7,814 matches
-
mai ales când se gândea că nu poate să intre în orișicine. Și deodată l-a lovit și alt gând, unul și mai cumplit și care avea să-l bântuie tot restul existenței lui fărâmițate, și anume gândul sficuitor la bietul lui timp: cât îi rămânea? cât urma să se perinde din om în om? cât îi era dat să trăiască, măcar așa, cu aproximație, cum știu oamenii care nădăjduiesc să prindă suta de ani (este adevărat că pot să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai durere Pe chipul lui, un dor neîmplinit. Nu mai avea în lume mângâiere De când părinții lui l-au părăsit, Așa-ți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea să rămână îndrăgostit pe vecie de frumoasa Mare Albastră? Ea nu fusese sortită lui, iar El, în dragostea lui nebună, îi dărui Ei două rochii cu paiete de culoarea focului pe care le putea îmbrăca doar la ceasul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi ce trecea, noul partener al drumețului nostru a început să-i cauzeze numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare, iar mai apoi a vrut să-i fure sabia magică în timp ce dormea. Când au început să se afle din ce în ce mai aproape de copac, chiar la intrarea în codrul cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nevătămați de prinț trăind mulți ani de atunci împreună în liniște și dragoste. Aceeași poveste se întâmplă și la Carol I: pe drum frații mai mari îl întâlniră pe căruia, roși de invidie i-au furat comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel simplu gest a fost de-ajuns pentru a-l face să piardă controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n momentul următor ești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și să-i de o lecție soră cu moartea. Zis și făcut. Ceata de doamne a ajuns la casa vicleanului și nu mică le-a fost mirarea când au văzut că obraznicul se pregătește să-i jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca lor nu e moartă așa cum le-a spus badea Vasile. Pe loc au sărit și-au îmbrățișat-o, iar caprele din sat iau mulțumit că le a scăpat de un asemenea nenorocit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în costum de aviator. Se oprește în dreptul unei case bătrânești. Deschide ușa și scârțâitul acesteia i se pare neschimbat. Înaintează cu emoție oprindu-se în camera unde, pe un perete, se află multe diplome. O lacrimă se prelinge pe obraz. Bieții lui părinți, câte sacrificii trebuie să fi făcut pentru ca el să-și termine studiile! Tată! strigă Ionel. Omul cu părul alb a recunoscut din cealaltă cameră vocea ce-l cheamă. Bată-te norocul! Te-ai întors? Îmbrățișându-și bătrânul tată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta eu am devenit o notă de subsol, viața mea, o mică paranteză între faimoasa poveste a tatălui meu, Iacob și glorioasa cronică a fratelui meu, Iosif. În rarele ocazii când și-au adus aminte de mine, apăream ca o biată victimă. Chiar la începutul cărții voastre sfinte, e un pasaj în care se spune că aș fi fost violată. Apoi se povestește cum am fost răzbunată în cel mai sângeros mod cu putință. E o minune că vreo mamă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cea mai înaltă, acolo unde băieții își făceau de cap cu oile, iar ele behăiau jalnic și sângerau. Sora mai mare o compătimea pe sora mai mică, șoptindu-i „Biata de tine” în timp ce o mângâia pe păr, „Ești doar o biată femelă”. E de înțeles de ce în ziua nunții Rahela a fost cuprinsă de panică. Adorația castă a lui Iacob fusese foarte plăcută, dar acum el va cere totul de la ea și ea nu va avea cum să refuze. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza lângă ea și se lăsa sărutată și adorată de biata femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința lui de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără moarte, fără miros, fericiți de-a pururi, puternici și foarte atenți la tot ce făceam eu. Mi-era groază atunci când o auzeam pe Lea, cea mai înțeleaptă dintre soții, vorbind despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-a spus acele vorbe sau dacă n-a fost doar un vis liniștitor. Dar restul știu că a fost cu adevărat. Mai întâi s-a auzit un țipăt de femeie. Ceva groaznic trebuia să i se fi întâmplat acelui biet suflet, m-am gândit eu, încercând să nu mă mai gândesc la acel sunet ascuțit, sfâșietor, pătrunzător, prea teribil ca să fie real, un sunet ca dintr-un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ia locul lui Ruddedit în spatele ei, de unde îi șoptea vorbe de încurajare, iar eu am băgat iar mâna înăuntru și de data asta am simțit capul copilui, care era acum la ieșire. Durerile au devenit continue și de nesuportat pentru biata femeie de pe cărămizi. Ochii i s-au dat peste cap și a căzut în brațele lui Meryt, fără simțire și fără să mai poată împinge. Se făcuse miezul zile deja, dar umbra din cameră nu lăsa razele soarelui să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
departe de a fi impresionat, a început să ne blesteme pe mine și pe prietena mea că i-am ucis nevasta și copilul. S-a repezit în camera de naștere înainte ca eu să am timp s-o acopăr pe biata mamă. - Străina a ridicat cuțitul asupra ei? a urlat el. Doar un chirurg are voie să facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și căpitanii din gardă au fost trimiși să tânjească în închisoare și acolo dădeau peste Stick. Toată lumea era impresionată de purtarea lui princiară și de abilitatea lui de a vedea viitorul și de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acordeonul suna foarte tare, cânta o melodie săltăreață, într-un ritm sălbatic, simțeam cum îmi tresaltă mâinile și picioarele, băteam tactul cu talpa, dar atunci nea Miki a strâns acordeonul și s-a făcut deodată liniște, ce-ai făcut cu bietul acordeon, l-a întrebat pe Prodan, că nu mai sună ca-nainte. Prodan a ridicat din umeri, poate că dumneata ai uitat să cânți la el, a spus, dar, să zicem, încă mai știi să cânți ca lumea. Totuși, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trupul plin de sânge, și iarba în jur era plină de sânge, și m-am uitat atunci la bunicu’, și el a spus să-i trag un glonte-n cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un oftat și a spus că de un singur lucru îi e rușine, că a sosit prea târziu și n-a ajuns la înmormântarea lui taică-su, deși a pornit-o la drum de-ndată ce a primit vestea, dar bietul bătrân a fost îngropat la repezeală, mare păcat că n-a putut să-și ia rămas-bun de la el așa cum s-ar fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]