5,569 matches
-
în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narată neatașant pentru spectator. În prima parte, s- ar putea spune că Daneliuc încearcă un tablou al existenței burghezo-moșierești interbelice, roasă de setea de avere și animată de cinism. Dar partea a doua a filmului abandonează studiul de moravuri și livrează o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați sumar, ca niște deținuți de lagăr sau pacienți de ospiciu, sunt siliți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la realitățile existențiale și să pătrundă astfel în domeniul filozofiei. Aproape invariabil, pentru marile spirite ale diferitelor epoci, concluzia era că rațiunea existenței este dincolo de capacitatea de înțelegere a ființei umane, pentru că însăși esența celor două elemente de bază ce animă lumea pe care o percepem - materie și spirit - este necunoscută, deoarece nici materia în esența ei și nici spiritul în structura lui nu pot fi definite, ci doar intuite și utilizate în știință ca ipoteze generatoare de teorii. Multe dintre
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
filosofice (materialist și idealist) se aflau într-un adevărat război doctrinar, a cărui consecință dezastruoasă generațiile postpaulescu le-au trăit dureros și din plin, în perioada interbelică și postbelică a secolului al XX-lea. Cunoașterea profundă a fenomenelor vitale ce animă existența, a fenomenelor ce stau la baza percepției și reacțiilor ființelor viețuitoare (simțurile și instinctele) la modul individual și colectiv, i-au permis abordarea științifică și filosofică a fundamentelor sociologiei (ramura culminantă a biologiei în opinia sa), din care a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca reflex al poziției sale sociale ori un vot care se constituie ca un reflex comandat de identificarea sa partizană. Acest bloc de reprezentări este slăbit de modelul audienței active. Diversitatea utilizatorilor de surse mediatice și a motivațiilor care îi animă, atestă selectivitatea și deci dinamismul în alegerile efectuate de public în privința comunicării politice. Totodată, se impune ideea potrivit căreia alegătorul se poate decide în cel mai scurt timp nu doar în manieră mecanică, pornind de la poziția sa socială ori de la
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa în acei ani. Vechi simpatizant comunist, Damian demisionează în 1987 din PCR în semn de protest față de mutilarea neavenită a ansamblului prin așa-zisul Arc de Triumf cu motive populare unul dintre cele mai oribile exemple de kitsch ceaușist
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
inteligența, subtilitatea replicii; 3. rapiditatea de gândire; etc.; prin felul de: 1. a fi; 2. de a gândi; 3. a se comporta; prin motivele intime ce pun personajele în mișcare, cauzele acțiunilor; etc. - prin dialog se dezvăluie interesele, țelurile care animă acțiunea; - astfel, se captează mai mult interesul cititorului / spectatorului; - prin dialog, personajul își dezvăluie direct gândurile și sentimentele (nedeformate de timp sau de influența altor personaje); astfel, prezentarea personajelor apare mai vie, mai colorată;utilizat în cadrul narațiunii, potențează conflictul dintre
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al cărei arhetip este spiritul meridional: „O! pantă clasică din miază-zi / Ivită ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Procanonul, îngr. C. Erbiceanu, București, 1894; Scrisori și documente inedite, îngr. și pref. Nicolae Albu, București, 1968; Scrieri, I-II, îngr. Florea Fugariu, pref. Maria Protase, București, 1976; Protopapadichia, îngr. și introd. Ioan Chindriș, Cluj-Napoca, 1997; Scripta minora (Ars literaria. Anima adversiones. Epistolarium. Ultimae), tr., îngr. și pref. Ioan Chindriș, București, 1997. Traduceri: Fénelon, Întâmplările lui Telemah, fiului lui Ulise (Odisseus), Buda, 1818. Repere bibliografice: At. M. Marienescu, Viața și operele lui Petru Maior, București, 1883; G. Bogdan-Duică, Petru Maior, Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
apoi medic internist și psihiatru în capitală. A debutat cu două poezii în revista „Iașul literar” (1965), iar editorial, cu volumul Balerina de fier, apărut în 1970. În versurile din Balerina de fier I. se definește ca un poet descriptiv animat de o vagă neliniște, fără o viziune proprie. Poemele, majoritatea pasteluri, sunt construite melodic, pe o structură muzicală repetitivă, apropiată de cea a baladelor minulesciene. Prozodia e tradiționalistă (versuri scurte, fără ingambament, rimate), notația descriptivă (inclusiv la nivel lexical) depășește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
sociologie, coord. Raymond Boudon, Humanitas, București Vlăsceanu, M. (1993) Psihosociologia organizațiilor și conducerii, București, Editura Paideia Zeitlin, I. M. (1987) Ideology and Sociological Teory, Englewood Cliffs, NJ: Pretince Hall Weber, M. (1992) Politica, o vocație și o profesie, București, Editura Anima Weber, M. (1993) Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas Yukl, G. (1981) Leadership in Organization, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall Yin, R. (1993) Applications of case study research. Newbury Park, CA: Sage Publishing. Zamfir, Cătălin (1977) Strategii ale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în efuziunile sale de cenzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
oricărui personaj istoric să îi fie atribuite mobiluri, intenții și loialități naționale. După cum arată convingător L. Boia (1997, pp. 22-26), cărturarii Școlii Ardelene nu îl naționalizează pe Mihai Viteazul. În portretul biografic și tabloul personalității schițate de aceștia, Mihai este animat în acțiunile sale nu de scopuri naționale, ci de ambiție personală. Și în acest punct, intelectualii Școlii Ardelene sunt fideli liniei istoriografice trasate de cronicarii moldoveni ai secolului al XVII-lea, pentru care Mihai era un cuceritor și nicidecum un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
convingerea francezilor și nu numai era că "învățătorul prusac este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este cea care explică și de ce istoria românilor este presărată cu conflicte domestice, lupte intestine și chiar crime fratricide: "ele nu proveniaŭ decât din dorința de a se întruni toțĭ în un singur stat" (ibidem). Ideea că românii au fost animați din cele mai vechi timpuri de un instinct al unirii este reflectată în intențiile unioniste și planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la Domnie, ca și Lupu, statu în calea planurilor acestuia". Duelul dintre cei doi domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a cărui idee monomanică este reductibilă, în ultimă instanță, la ortodoxism, și iv) legionarismul, care, amalgamând elemente prelevate din diversele curente de extrema dreaptă aflate în circuitul intelectual al interbelicului, s-a concretizat într-o vibrantă mișcare socială de masă animată de idealul înfăptuirii revoluției naționaliste, în urma căreia neamul românesc ar fi mântuit ca rezultat al "împăcării României cu Dumnezeu" - după expresia "Căpitanului" Corneliu Zelea Codreanu (Ornea, 1996, p. 220). Dincolo de rivalitățile și inamicițiile precipitate de competiția pentru impunerea propriei formule
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reafirmarea BOR ca unica depozitară instituțională a spiritualității românești. Reapărând pe scena publică în calitate de autoritate morală și călăuză spirituală în vreme de criză, BOR a favorizat totodată tendințele ultranaționaliste ale românismului ortodoxist de sorginte interbelic, ale cărui pulsații reîncepeau să anime suflarea intelectuală postdecembristă. Dezbărată de controlul statal represiv, BOR și-a redescoperit vocația naționalistă, devenind în scurt timp platforma instituțională care a servit coagulării tendințelor extremiste și a viziunilor de extremă-dreapta în politica românească. Asocierea dintre extrema dreapta și BOR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care l-a slujit, Biserica a avut în Evul Mediu un important rol în domeniile vieții sociale, juridice și culturale a Țărilor Române" (Scurtu et al., 1999, p. 30). Credința creștin-răsăriteană constituie astfel principiul spiritual al ontologiei națiunii, principiul care animă spiritual ființa poporului român. Datarea timpului istorie este creștinizată, formula "î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
predea Academiei Române, când vor crede momentul potrivit.”(p.XLVIII). Cu tot acest protocol, scrisorile n-au fost predate Academiei Române și stau și astăzi, probabil, la descendenții mărinimoasei familii Emilian. Doctorul Ion Nica redă, în facsimil, în cartea sa „Eminescu vis animi”, Ed. Eminescu, 1999, una dintre ele care nu se află în colecția lui I. E. Torouțiu (răspunsul poetului la felicitarea profesorului Ștefan Emilian de ziua sa onomastică, deci scrisoarea nedatată este din jurul lui 8 noiembrie 1887) ceea ce înseamnă că a avut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de breaslă. Cum să mai vorbești despre o crimă fizică în fața unor criminali morali ai culturii? Acceptăm că a fost vorba de un sacrificiu al poetului, că el a fost sacrificat în numele noii educații, necesară și aceasta, care trebuia să anime tineretul, să-l mențină în creativitate. Nu e ușor să fii țară învinsă de război și totuși să menții suflul vital, creator, în rândul generațiilor tinere. Ceea ce nu este de înțeles, însă, este acest lucru simplu: de ce nu ne asumăm
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sufletele noastre adevărul sensibil iar în lumea rațională din afară vedem o țesătură cu logică șchioapă care-l înfășoară autoritar altfel. Și de aceea adevărul devine marcă a subiectivității, zicere necesară pentru salvare a fiecăruia dintre noi. Dixi et salvavi animam meam. Nota Editorului Schiță biografică Nicolae GEORGESCU, născut la 6 septembrie 1950, în satul Jupânești, com. Coșești, jud. Argeș, este absolvent în 1969 al Liceului teoretic nr. 2 din Onești, jud. Bacău, iar în 1973 termină cursurile la Universitatea București
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea valorifică semnificațiile imaginii arhetipale și ale imaginii mitice, construind pecetea umanului ca purtător de anima catholica. Interdependența om-casă însoțește întregul complex ritualic al pragurilor de trecere nașterea, nunta, înmormântarea. În Bucovina, copilul, care vine pe lume, a avut "casa" lui, astfel că, a treia zi după naștere, moașa ia casa și locul în care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
devin părtașe la ceremonialul trăirilor originare, omul tradițional își asumă un destin cosmic. Odată trezite la viață proprie, universaliile ontologice reconstruiesc omul tradițional din temelii, convertindu-se la condiția umană. Înzestrat cu puterea logos-ului primordial, umanul se dezvăluie ca "anima catholica", adăpostind elementele cosmice și dându-le viață din viață proprie. "Cosmos viu", umanul ajunge la consacrare prin împărtășirea din forța creației originare. Semnul poetic, "Omul Cosmos" poate fi reprezentat la nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic , în felul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nopți, considerată a fi înghițită de vârcolaci sau de monștri. Ca măsură a timpului și simbol al veșnicei reîntoarceri, luna este primul mort care învie. Lumina reflectată a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care apare în fiecare zi a anului, cu aceeași înfățișare, luna este un astru schimbător, supus temporalității și morții. Dacă soarele întinerește și îmbătrânește zi de zi, fără să moară, luna ia naștere și este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putem întreba însă dacă înțelegerea lui satisfăcătoare este, în genere, posibilă. Odată ce trecem peste dificultățile pe care le ridică înțelegerea ontologiei Tractatus-ului, orizontul devine mai clar. Într-o însemnare de jurnal, din septembrie 1914, Wittgenstein caracteriza astfel aspirația care îl anima atunci când a gândit și a scris Tractatus-ul: „Soluționarea tuturor problemelor mele trebuie să fie extrem de simplă.“ La întrebarea care este domeniul a ceea ce se poate spune, răspunsul care se dă în Tractatus este: știința naturii. Wittgenstein considera că propozițiile științei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]