5,239 matches
-
își stabilește în detaliu planul de ruinare a stăpânului său, cel ce fusese cândva și el un parvenit. Naivul Andronache Tuzluc l-a ajutat pe ciocoiul sau, în limbaj modern, parvenitul veros, Dinu Păturică să urce în rang iar acesta, ambițios și fără scrupule, îi vinde moșiile stăpânului, persecută și torturează țăranii. Autorul l-a pus pe Dinu Păturică și în postura limită, aceea de intrigant în tabăra pandurilor lui Tudor Vladimirescu, pentru a fi trădat și lichidat. Domnia s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
altfel devin loc comun, care cu siguranță va plictisi auditoriul, pentru că el face să lâncezească acțiunea, și oricât de fericit ar reuși să facă această etalare a moravurilor, trebuie să ne temem în continuare să nu fie unul dintre ornamentele ambițioase pe care Horațiu ne ordonă să le înlăturăm." Chiar dacă Corneille consideră sentințele ca pe cea dintâi dintre utilitățile poemului dramatic, și chiar dacă nu șovăie să le introducă în cuvântarea personajelor sale, el le folosește totuși mult mai puțin decât autorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Examen la Medeea, în Narațiunile împodobite și patetice, trebuie avută multă atenție în ce ape se scaldă sufletul celui care vorbește și al celui care ascultă și să ne lipsim de acest ornament care nu merge deloc cu o etalare ambițioasă, dacă există cea mai mică aparență că unul din cei doi este fie prea în pericol, fie într-o patimă prea violentă ca să aibă întreaga răbdare necesară pentru povestirea care i se propune." Povestirea nu poate fi lungă decât dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesă din 1775, este un bogat negustor de oțet, zugrăvit în culori tari, care s-a îmbogățit demn din muncă. Mercier îl arată, într-o scenă rămasă celebră, cu roaba încărcată cu aur22. Autor angajat, Louis-Sébastien Mercier este și mai ambițios în proiectul său decât Diderot. El vrea să zugrăvească, sub toate formele ei, mizeria socială, încă niciodată adusă pe scenă. "Îmi voi spune că poetul este interpretul nenorocirilor, oratorul public al celor oprimați; că menirea lui este de a aduce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu grămada. Se aude vocea astrologului care iese din înghesuială și strigă: Cezar, fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a meritat pumnalul cu care l-a străpuns Brutus." Din momentul în care unitatea de loc nu mai apare ca un imperativ absolut, legăturile dintre scene, pe care le impusese
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și componența comitetului, Iosif Vulcan devenind președinte, Virgil Onițiu secretar și apoi vicepreședinte, Vasile Goldiș secretar, tot secretari fiind ulterior Iosif Blaga și Gheorghe Dima. Se ia hotărârea publicării unui anuar, ce apare din 1898. După 1900 sunt precizate mai ambițios obiectivele, conturându-se desprinderea de vechiul scop al construirii unei clădiri pentru teatrul românesc. Totuși, și cu fondurile colectate s-a ridicat o scenă în cadrul Muzeului Astrei, la Sibiu, inaugurată în 1905. Acum o nouă generație de intelectuali aduce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
, societate literară înființată în București la 1 aprilie 1869, inițiator și președinte fiind Gr. H. Grandea, iar secretari - V. Gr. Pop și I. S. Bădescu. În jurul lui Grandea, literat entuziast, ambițios, redactor al revistei „Albina Pindului”, s-au adunat câțiva poeți tineri, unii veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
atât seria caracterologică adecvată, cât și amprenta pusă de „stilul” valah asupra arivismului și parvenitismului. În traiectoria personajului său, romancierul a înscris scene și trepte semnificative care, cumulate, probează, uneori în exces, cum se mișcă fiecare fibră din alcătuirea unui ambițios de o infailibilă ticăloșie. Primit în slujbă la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, un fanariot venit în țară în suita lui Caragea Vodă, Dinu Păturică începe să-și calculeze orice mișcare. O face cu inteligență, cu tenacitate și cu o totală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
adică de a oferi elemente În vederea caracterizării conținutului specific și diagnostic al fenomenului religios prin explicarea modalităților și motivelor pentru care acesta a apărut, independent de studierea religiilor atestate de texte. Teoretic, acesta ar trebui să fie rolul cel mai ambițios al arheologiei În domeniul despre care vorbim. 2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENTTC "2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR \: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENT" Dificultatea cercetării antecedentelor religioase În preistorie nu este o noutate. Dar tocmai experiența multor cercetători cu autoritate 1 care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întregime programată. Această ipoteză constituie ceea ce numim „un mare sistem”, primul și cel mai vechi din seria de trei despre care vom vorbi (celelalte două se referă la societăți postpaleolitice). Este vorba În toate cazurile despre teorii arheologice bine articulate, ambițioase, bazate pe o mare cantitate de date, cu ajutorul cărora cercetătorii moderni au considerat, până acum, că vor putea descrie, În mod organic, amplu și durabil, sistemele religioase ale populațiilor și epocii preistorice. Nici un „mare sistem” nu a Întrunit consensul general
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe adevăruri: că, timp de milenii, o anumită zonă europeană a fost caracterizată de manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de structura cosmosului, În ceea ce este crucial pentru viața rurală, În privința originii lumii, a viețuitoarelor, a omului. Dacă ambițioasa reconstrucție ideologică provoacă perplexitate, rămân totuși valabile dovezile tangibile ale cultului. Este de ajuns un semn. În România și Moldova se cunosc mari construcții rectangulare, chiar cu două etaje, care pot fi identificate ca temple. Pe acoperiș sunt reprezentate cranii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor rituri, de religia practicată efectiv (sărbătoarea Întemeierii cetății Romei; ludi saeculares; natales templorum; cultul imperial). Granițele dintre religia romană și tipul de religie Întemeiată, revelată, istorico-pozitivă nu sunt impermeabile. d) Caracterul specific
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am pus întrebarea, terminând-o în această formă, dacă este vorba de „o carte grea“. Nu cred. Mai degrabă este o carte ambițioasă, care îndrăznește să vorbească „de sus“ despre noi, oamenii. Dar îmi fac iluzia că ar putea-o citi oricine. Aș fi vrut să fie o carte adevărată, pe care fiecare cititor să o părăsească cu senzația că a aflat mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a 90% din politica sa și chiar al naționalismului său românesc. Iorga era de mult prea multe ori călăuzit de sentimentele lui personale. Regele era lipsit de voință; Regina Maria, în ciuda slăbiciunii ei omenești, era sincer interesată de și totodată ambițioasă în privința României. Dar multe din aspectele slăbiciunii ei omenești o făceau tot mai greu de suportat. Exista un oarecare colonel canadian Boyle, un intim al Reginei Maria care avea acces liber la Palat. Acesta era acuzat că adunase o avere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
poporului. Iorga l-a făcut senator pe Sadoveanu, descoperirea lui literară. Și-a reluat relațiile personale cu A. C. Cuza, făcîndu-l și pe acesta senator. L-a făcut deputat chiar și pe propriul lui frate, Gheorghe. Programul guvernului lui Iorga era ambițios în privința reformelor lui educaționale. Acestea au fost zădărnicite de Depresiune și de lipsa de fonduri. Iorga a fost nevoit să emită un moratoriu pentru țărănimea înglodată în datorii. Economia împovărată de criză mergea din rău în mai rău, dar Franța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
serios obstacol în calea evoluției firești a literaturii națiunii sale"109. Intoleranța lui Iorga față de curentele moderne din literatură nu era ceva nou, dar situația s-a înrăutățit în anii '30110. Continua totuși lupta sa de o viață împotriva "vulgarității ambițioase a ultramodernismului" (înțelegînd prin aceasta toată literatura română de după Eminescu), acoperind aproximativ același interval de timp din literatura străină. În literatură, Iorga s-a dovedit cel mai conservator. Într-adevăr, așa cum sublinia G. Călinescu, nimic din ce era nou nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a dizolvat toate partidele politice. A rămas editor al "Neamului românesc", al "Neamului românesc pentru popor" și al "Neamului românesc literar", deși postul de "director administrativ" era ocupat de Nicolae Georgescu-Cocoș, un caracter foarte diferit de Iorga. Era un om ambițios, cu foarte puține scrupule, care urma întotdeauna "comanda timpului". Acest slogan de natură oportunistă protofascistă din lumea politică interlopă a sud-estului Europei este extrem de elocvent în acest context. Cu toate că Iorga nu prea era mulțumit de tonul adoptat de ziarul său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împroșcarea cu noroi a unui vechi prieten părăsit și singur acum. Mircea, fiul lui Iorga (instigat de Cocoș) a încercat să riposteze acestei campanii, dar metoda lui era defectuoasă. Familia Iorga nu a reacționat cu blîndețe la inițiativele acestuia. Mircea, ambițios, voia să preia conducerea partidului tatălui său și avea unele legături cu legionarii, a căror importanță o exagera. El și Cocoș au inclus un articol în "Neamul românesc" într-o încercare disperată de a descrie istoria. Conform acestui articol (afirmație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga atunci cînd afirmă că "patriotismul lui i-au indus în eroare pe unii". Nu are nici un rost (așa cum se întîmplă adesea!) nici să căutăm paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un program ambițios de modernizare, ceea ce a dus la răzvrătiri în zonele rurale. Temîndu-se că-și va pierde privilegiile și puterea economică, nobilimea a făcut o încercare disperată de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea că numai evreii erau țapii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Europa de Vest a luat calea pe care astăzi o cunoaștem atât de bine tocmai pentru a reteza capul vechilor demoni: șomajul, fascismul, militarismul german, războiul, revoluția. Europa postnațională a statelor asistențiale, pașnică și cooperantă, nu s-a născut din proiectul optimist, ambițios și prevăzător pe care Îl imaginează retrospectiv euroidealiștii de astăzi. Ea a fost copilul șovăielnic al anxietății. În umbra istoriei, liderii europeni au implementat reforme sociale și au clădit instituții noi ca măsură profilactică: pentru a ține trecutul la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pieței. Înainte de 1914, astfel de proiecte reformiste insistau pe apelul la impozitul progresiv, protecția muncii și, ocazional, naționalizarea unui număr restrâns de monopoluri naturale. Dar după colapsul economiei internaționale și războiul care i-a urmat, planificarea a devenit urgentă și ambițioasă. Printre tinerii ingineri, economiști și funcționari publici din Franța și Germania circulau frenetic proiecte rivale pentru un Plan național, prin care statul să intervină activ, sprijinind, descurajând, facilitând și, la nevoie, dirijând sectoare economice cheie. În perioada interbelică, adepții planificării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Deși În anul următor li s-au alăturat Cehoslovacia, Austria și Ungaria, pactul rămânea un simplu cartel de tip tradițional; Însă Gustav Stresemann, prim-ministrul german, vedea În el embrionul viitoarelor acorduri transnaționale - și nu era singurul. Ca multe proiecte ambițioase din anii ’20, Pactul Oțelului a supraviețuit cu greu crahului din 1929 și crizei economice care a urmat. Dar el consfințea ceea ce era clar Încă din 1919: industria franceză a oțelului, dublată prin recăpătarea Alsaciei și Lorenei, depindea acut de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
componență numeroși evrei. În perioada interbelică, evreii din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România reprezentau o minoritate oprimată și detestată. Tinerii evrei laici nu aveau multe opțiuni politice: sionismul, bundismul 10, social-democrația (acolo unde era legală) sau comunismul. Fiind cel mai ambițios și ferm antinaționalist, comunismul prezenta o atracție aparte. Cu toate defectele ei trecătoare, Uniunea Sovietică oferea o alternativă revoluționară, Într-un moment În care Europa Centrală și de Est avea de ales Între un trecut autoritar și un viitor fascist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sistem procentual: până În 1936, minimum 20% din filmele difuzate În Marea Britanie erau producții interne. După al doilea război mondial, guvernul britanic spera să ridice cota la 30% pentru anul 1948. Francezii, italienii și spaniolii aveau obiective similare sau chiar mai ambițioase (industria germană a filmului nu era, desigur, În măsură să se apere). Dar un lobby hollywoodian insistent a menținut prin Departamentul de Stat presiunea asupra negociatorilor europeni, reușind să includă În fiecare acord comercial sau Împrumut acordat de Statele Unite aliaților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că cele mai semnificative transformări În infrastructura de transport, planificarea urbană și investițiile industriale dirijate de stat au fost concepute și lansate sub administrația sa. Dar, ca mai toate acțiunile lui de Gaulle ce vizau modernizarea internă, cum ar fi ambițiosul plan al lui Malraux de restaurare și curățare a tuturor clădirilor publice istorice din Franța, aceste schimbări concurau Întotdeauna la un obiectiv politic mai amplu: Franța trebuia să-și regăsească la grandeur. Precum generalul Franco În Spania (cu care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]