, ce am putea face? O astfel de ocazie să te văd în realitate poate n-o să mai întâlnesc niciodată. Ce zici să intrăm pe computer? Computer? Ce e ăsta? Vino! Îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pâine în apă și sute de pești de toate mărimile, din vreo cinci -șase specii ne-au înconjurat. După o zi cumplită, m-am relaxat cu adevărat! A fost o adevărată plăcere să înoți printre ei, să-i simți cum alunecă pe lângă tine, să-i atingi, să-i mângâi. Am aflat de la ghidă că, fiind întreaga zonă protejată și pescuitul interzis, peștii, în timp, s-au obișnuit cu turiștii și pândesc momentul când li se aruncă mâncare. După această ultimă și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n momentul următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
anotimpurile s-au scurs, ca lungi cârduri de păsări grăbite, iar eu am ajuns în clasa a IV-a. Timpul a trecut repede apoi, iar acum sunt în clasa a VI-a. Încet-încet, ne schimbam fizic și psihic, iar copilăria alunecă spre adolescență, o altă perioadă frumoasă din viața noastră. Rețeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]