6,377 matches
-
o scobitură mică ascuțită ca un templu. Sub ele, inscripțiile amintesc numele, demnitățile și realizările deceda tului. Urmărește intrigat cu degetul liniile de vopsea care-i leagă unii de alții. Face câțiva pași înapoi și înțelege. Este un fel de arbore genealogic, căci ramurile se îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care-l privesc impasibile din nișele lor: — Sunteți doar niște scuturi de bronz argintate la suprafață. Nu-i răspund. Continuă îndârjit: — Descendenții voștri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Este singurul pe care se exportă tămâia și e păzit cu străș nicie. Trei mii de familii își revendică din tată-n fiu acest drept și rudele lor sunt printre ele. L-au lăsat o dată să facă o incizie în arborele sacru și să recolteze tămâia, doar că a fost avertizat să nu se mânjească în acea zi prin vreun contact cu fe meile sau cu morții. Deschide ochii și clipește de câteva ori, buimac... Ce caută aici, printre străinii ăștia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pune primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna stângă, sprijinite tot de umărul stâng. Mulțimea se îndepărtează temătoare, căci vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
condițiuni avantajoase. Luptând pentru ridicarea tehnicii, îmbunătățirea semințelor, conservarea solului și extinderea irigațiilor, Ministerul prin serviciul său de extensiune luptă pentru susținerea prețurilor. A doua zi, 4 mai, înaintăm spre vest în marea câmpie a Dakotei. Pe marginea șoselei nici un arbore, nici o tufă, doar zeci de kilometri de sârmă ghimpată denotă că undeva, departe, e un ranch. Niște puncte mici, mișcătoare, ne atrag atenția. Sunt herghelii de cai. O fântână acționată de vânt se profilează firav la orizont. Singura vietate ce
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
izvorul acela cu o putere uriașă la care aspirau cei devotați lui Hitler În ajunul războiului, și până la ultima suflare. Rețineți că, Într-o versiune a legendei, Argonauții văd o cupă, o cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În plină Cale a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și cultura lor. Prinții i-au numit miniștri de stat din tată în fiu și se spune chiar că un reprezentant al familei Pandit din Cașmir a fost primul scriitor al Vedelor. Gurul familiei Razdan își cunoaște pe dinafară tot arborele genealogic de sute de ani, până la momentul în care pe meleagurile lor au năvălit musulmanii, iar ei au fost forțați să-și încropească o viață nouă la câmpie. Așadar, sângele care se oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțin binecuvântate, cum ar fi Biharul lovit de foamete sau Bengalul afectat permanent de inundații. Astfel se face că nababul a putut întotdeauna să colecteze biruri exagerate, fără a-și pierde presupusa afecțiune a poporului. Deși familia conducătoare își întinde arborele genealogic până la începutul formării statului, acest măreț eveniment a avut loc doar cu două sute de ani în urmă. Într-un ținut în care mulți monarhi Rajput își au originile undeva pe la începutul lumii și au reușit să păstreze intacte aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în liniște deplină un cântec al nemuririi, al prieteniei veșnice, lăsând în nemurirea arborelui falnic o pană, în însemnătatea prieteniei lor, promițându-i reîntoarcerea. La cântul său, întreaga dumbravă fu cuprinsă de emoții și mii de animale, insecte păsări îi admirau glasul cel pur. Soarele palid își îndreaptă privirea spre locul faptei, oglindindu-se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
micuță curte interioară, în care un castan pipernicit încerca să se avânte spre cer. De la una din ferestrele biroului, puteai vedea perfect acest pomișor căruia îi lipsea spațiul pentru a înflori și a se hotărî să devină cu adevărat un arbore. Nu mai există de multă vreme. La puțină vreme după Caz, primarul a pus să fie tăiat: când îl privea, vedea altceva decât un pom bolnav și nu mai putea suporta asta. Din birou, ajungeai în curtea cea mică printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înjosi cultura la nivelul trivialului. Unele femei, precum și bărbații „colaboraționiști”, lipsiți de complexul recunoașterii deschise și mândre că vin din femei, spun însă altceva: da, putem înălța cultura la nivelul „trivialului”. Acest adjectiv depreciativ vine dintr-un substantiv propriu: Trivia, arborele mitologic al vieții, divinitate feminină. Femeile sunt Trivia-lele fiecăruia dintre noi. Pântecele, burta, este locul haosului începuturilor, haos care prinde să se ordoneze, să devină cosmos întrupat într-o nouă făptură. Ioana Nicolaie ne ia de mână și ne povestește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
identitate hibridă, crezându-se pe jumătate copac, pe jumătate pasăre, și cea a lui Satanovski, marcată de hazard. Există și În această carte un mesaj: masterandul Lawrence Oliver vestește venirea unui nou Mesia, care va fi nu om, ci un arbore frumos. Locomotiva Noimann e un roman erotic complex, care sfidează anumite limite ale cunoașterii umane. În acest sens, motto-ul preluat din Kundera e cât se poate de potrivit: „Există probleme metafizice, probleme ale existenței umane, pe care filosofia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Bijinski? Ni se va răspunde că pan Bijinski e, totuși, doar un personaj. Așa este, într-adevăr. Dar la fel cum orice om normal are o familie, rude, fii, nepoți și strănepoți ce primesc prin ramurile tot mai subțiri ale arborelui genealogic nu numai seva unui nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
priveai atent fotografia, observai să soarele strălucea puternic. Aici Însă, dincolo de perdeaua cu găurele, zilele tăioase de februarie, Îndulcite de un soare pal, sînt rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lumea sufletelor, Profesorul Grand, neurochirurg reputat care a operat-o pe Dora, Alindora Bosch, medic anestezist, fiica Minodorei, Gerhard Bosch, medic neamț, condamnat la închisoare în Gulag, Ovidiu Frunză, prietenul din prizonierat al lui Simion Almăjan, fost învățător în satul Arbore din Bucovina de Sud, Dragoș Frunză, fiul lui Ovidiu, pasionat de muzică, Ciprian Frunză, mezinul lui Ovidiu, pasionat etnograf, Familia ucraineană Cozmei, deportată în Gulag, formată din unsprezece persoane (patru generații) din care doar una Vasili Vasilievici Cozmei se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar una Vasili Vasilievici Cozmei se mai reîntoarce ca ofițer al Armatei Roșii. Mai apar și: Justin, fiul profesorului Grand, Nicolaï, tânăr medic intern de origine bulgară, Atanasie, prieten și om de încredere al familiei Frunză, Andrei, medic în satul Arbore, Axel, fost deținut în Gulag, stabilit într-un sat din Siberia, Marina Pavlova, deținută din Gulag și alții. Simbolistica numelor și lumilor Toate numele eroinelor acestui roman poartă în ele nostalgia și tandrețea cuvântului "DOR", cuvânt specific limbii române și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fund de țară, este mare lipsă de cărți. Dora își mai amintește seara în care tata scosese din mica ei biblioteca vreo câteva cărți de care, deși citite și recitite, se despărțise cu greu... "Iată deci încă o pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să găsească și o localitate care începe cu "X", acolo unde fuseseră fotografiate femeia cu fetița. O caută și de partea cealaltă a graniței bine trasată cu roșu pe hartă. Dezamăgirea ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
25 noiembrie 1948" sunt clare dar din ceea ce pare a fi începutul numelui unei localități nu se poate descifra decât același "XЛИ..." urmat de o pată gri. Dora este decisă. Are câteva piste. Unul, sau chiar două nume de localități : Arbore și Tușino... Și începutul unui al treilea "XЛИ..." Și "Teo" diminutivul probabil al numelui femeii... Plus "Leica", numele presupus al mărcii unui aparat de fotografiat nemțesc... Informațiile provin de undeva din negura timpurilor, totuși Dora nu ezită. Comandă neîntârziat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de ani în urmă, pe vremea dictaturii comuniste. O iarnă prematură și aspră, în comparație cu ținutul care i-a devenit a doua patrie, a pus stăpânire pe locurile care i se par din alt univers, din alte vremuri. Gândul că satul Arbore la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat un plan precis despre unde se duce, cu ce va deplasa, cât va dura acest imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de a înfrunta vântul de Nord din ce în ce mai șuierător și mai rece. Dora aruncă o privire pe harta detașată din atlas și decide fără prea multe ezitări : va coborî la Cacica, localitate de pe linia ferată care pare cea mai apropiată de Arbore. * * * Coborârea de pe scara mult prea înaltă ar fi imposibilă dacă mâna unui bărbat nu i-ar lua geanta, n-ar susține-o și încuraja cu o voce spulberată de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea cărora am pornit la drum. De fapt sunt în căutarea unei localități care începe cu X..,. dar nu am găsit nimic pe hartă. Nu am nici un cunoscut în Arbore, cunosc doar un nume dintr-o scrisoare de demult, o scrisoare primită de tatăl meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]