9,447 matches
-
înălțat, și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6. "Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mîntuire"; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7. Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plîng cu amar. 8. Drumurile sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9. Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat. Nu ni s a dat șansa de a decide asupra nașterii noastre. Nimeni nu ne întreabă dacă vrem sau nu să ne naștem... Și dacă da, când și unde anume. Nici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână armurată strângând o sabie, pe care se încolăcea un șarpe cu o floare de crin în gură. Familia era sub semnul planetei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
hă, tobă, pică, dubă, frunză,renz, frenț ... Ori plecați în dormitorul de-alături, ori vă tai cărțile cu bărdița! Am plecat, ce era să facem. După nici o partidă, numai ce-l vedem pe George la noi în pragul ușii, zâmbind amar: - Hai băi, întoarceți-vă înapoi, că de când ați plecat voi n-am reușit să adorm, că toți țânțarii au tras numai la mine! De atunci nu ne-a mai amenințat în nici un fel, dar tot nu suporta jocurile de cărți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aș fi vrut ca efectul acesta să mă transforme pur și simplu într-o piatră, o piatră care, vorba poetului, „Nici nu simte că nu știe/ Nici nu știe că nu simte”, însă probabil îmi este dat să beau cupa amară a acestei transformări până la capăt. Dezumanizarea se produce în sufletul meu și de aceea în clipele mele de liniște și meditație aud clopotele a ceea ce s-a pierdut în noroiul vremurilor ce le trăim acum. Încep să pierd la modul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
simt acum sufletul în așa mișcare, obicinuită la tine, îmi dau seama ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi închipui cu ce amar! Ai o educate prea burgheză, prea cinstită, ca să nu ți se pară gesturile acestea oribile, chiar dacă inteligența ta are toate curajurile. Te văd acum: suferi în orice moment, nu atât din milă pentru mine - ai dreptate, în dragoste n-are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după ce citește cinci ceasuri în șir o carte grea, găsește extraordinar un spirit prost de al meu și râde dacă mă strîmb! Și corpul a fost profant? Când fiecare scenă era susținută cu o voință încordată și lăsa un gust amar, iar uneori un imens dezgust? Ce cunoaște el din corpul tău? Oricât l-ar fi examinat, oricât se va fi încercat să-l murdărească, să limpezească toate misterele lui? Ce știe el de vibrațiile corpului tău, starea ta normală pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
umbră prinsă-n rândul Celor cu un țel mărunt. 1 martie 2004 REFLECȚII (CLII) Popor fără de lideri și fară de noroc, Trăind la o răscruce sub sabie și foc, Își plânge-n palme soarta, acum, ca în trecut, Că doar amar și neguri în timp a cunoscut. 10 martie 2004 * Cască gura doar când cere; De ceri tu, e mult de tot Chiar de-n plâns și cu durere Îl asiguri de-al tău vot. 11 martie 2004 Mumă este pentru
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Fii ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
condus la alt apus. În nopți întregi de insomnie Un gînd ciudat îmi dă ocol, Să ard ce-am scris ca o manie, Rămână doar un nume gol, Căci gol ieșit-am dintr-o mamă - Copil din flori cu lung amar - C-un tată ce-a trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar nu le ard, doresc prin slovă Să fie mândri unde sunt Că, de-a sunat o falsă odă, N-a fost zadarnic pe pământ. În fața morții
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lunga domnie (1861-1889), în care timp, sub aparența de stabilitate a regimului demo-liberal, se desăvârșește acțiunea de dezagregare a societății portugheze. Don Luiz e un rege artist; cântă din vioară, traduce pe Shakespeare. "Cam atâta îi îngăduia Constituția", adnotează cu amar un istoric. Mișcările subversive și insurecțiile se continuă și sub el, în același ritm. E foarte greu de înțeles întotdeauna cauza acestor mișcări. Sunt oameni care protestează împotriva stării de lucruri și protestează folosindu-se uneori de pretexte ridicole. Totul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ani înainte, unchiul și predecesorul lui Valentinian o ținuse în palatul său, ca pe un animal domestic: nevinovată slăbiciune de tânăr patrician plictisit, care, totuși, pentru acei barbari era mereu vie și devenea oricând un bun motiv de batjocură amară, chiar și când venea vorba despre nepot. Și într-adevăr, râsete și strigăte de aprobare întâmpinară acele cuvinte ireverențioase. îngrijorat, Gundovek ridică brațele, cerând liniște, însă Sebastianus trebui să aștepte puțin pentru a putea răspunde și o făcu aproape strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fie de datoria bărbaților să conducă pe ați bărbați la luptă. — Nu mai sunt bărbați în familie. Răzbunarea e, deci, sarcina mea. Văzând că la șodul ei atârna o sabie, Sebastianus observă: — Te delectezi cu folosirea armelor? Ea râse amar. — Mă delectez, spui? Ai să poți vedea curând că folosesc sabia la fel de bine ca tine. Ca și alte femei burgunde, de altfel, adăugă pe un ton de orgoliu. Odinioară eram puternici, dar azi suntem un popor mic, cu mulți dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noi cum crezi de cuviință. în ochii lui Gundovek trecu repede un fulger de ironie. Se limită, însă, să încuviințeze: — Și să nădăjduim că Etius ajunge curând. în câteva zile o să avem multe de făcut pe aici. Chilperic îi surâse amar lui Sebastianus. — Ehe, comentă el, gata cu vânătoarea de urși. 25 Fugarii începură să sosească la puține zile după aceea. Primii - venind de la miazănoapte - ajunseră câteva sute de suabi din Jura, pe care burgunzii îi primiră cu prietenie, în ciuda conflictelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată, reunită în jurul acelui om ca o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru început, numai întuneric. Primul lucru pe care-l auzi fură niște glasuri feminine ce discutau cu voce scăzută, nu departe de el, și numai datorită lor își dădu seama că se afla încă pe această lume. își simțea gura amară, limba încleiată. Cu precauție, mișcă un braț, apoi pe celălalt. O senzație de greutate îi apăsa capul și, vrând să se ridice pe coate, simți junghiuri săgetându-i gâtul și pieptul, astfel că preferă să renunțe. Relaxându-se, își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caute în compania ei un moment de viață adevărat, un pic de căldură? O scurtă pauză, nimic mai mult. Era suficient de onest pentru a recunoaște că indignarea Lidaniei avea un fundament, însă în reacția ei simțise un accent polemic amar, care îl surprindea. La urma urmei, ce-i păsa ei de Frediana? Era posibil să fie geloasă? Ori era doar disprețul femeii fiindcă nu i se făcuse ei mai întâi curte? în orice caz, un lucru era sigur: tentativa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ăsta a fost momentul când m-am pierdut - că Domnul nostru nu putea să vrea umilirea și uciderea într-un mod atât de barbar a celor sărmani de către cei care trăiau în huzur. Da, chiar așa am zis. Un surâs amar apăru pe chipul lui Metronius: — Te-au dat afară, așa e? Lăsând din nou privirea în jos, Divicone răspunse: — Nu chiar: abatele mi-a poruncit să mă duc a doua zi să-i ofer scuzele mele vechilului și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său. Odată ajuns, însă, înaintea ei, se simțise în încurcătură, incapabil să-i arate solidaritatea sa. „Domina, îi spusese pe un ton nesigur, nu lăsa durerea să te cotropească... Acum totul s-a sfârșit.“ „Da, repetase ea pe un ton amar, reținându-și un sughiț de plâns, chiar așa e, Mabertus: totul s-a sfârșit de acum; totul... pierdut!“ Deși intuia că înțelesul deplin al acelui răspuns trebuia căutat dincolo de acele cuvinte și probabil scăpa, în parte, înțelegerii sale, nu acesta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți erau însemnați de răni, bandajate sumar sau cauterizate în grabă ori cusute ca vai și amar și, cu siguranță, foarte dureroase, simți admirație față de oamenii care, ajunși în halul acela, nu părăsiseră lupta, dar înțelese totodată că resursele umane pe care Aureliana mai putea conta pentru apărare ajunseseră la limită. Se lumina de ziuă când, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât era de eterogenă acea armată: pe lângă numeroasele corturi ale demnitarilor huni, mari și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă păreau să îndreptățească temerile pe care i le dezvăluise Anianus cu privire la încrederea pe care puteau s-o aibă în alani și în căpetenia lor. Pesemne că Sangiban intuia câte ceva din ce gândea el, căci pe chipul său reapăru surâsul amar de mai devreme: Dar nu te teme, romanule, îi spuse, bătându-l pe braț cu o neașteptată familiaritate, n-o să se lase, îi urăsc prea tare pe huni ca să-i lase să treacă. Și tu? îi urăști suficient de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre pământ, cu durere Am privit cerul rugându- i pe zei Să-i scuture în cale flori de camei. Trist - o surprind
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea umple paharul. Zadarnic prin chinuri îmi trec cugetarea Și cifra vieții-mi acopăr cu disperarea, Va spune Timpul care rezolvă probleme: Toate-s fantome pierdute în vreme! CÂND
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]