5,391 matches
-
de efectele negative și pozitive pe care populismul le poate avea asupra calității democrației. Distincția pe care o facem nu este de mică însemnătate. Există o diferență importantă între "o democrație fără atribute" și "calitatea democrației". În vreme ce, expresia dintâi face aluzie, în primul rând, la regula majorității și la suveranitatea populară, cea de-a doua trimite la realizări sau eșecuri, prin raportare la democrația liberală. Pornind de la studiile de caz cuprinse în acest volum putem face o primă observație cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu cea precedentă. Această sărbătoare a fost unită mai apoi cu marea sărbătoarea a paștelui împreună cu mesajul său de salvare și eliberare înfăptuite de către Dumnezeu, precum reiese din Ex 12 și Ios 5,10 ș.u. După cum am făcut deja aluzie, continuând cursul anului, se celebra sărbătoarea culesului ce prevedea oferta primițiilor, numită apoi sărbătoarea „săptămânilor” (šăbu‘ôt; cf. Ez 34,22; Dt 16,9-12) sau, în cărțile în limba greacă mai recente și în Noul Testament, cincizecimea (2Mac 12,32; Tob
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cărțile biblice atribuite profeților scriitori, se poate intui observând informațiile, probabil de arhivă, conținute în 2Rg 14,23-27 despre regele lui Israel, Ieroboam al II-lea. În aceste versete, în ciuda judecății moralmente negative a regelui, nu se face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din Cartea lui Amos, ci se menționează doar împlinirea profeției victoriei anunțate de un profet de curte pe nume Iona (2Rg 14,25). După cum am amintit deja mai sus, fenomenul profetismului în Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de obicei pe Dumnezeu pentru a ști dacă acțiunea sa va avea un rezultat favorabil sau nu (cf. paragraful precedent); uneori însă se pare că au avut loc și ritualuri preventive cu scopul de a-și asigura victoria împotriva dușmanului. Aluzii la aceste ritualuri putem vedea, de exemplu, în 1Rg 22,10-12 unde profetul Sedecia prezice victoria purtând niște coarne de fier pe cap sau în 2Rg 13,15-19 unde lansarea săgeților de la fereastră anticipa ritual și magic victoria regelui Ioaș
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu derivă neapărat că el a creat universul din „nimic”, un alt concept abstract absent în Biblia ebraică; creația ex nihilo va apărea pentru prima dată într-o carte din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și puterile morții (de exemplu, în mitul babilonian Enuma Eliș). Aceste imagini sunt foarte asemănătoare cu cele ale apariției divine a zeului furtunii care domină cu puterea sa forțele distrugătoare ale naturii (cf. 2Sam 22,10-17), la care am făcut aluzie în Cap. 3 (pp. 37-38) când se vorbește de Yhwh ca Dumnezeul suprem al lui Israel. Capitolul 8 Exilul și apariția iudaismului Istoriografia tradițională a lui Iuda caracterizează secolele al VI-lea - al V-lea î.C. cu termenii „exil
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
capăt vieții prin înfometare. Nimic referitor la tehnicile spirituale ale adepților Ăjīvika nu ni s-a păstrat. Se poate presupune că ei își aveau tradițiile lor ascetice și propriile lor metode de meditație; este ceea ce ne lasă să înțelegem unele aluzii la un fel de Nirvăṇa, comparabilă cu Cerul suprem al altor școli mistice. Religia ajivikașilor, foarte activă în secolul al III-lea î. Hr., a început să decadă și până la urmă a dispărut complet. Cei șase maeștri rivali au trăit într-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aceasta este calea pe care eu o urmez” (purănam maggam purănañjasem anugacchim). Și, cum el face pe de altă parte elogiul brahmanilor de odinioară, care-și aminteau de Vechea Cale conducând la Brahmă, nu ne putem îndoi că Buddha făcea aluzie la „strâmta cărare care duce foarte departe, prin care contemplativii, cunoscătorii lui Brahmă, urcă și sunt mântuiți, eliberați (vimuktăh), menționați în versetele care erau deja antice când Yăjñavalkya le cita în prima Upanișadă. Idei asemănătoare întâlnim și în religia creștină
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Jacques l'Apôtre ce simboliza, în rîndul maselor de creștini, speranța în edificarea unui destin politic comun, eliberat de teroarea musulmană. Iată de ce Spania expresie în limba vulgară și nu în latină evocată neîncetat de către literații timpului apare ca o aluzie la vechea rană de care sufereau toți spaniolii. Către 880 cronica lui Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94 în timp ce majoritatea non-musulmanilor supuși maurilor se identifică din ce în ce mai mult cu condiția de hispanici. Acest proces culminează în secolul al X-lea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
altfel, Braham uită că PDSR a conlucrat extrem de util cu PRM, PUNR, iar membri marcanți ai guvernelor postdecembriste participaseră activ la campaniile de reabilitare a mareșalului Antonescu. Chiar În timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs la aluzii antisemite, Petre Roman fiind acuzat că „nu are rădăcini În tradițiile românești”. De asemenea, mai mulți membri ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Aici s-au strecurat două greșeli de traducere. „It would be a good thing to follow the same leadership” nu Înseamnă „ar fi util să urmăm același exemplu”, ci „ar fi bine să fie În regiune una și aceeași conducere” (aluzie la așteptata Întoarcere a armelor de către români, eventualitate În care urmau să fie puși sub comandă sovietică). De asemenea, „in point of fact, we have all three cooperated closely in handling in Cairo the recent Roumanian peace feelers” Înseamnă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sînt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decît drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decît puține aluzii la modul În care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte) este captat pe rînd de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sînt prezentați ca făcînd parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
final (Mc 1,15; 3,11.22-27; Lc 10,17-19; 11,20). Cum așadar se potrivește în acest tablou martiriul Alesului lui Dumnezeu? De fapt, moartea lui Isus era motiv de rușine pentru primii urmași ai lui Isus. Paul face aluzie la această jenă când declară că el „nu se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
O astfel de intrare răspundea unei vechi profeții care prevedea venirea unui rege umil (Zah 9,9). Nu numai gestul lui Isus evocă speranțele fiului lui David care vine, dar și răspunsul mulțimii reflectă aceeași interpretare populară. Osanalele lor, ca aluzie la Ps 118, erau o recunoaștere că cel care intră în templu „în numele Domnului” nu este nimeni altul decât David, cel destinat să fie regele și domnitorul lui Israel (cf. Ps 118,19-27, după parafraza aramaică). Un astfel de eveniment
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
oracolul lui Isaia sugerează că autoritățile templului au eșuat în îndeplinirea datoriei lor. Templul nu a devenit un loc al rugăciunii pentru toate neamurile. Dimpotrivă, a ajuns o „peșteră a tâlharilor”. În a doua parte a cuvintelor sale, Isus face aluzie la critica tăioasă a instituției templului din zilele sale (Ier 7,11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în pericol. El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându-se în vecinătatea templului, făcea aluzie la Ier 7 (Josephus, Războaiele iudaice, 6.300-305; cf. Ier 7,34). Acest Isus a fost mai norocos. El nu a fost executat (în ciuda apelurilor liderilor religioși de a fi ucis), ci a fost eliberat. În orice caz, norocul l-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
argumentul lui Isus să nu sară în ochi: din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, după cum o arată conspirația lor de a-l ucide pe însuși Fiul său, mai marii preoților se află în fața judecății. Această amenințare împreună cu cea reclamată anterior prin aluzia la Ier 7 i-a determinat pe mai marii preoți să-i ia viața lui Isus. Al patrulea motiv pentru care Isus a stârnit împotrivire fost momentul ungerii cu ulei de către femeia necunoscută (Mc 14,3-9). Pentru mult timp comentatorii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fapt, chiar așa s-a întâmplat. „Cuvintele instituirii”, amplu atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5), ne furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea și a încercat să o înțeleagă. Cuvintele sale fac aluzie la mai multe pasaje scripturistice (Ex 24,8; Ier 31,31; Zah 9,11). Prin vărsarea sângelui, Isus află o garanție a alianței și împărăției lui Dumnezeu. Adăugarea cuvântului „nou”, ca în „noua alianță” de către Luca (Lc 22,20), ar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sublinierea este personală). În același fel, Isus a crezut că Dumnezeu se mâniase pe poporul său pentru că i-a refuzat cuvântul. Observăm acest lucru când Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 19,41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și lui însuși) printr-o prezicere confidentă a învierii sale. Cuvintele lui Isus, „după trei zile va învia” (Mc 8,31) și în celelalte evanghelii, „a treia zi” (Mt 16,21; Lc 9,22; cf. 1Cor 15,4), probabil fac aluzie la oracolul prin care Osea promisese reînnoirea lui Israel: Ne va face să trăim în două zile și, a treia zi, ne va ridica și ne va face să fim în fața lui (6,2). Acest oracol este însă deviat prin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
însăși identitatea sa. Mai întâi, depoziția martorilor care afirmau, „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omenești și în trei zile voi construi un altul nefăcut de oameni»” (Mc 14,58), face aluzie la profeția lui Isus cu privire la judecata care va veni asupra Ierusalimului și a templului său. Isus face trimitere la acest lucru atât prin acțiunea sa în templu (Mc 11,17) și prin parabola viei (12,1-12), cât și prin profeția
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de purpură ar putea face aluzie și la ținuta împăraților eleniști din timpuri mai vechi (cf. 1Macc 10,20 [„haină de purpură și coroană de aur”], 62 [„să-l îmbrace în purpură”]; 11,58 [„să se îmbrace în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
interpretare scripturistică comună în manuscrisele de la Qumran) îl menționează pe „Leul mâniei” (care se referă la Alexandru Ianeu) care „obișnuia să atârne oamenii de vii” (4Q169 fragmentul 3-4, coloana I, linia 7). Această precizare ar putea fi foarte bine o aluzie la incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]