5,281 matches
-
Cea mai importantă parte a operei Sfântului Chiril este reprezentată de cele 23 de cateheze, precedate de o procateheză, fiind rostite în Ierusalim și anume: primele optsprezece au fost rostite în biserica de pe Golgota (Martyrium), la care autorul face neîncetat aluzie , iar ultimele cinci (numite de obicei cateheze mistagogice) au fost ținute în biserica Sfintei Învieri (Anastasis). Iar alții spun că ultimele două cateheze din prima serie a celor optsprezece au fost rostite în biserica Sfinților Apostoli, iar Catehezele Mistagogice, nu
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
rugaciunilor.Potrivit mărturisirilor tradiționale conținute în hadith, Muhammad, după ce a primit această revelație, s-a întors către Mecca, și cei care se rugau în spatele lui au făcut același lucru. Unii au susținut faptul că în Coran nu este identificată nicio aluzie conform căreia Ierusalim fiind prima Qibla și practica de a se uită către Ierusalim este menționată doar în biografii tradiționale ale lui Muhammad și colecții de hadith.Exista de asemenea dezbateri cu privire la momentul de început al practicii și cât timp
Qibla () [Corola-website/Science/331125_a_332454]
-
este instruit în arta meșteșugului de maestrul său, și în căile spirituale la zawiya. În ritualul de inițiere, un rol foarte important îl joacă anumite obiecte vestimentare precum "sirwal" - pantalonii de ceremonie, "shadd" - centura sau "pishtimal" - șorțul, obiecte care fac aluzie la influența "futuwwa" asupra breslelor . Din fapte precum acestea, se poate deduce legătura fundamentală dintre breslele islamice și ordinele de derviși sufiți, precum și influența pe care tradiția "futuwwa" a avut-o asupra vieții comune a meșteșugarilor. Rolul social și cultural
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
de progres științific, de la Renaștere și până în ziua curentă, deoarece fiecare serie de modificări tehnologice au trezit teama eternă că omul își va distruge propria umanitate în timpul căutării sale entuziaste pentru mașinării mai eficiente. În particular, "„Sonet — Către știință”" face aluzie la tensiunea apărută între avansurile anticipative ale Revoluției Industriale și tendințele de orientare spre natură din epoca romanticilor. Romantismul a apărut ca un contraargument la filozofia iluministă a promovării progresului tehnico-științific. Membrii acestei mișcări au încercat să se întoarcă la
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
științific pentru că îl consideră prea lipsit de imaginație si stagnant. Pentru el, știința este un prădător sau, ca un vultur, un mâncător de hoituri și i-a paralizat distrugător imaginația cu „realități plictisitoare”. În critica sa adusă științei, el face aluzie la personaje din mitologiile greacă și romană, cum ar fi driadele, nimfele naiade și Diana, zeița romană a vânătorii, descriind exilul lor forțat ca o dovadă că omenirea este prea doritoare să se debaraseze de sufletul ei creativ. Pentru a
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții ei. Poe a scris inițial poezia ca o operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
bruscă de la speranță la tristețe și remușcare în finalul poemului reflectă gândurile poetului ce nu mai credea că are îngăduința de a fi fericit, fiind întâlnit și în povestirea „Morella”. Cercetătorii au realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte că ei merg pe jos și primul care își dă seama că
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la aceste două versuri ca fiind „două dintre cele mai frumoase și mai faimoase versuri ale lui Poe”. Referindu-se la Helen, Poe ar putea face aluzie la Elena din Troia, care este considerată a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată - potrivit zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză nobiliară este "Forte scutum salus ducum" „Un scut puternic este siguranța căpeteniilor”, care face aluzie la numele deținătorului ei, un anume lord Fortescue. Cu timpul au primit blazon și deviză și orașe. De exemplu deviza Parisului este "Fluctuat nec mergitur" „Se clatină pe valuri dar nu se scufundă”. În prezent, multe țări au deviză, care
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
foarte asemănătoare cu cele din Statele Unite, cu influențe din Marea Britanie și cu noi tradiții europene aduse de imigranți. Copiii canadieni cred că Moș Crăciun locuiește la Polul Nord în Canada și îi scriu scrisori folosind codul poștal „HOH OHO” ca o aluzie la codurile poștale canadiene compuse din șase litere și numere. Un program național, "Lumini de Crăciun în Canada", are loc în capitală, Ottawa, și în cele 13 capitale provinciale și teritoriale. În provincia Québec și în alte zone francofone din
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul", "VALIS" și "Radio Free Albemuth". În 2007, Halcyon Company a cumpărat prima opțiune asupra operelor lui Dick, anunțând în mai 2009 că, după "Terminator Salvation" (2009), intenționează să ecranizeze "Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul". O aluzie la carte apare în filmul din 2006 a lui Richard Kelly, "Southland Tales", în care un revoluționar underground îmbrăcat în uniformă de poliție (interpretat de Jon Lovitz) spune „Curgeți, lacrimile mele”, în timp ce-și împușcă doi rivali. De asemenea
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
sau ale ocupațiilor unor personaje (cuconu Panainte, căruia Culai îi vinde peștele, este transformat într-un profesor pensionar), precum și ale unor locuri (fântâna lui Cozma devine fântâna lui Cosma; Groapa Mânzului este redenumită Bulboana Mânzului), sunt eliminate sau modificate unele aluzii etnice (scândura pe care se trece pe plavie ce era furată în povestire de la Froim Bercovici este împrumutată în roman de la moară; moș Spânu este transformat din grec în armean), în timp ce unele expresii sunt schimbate (în secvența în care băiatul
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
mon pays suis en terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre în grațiile ducelui cu două balade cu aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"): <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre o poziție socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje și fapte cunoscute lor dar, nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție cu intenția de a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
ofere direct informația dorită, pedagogul satului, Erasmus Holiday, începe o discuție nesfârșită, presărată cu numeroase adagii savante în limba latină. Neînțelegând rostul întregii divagații, Tressilian încearcă să îl readucă la subiect, cu o întrebare care să îl coboare din sfera aluziilor erudite direct în realitatea prozaică: „"Quid hoc ad Iphicli boves? What has all this to do with the shoeing of my poor nag?" (Ce legătură are asta cu boii lui Iphiclos? Ce-are de-a face cu potcovitul bietei mele
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Kütahya, Balıkesir, Bandırma sau Erdek. O altă comunitate a aceluiași ordin este și cea cunoscută sub numele de Yörük nume ce provine de la verbul "yörümek" (variantă mai veche și, totodată, dialectală a verbului "yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Egee, dar și în estul, vestul și centrul bazinului Mării Mediterane.(Munteanu 2005
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
în chip grotesc, cu joben de bonjurist, cu urechi de faun și cu mâinile băgate în buzunarele pantalonilor. Această caricatură a fost reluată de către Petrescu ani în șir, doar cu mici deosebiri. Nicolae Petrescu a reprezentat în această lucrare, o aluzie ironică la studiile pe care Constantin I. Stăncescu le-a făcut la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris cu textul însoțitor: „"Costică del Paris - Sunt autorul frumosului, dar nu e nicio înrudire între noi"”, la funcția de director
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
și director al Teatrului Național. În Albumul Contimporani înfățișează politicieni ai timpului ca: parlamentarul Anastase Stolojan ("Latifund și... lat la ceafă") - burtos, fumând trabuc de 5 franci; deputatul Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona; prim-ministrul Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
costum oriental cu turban în cap și hanger la brâu, fost general în armata otomană. Apar de asemenea generali români ca: Generalul Năsturel (Constantin Năsturel-Herescu); Anton Berindei - înfățișat călare înconjurat de o mulțime de evrei ("Sunt contra patrioților în armată"), aluzie la faptul că el s-a împotrivit legii încorporării evreilor în armata română; Iacob Lahovary ("Comandant de Cottillion") - în costumație militară de gală aflat în bătălia balurilor și cel al saloanelor protipendadei Bucureștiului ; Constantin Budișteanu ("Generalul Ciomag") - ministru de război
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
evreilor în armata română; Iacob Lahovary ("Comandant de Cottillion") - în costumație militară de gală aflat în bătălia balurilor și cel al saloanelor protipendadei Bucureștiului ; Constantin Budișteanu ("Generalul Ciomag") - ministru de război în acel moment, înfățișat cu o pușcă în mână, aluzie la declarația pe care a făcut-o în Parlamentul României, cum că pușca Mauser era un ciomag și ca urmare a cerut aprobarea achiziționării unora noi. Absolut remarcabile sunt caricaturile marilor intelectuali ai acelor timpuri: Alexandru Macedonski, V.A. Urechia
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
ai acelor timpuri: Alexandru Macedonski, V.A. Urechia, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ștefan Hepites, Grigore Ventura, Constantin Nottara, Nicolae Vermont și Mihai Văcărescu. Astfel, Ștefan Hepites este îmbrăcat într-un halat pe care se văd soarele, stelele și luna. Lucrarea face aluzie la faptul că Hepites este cel care a înființat Institutul Meteorologic din București și astfel el a fost reprezentat cu diverse instrumente specifice în mână. Grigore Ventura are trabucul în colțul gurii pregătindu-se pentru o partidă de biliard. Bogdan
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
pictură. V.A. Urechia ("Comis-voyageur al naționalismului") (președinte al Academiei Române de atunci) - este înfățișat încovoiat și alergând sub povara documentelor cu peceți. Constantin Nottara ("Nottara, cu toate acestea nota cea mai bună din teatru.") - este înfățișat cu un cap supradimensionat, aluzie la inteligența sa, îmbrăcat într-un frac și cu mâinile în buzunare. Alexandru Macedonski a fost un subiect preferat al lui Nicolae S. Petrescu-Găină în mod similar cu Constantin I. Stăncescu. Caricatura din Albumul Contimporani a lui Macedonski a fost
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
fost executată de o mână ascultătoare, cu mijloace simple și este absolut remarcabilă. Reprezentative sunt și caricaturile lui Alexandru Bogdan-Pitești care este surprins umplând un curcan cu 20 de galbeni împărătești sau înfățișat într-o bibliotecă costumat în straie catolice (aluzie la faptul că acesta se convertise la catolicism) răsfoind un catalog cu nuduri; Iancu Kalinderu călărind un cal și ducând câteva tablouri (aluzie la pasiunea de colecționar); Mihail Șuțu, numismatul, privind printr-o lupă; Constantin Disescu uitându-și jobenul; Nicolae
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]