KorAP: Find »[drukola/base=amplifica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...217 >

5,411 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

stabilesc o atmosferă de încredere și favorizează schimbul de informații. Din contra, trierea corespondenței, convorbirile telefonice, consultarea ceasului pun în pericol alianța terapeutică și riscă să-i alunge pe cei mai anxioși și mai sensibili. Nevoia de talent pedagogic ” Explicația amplifică întotdeauna implicarea”: aceasta ar trebui să fie deviza terapeutului în față întrebărilor pacientului său. Mult timp, medicina a crezut că este bine să țină pacientul departe de diagnostic, de un bagaj de cunoștințe medicale, chiar minime, împărtășite. Medicul se erija

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Lupta este inegală și pierdută din start. Ignoranța produce teamă, inactivitate sau apariția unei atitudini agravante. A comunica pacientului un diagnostic de tulburare schizofrenă, de tulburare bipolară sau de tulburare fobică nu agravează nici boala nici condițiile de viață, dar amplifică șansele de a accepta, de a gestiona boala și de a urma tratamentele. Pacientul nu se mai găsește singur în fața unei mari necunoscute, atât de angoasante. A informa pacientul în mod oportun și adaptat situației îi permite acestuia să renunțe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
grup oferită pacienților suferind de TOC este aplicabil și în cazul altor terapii (individuale sau de grup), mai ales în cazul fobiei sociale. Rețeta inventivității - Terapeutul nu cere unui pacient ceea ce nu este capabil să facă el însuși. - Implicarea terapeutului amplifică implicarea pacientului. - Inventivitatea terapeutului amplifică inventivitatea pacientului. - Exemplul este o forță în cadrul ședinței. - Exemplul este o forță care ajută la o bună supraveghere a exercițiilor în afara ședinței. - terapiile de grup sunt benefice. Problemele „existențiale” și schemele Pentru pacient, contribuțiile cognitivismului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
TOC este aplicabil și în cazul altor terapii (individuale sau de grup), mai ales în cazul fobiei sociale. Rețeta inventivității - Terapeutul nu cere unui pacient ceea ce nu este capabil să facă el însuși. - Implicarea terapeutului amplifică implicarea pacientului. - Inventivitatea terapeutului amplifică inventivitatea pacientului. - Exemplul este o forță în cadrul ședinței. - Exemplul este o forță care ajută la o bună supraveghere a exercițiilor în afara ședinței. - terapiile de grup sunt benefice. Problemele „existențiale” și schemele Pentru pacient, contribuțiile cognitivismului și comportamentalismului sunt, în aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
care o resimte persoana în a le controla, starea de alarmă pe care o generează aceste senzații evocă iminența unui pericol major, inclusiv pe acela de a muri. Astfel, teama în legătură cu revenirea unui atac de panică, împreună cu consecințele sale potențiale, amplifică riscul ca atacul de panică să se transforme într-o veritabilă tulburare de panică. Conform DSM-IV TR, cele mai multe studii au constatat niveluri ale prevalenței pentru întreaga viață ale tulburării de panică situate între 1 și 2%, deși au fost raportate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
situația în care acesta s-a declanșat. Astfel, persoana respectivă încearcă să evite situațiile neplăcute, considerându-le a fi generatoare ale unui atac de panică. In ciuda acestei strategii de evitare, atacurile de panică apar în alte locuri sau situații, amplificând astfel teama de a-ți fi teamă și conducând persoana respectivă spre adoptarea unei alte strategii: aceea de a cere ajutor. Acest ajutor îmbracă diferite forme: să fie însoțit, să nu iasă din casă decât doar dacă un anume magazin

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
psihosenzorial și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând pacientul să facă față

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând pacientul să facă față amenințării, învățându-l unele comportamente adaptate acestei situații, - ajutându-l să identifice mecanismele sale de prelucrare a informației, în special mecanismul să de hipervigilență față de pericol și mecanismele sale de evitare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul își imaginează situația neplăcută și acceptă ca anxietatea să se amplifice până în momentul în care percepe dispariția acesteia. Expunerea se poate realiza și prin distorsiunea realității virtuale. Dacă evitarea este asociată consecințelor catastrofice neplăcute, i se cere pacientului să-și imagineze că leșină, că-și pierde controlul. Dacă evitarea este legată

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
circumstanțele exacte ale primei crize, apărute cu puțin timp înaintea căsătoriei sale (în perioada pregătirilor). Crizele, frecvente totuși, n-au deranjat desfășurarea ceremoniei. Ulterior, ele s-au diminuat fără să dispară. In ultimul an, frecvența lor și intensitatea lor se amplifică. In ultimele două luni situația a devenit insuportabilă, atât pentru pacientă cât și pentru familia sa. Atacurile de panică se manifestă zi și noapte. Frecvența lor este de două până la trei crize pe zi. Simptomele ating un paroxism insuportabil în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
S. împreună cu terapeutul îl semnează . Doamna S. își exprimă mulțumirea și un oarecare optimism la ideea începerii terapiei. Sedința permite completarea analizei funcționale și insistarea asupra modului de viață al pacientei. Se constată faptul că manifestarea unei preocupări pentru perfecțiune amplifică anxietatea acesteia. Trecerea în revistă a sarcinilor In intervalul scurs după a doua ședință, pacienta a făcut 17 atacuri de panică (dintre care 5 nocturne) și a luat 28 de comprimate de 0,25 mg de alprazolam. Auto-observația se aseamănă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
par să fie acelea în care trăiește spaima de a nu se putea salva, dar după verificare, ea manifestă o absență a angoasei dacă este însoțită de soțul său, de sora sa sau de către o prietenă. Angoasa pare să se amplifice la ideea de a se afla fără apărare în situațiile de care îi este teamă, situații din care nu poate scăpa. Situațiile au fost ierarhizate cu ajutorul unui termometru al temerilor gradat de la 0 la 100, în funcție de procentul de anxietate atribuit

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
S. este mulțumită deoarece sarcinile sale de expunere in vivo au fost îndeplinite atât de bine încât a decis să continue (respectând în același timp ierarhia). Terapeutul o felicită și o încurajează să continue, reamintindu-i că nu trebuie să amplifice dificultatea decât în mod progresiv. Expuneri realizate: - plimbare singură pe stradă, prelungită imediat cu o plimbare în parc. După ce a ajuns acolo ea a resimțit o anxietate brutală și majoră (7/8), spunându-și ca a mers prea departe și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cunoască tehnica pe care acesta o va utiliza, și îl convinge să adere la această tehnică. Este necesar ca pacientul să fie cel care solicită, să nu se simtă „împins” de către terapeut ci, din contra, ca acesta să dorească să amplifice adeziunea la tratament. Organizarea unui grup Iată modul în care se desfășoară terapia unui grup care se inițiază în domeniul afirmării de sine. Tratamentul constă în șaisprezece ședințe săptămânale de două ore fiecare. Grupul este format din opt persoane și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prezintă propriul său feedback cu precizie, după ce jocul ia sfârșit, făcând mai întâi aprecieri pozitive. Propune apoi soluții pentru ameliorarea jocului, centrându-se pe o caracteristică verbală și non verbală în același timp, cerând, de exemplu, Christinei să refacă scena amplificând volumul vocii sale. Christine reface scena, de mai multe ori, până când observă o ameliorare a performanței sale. Terapeutul solicită atunci o întărire pozitivă din partea grupului. Sarcini de îndeplinit Animatorul cere pacienților să exerseze în fiecare zi cum să adreseze o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și îi cere să repete scena de mai multe ori, pentru a trăi senzații plăcute. Noțiunea de empatie este abordată pe larg. Negocierea ocupă un loc important pentru JȘrșmie în cazurile de refuz profesional. Situațiile sunt repede exemplificate, pentru a amplifica sentimentul de eficiență personală și a relua dificultățile întâmpinate. Feedback Pacientul, apoi terapeutul, prezintă un feedback după fiecare ședință. Sarcini de îndeplinit JȘrșmie este invitat să se antreneze în vederea realizării unui refuz cu un nivel de dificultate inferior valorii de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Probabil nu! Același lucru se întâmplă și cu fobia socială: atâta timp cât vă supuneți acesteia, ea n-are nici un motiv să vă lase în pace...”. Explicații și exemple în legătură cu autoobservarea Terapeutul explică utilitatea de a deveni observatorul propriei persoane (pentru a amplifica reculul) și a propriilor simptome (pentru a nu le mai percepe ca pe o masă informă de fatalitate și automatisme). El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să se antreneze pentru a putea vorbi despre anxietatea sa socială în diferite circumstanțe și cu diferiți interlocutori. Exercițiul este important deoarece: - Isabelle nu vorbește niciodată despre tulburarea sa și încearcă să o ascundă; - aceste disimulări consumă multă energie și amplifică nivelul global al anxietății și insecurității; - ele reprezintă un obstacol suplimentar în calea stabilirii de relații sociale normale; - ele validează menținerea credințelor disfuncționale de tipul „dacă ești perceput ca vulnerabil, ceilalți te resping sau profită de această situație”. Terapeutul o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
față acestor situații și acceptă ideea că starea sa de jenă poate fi observată fără ca acest lucru să aibă consecințe sociale grave asupra relației cu ceilalți sau părerii pe care o au aceștia despre ea. Confortul său cotidian s-a amplificat în mod evident în comparație cu sentimentele de insecuritate și eforturile de disimulare considerabile care au precedat terapia. Tabel 5. Evoluția scărilor în cazul Isabelle Inainte de terapia individuală După terapia individuală Inainte de grupul de expunere După grupul de expunere Control

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cauzată de neliniști. Deoarece acestea elimină sau atenuează pe moment anxietatea resimțită, ele sunt menținute prin întărire negativă. Pe de altă parte, datorită faptului că pacientul are impresia că evită mai multe consecințe negative în acest mod, acest lucru îi amplifică în același timp, în mod paradoxal, credințele eronate privind utilitatea neliniștilor. In pofida eficienței lor resimțite pe termen scurt, strategiile de evitare amplifică frecvența gândurilor incomode și agravează disconfortul asociat. De exemplu, întreruperea deliberată a unui gând generează un „efect

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
faptului că pacientul are impresia că evită mai multe consecințe negative în acest mod, acest lucru îi amplifică în același timp, în mod paradoxal, credințele eronate privind utilitatea neliniștilor. In pofida eficienței lor resimțite pe termen scurt, strategiile de evitare amplifică frecvența gândurilor incomode și agravează disconfortul asociat. De exemplu, întreruperea deliberată a unui gând generează un „efect de ricoșeu”. Comportamentele securizante Comportamentele securizante utilizate în scopul reducerii anxietății asociate stărilor lor de neliniște se prezintă, în general, sub forma unor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
asupra aspectelor nesigure și își evaluează problemele ca fiind amenințătoare. Pesimismul cu privire la capacitatea lor de a-și rezolva problemele ar crește astfel. Intoleranța la incertitudine ar contribui deci la menținerea problemelor pacienților, situație care ar genera alte neliniști și ar amplifica suferința lor emoțională. Datorită rolului important pe care intoleranța la incertitudini îl are în cazul tulburării de anxietate generalizată, este necesar să i se acorde un anumit spațiu în cadrul tratamentului. Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale Strategiile Literatura de specialitate prezintă protocoale heterogene

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai bine neliniștile și anxietățile; - să-și diminueze tendința de a se neliniști, în special înainte de culcare; - să-și diminueze comportamentele de evitare și de căutare a suportului moral, care îi crează probleme și îi deranjează pe ceilalți; - să-i amplifice toleranța față de situațiile nesigure. Descrierea terapiei Terapia este prezentată ca fiind ocazia de a învăța lucruri noi: obiectivul nu este acela de a rezolva toate problemele dificile și nici de a-i elemina neliniștile și anxietatea, ci de a iniția

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
foarte bine faptul că această strategie nu este destinată să neliniștească mai mult ci că, așa cum sublinia White, ea limitază progresiv neliniștile la o perioadă determinată și permite identificarea unor momente în care aceste neliniști devin mai puțin necesare. Ea amplifică deci, în mod gradual, sentimentul de control asupra neliniștilor, deoarece pacientul este acela care alege perioada pentru a se îngrijora. Trecerea în revistă a sarcinilor Iată grila de auto-observații completată de Marie. Tabel 2. Grila de auto-observații completată de către Marie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
valuri, păsări...), ceea ce aude (valuri, vânt...), ceea ce simte (apă sărată...) și resimte (plăcere, bucurie...). Marie reface acest exercițiu acasă, lucru care îi oferă posibilitatea să organizeze spațiul care îi va permite să se expună neliniștilor și o învață să-și amplifice atenția. Ea poate apoi să refacă în fiecare zi exercițiul privitor la dificultățile financiare. După două săptămâni de expunere, Marie nu mai prezintă aproape nici o anxietate în timpul lecturii scenariului său. Ea constată, în plus, că această neliniște nu mai este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]