5,261 matches
-
inițiere instituie o separare temporară Între neofit și societate, În timp ce riturile de excludere impun această separare ca definitivă. Rituri precum pelerinajele sau manifestările politice accentuează integrarea Într-o comunitate); e) negative sau pozitive: după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de sacru a obiectului acelui act ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forțele naturii sunt constrânse să Își schimbe acțiunile (apud R. Styers, 2004, p. 82). Într-un text clasic, Hubert și Mauss (1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
incantatorii (descântecul) și practici (simultan) rituale și medicale (consumarea unor infuzii de plante, spălări, aspirarea fumului diferitelor substanțe, ungeri - vezi pe larg T. Pamfile, 1999). Uneori, descântecul este o simplă poruncă (boala este gonită prin ordine sau apostrofări) sau un blestem (cel care a trimis boala este condamnat la suferințe cumplite). Alteori, descântecul narează istoria bolii și tehnicile de gonire a răului. El aduce În prim-plan diferite figuri mitologice benefice (Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții, pasărea „albă codalbă”, oamenii mari, boul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai curând ironic sau, dimpotrivă, răuvoitor: depinde de ființele a căror voce o imită. În cele din urmă se apropie de bolnav și silește cauza bolii să plece. Sau scoate răul, Îl aduce În mijlocul Încăperii și, fără să Își Întrerupă blestemele, Îl alungă, Îl scuipă din gură, Îl lovește cu piciorul, Îl alungă cu mâna, suflând peste el. Aici Începe călătoria extatică a șamanului, care trebuie să Însoțească În cer sufletul animalului sacrificat. Afară, lângă iurtă, sunt Înfipți trei copaci fără
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate anumite puteri oculte pentru a veni În ajutorul persoanei care o rostește, binecuvântarea și blestemul. Binecuvântarea reprezintă puterea unei ființe divine sau a unui om dotat cu puteri mistice „de a transfera putere sacră și aducătoare de beneficii, putere care derivă din lumea supranaturală și care conferă noi calități beneficiarului” (J. Ries, 1987, vol. II
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterea unei ființe divine sau a unui om dotat cu puteri mistice „de a transfera putere sacră și aducătoare de beneficii, putere care derivă din lumea supranaturală și care conferă noi calități beneficiarului” (J. Ries, 1987, vol. II, p. 247). Blestemul „este un act de magie verbală, bazat pe credința În puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră sau stigmatizează. Deoarece schimbă statutul existențial, binecuvântarea și blestemul sunt operatorii simbolici folosiți cu predilecție În mitologie, pentru a explica originea unor ființe și/sau calitățile lor deosebite (În bine sau În rău). Spre exemplu, miracolul mierii (unicul aliment dulce produs de o ființă vie) este, conform mitologiei folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
predilecție În mitologie, pentru a explica originea unor ființe și/sau calitățile lor deosebite (În bine sau În rău). Spre exemplu, miracolul mierii (unicul aliment dulce produs de o ființă vie) este, conform mitologiei folclorice românești, produsul combinării dintre un blestem și o binecuvântare: Dumnezeu, după ce greșește cosmogonia, nu știe cum să repare lumea prost Întocmită. El Îl roagă pe arici să Îi spună ce să facă, dar ariciul nu vrea să Îi Împărtășească acest secret. Atunci, Dumnezeu o trimite pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman, 1995). Nenumărate metamorfoze din același corpus mitologic, unele asociate apariției unor fenomene naturale, specii animale și vegetale sau forme de relief, sunt produsul blestemului: fratele incestuos și sora nefericită sunt transformați În Soare și Lună, morarul cel lacom În urs, un popă zgârcit În cârtiță, maștera cea rea În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt produsul blestemului: fratele incestuos și sora nefericită sunt transformați În Soare și Lună, morarul cel lacom În urs, un popă zgârcit În cârtiță, maștera cea rea În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o mulțumire pentru protecția deja acordată, o invocare a divinității, o confesare a unor fapte, o penitență sau, la celălalt pol, un blestem (R. Abersman, 2003, vol. XI, p. 590; R. Firth, 1996, pp. 169-170; E. Rothgery, 2004, p. 336). Pornind de la aceste caracteristici, R. Foster (1992) identifică trei mari tipuri de rugăciuni: a) „către sine” (inward), care pun accentul pe autoexaminare; b
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e) sacrificiile Împotriva amenințărilor: actele sacrificiale efectuate pentru a preveni molimele, catastrofele, războaiele, pentru a apăra de blesteme și vrăji; f) sacrificiile religioase: exprimă idei, credințe și valori fundamentale pentru un individ sau pentru o colectivitate. O perspectivă mai subtilă este oferită de J. Beattie (1980, pp. 38-43) care combină două axe: forma În care este concepută divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
configurează mitul marii treceri. Inventarul mitic popular pare a fi dominat, În opinia mea, de câteva scheme mitice principale: a) tema cosmogonică, În care prin acțiunea fie a unor operatori simbolici majori (greșeala și reparația, Înșelăciunea și Îndreptarea, binecuvântarea și blestemul) atribuiți unor ființe cu puteri creatoare (Dumnezeu, Dracul, ariciul, broasca, Sfântul Ion, Păioara, Maica Domnului), fie a unor operatori minori (hoția, minciuna, nepriceperea, lăudăroșenia) atribuiți unor pacienți (diverse animale, plantele, astrele etc.), lumea Înconjurătoare ajunge să dobândească structura actuală (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitică (pe care s-ar putea Întemeia mitologia folclorică) utilizează patru tipuri principale de operații pentru a ordona și semnifica lumea: actul cosmogonic, trecerea, facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri și categorii de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate, de la stihii și astre la micii demoni benefici și malefici). Coerentă și mobilă, În ceea ce privește structurile ei profunde, gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comme événement institué (1888 - 1998)”, În Terrain, nr. 38 Mauss, Marcel; Hubert, Henri, 1996, Teoria generală a magiei, Polirom, Iași Mauss, Marcel; Hubert, Henri, 1997, Eseu despre natura și funcția sacrificiului, Polirom, Iași Mazilu, Dan Horia, 2001, O istorie a blestemului, Polirom, Iași McIntyre, Jerilyn, 1989, „Rituals of Disorder: A Dramatistic Interpretation of Radical Dissent”, În Journalism Monographs, nr. 112 McLeod, James, 1999, „The Sociodrama of Presidential Politics: Rhetoric, Ritual and Power in the Era of Teledemocracy”, În American Anthropologist, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special din Tabletele din Țara de Kuty (1933), raportându-se ineditul limbajului și al imaginarului său la scriitori francezi ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii în care plictiseala e ridicată la rang de ideal, directori încântați de paragina intreprinderii etc. (Mobilă și durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
largă măsură de credința În puterile lor” 226. Magia neagră utilizează ritualuri ce se deosebesc de la un trib la altul, cu ocazia săvârșirii lor se folosesc diferite obiecte purtate de victimă (brățări, traiste ș.a.), se recurg la descântece, vrăji și blesteme, se trag săgeți vrăjite, din os de om, În partea unde se află jertfa pe care și-au ales-o. Aceluiași scop Îi slujește un os ascuțit, o bucată de lemn sau o suliță În miniatură care se aruncă noaptea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cărbune și cenușă. Deși precipitațiile sunt rare, atunci când cad sunt abundente și favorizează vegetația din jur (arbori de santal, eucalipți, mulga o specie de acacia, stejari de deșert, 357 Ibidem, p. 279. 358 Ibidem, p. 222. 210 pâlcuri de ierburi). „Blestemul Australiei” așa au fost poreclite imensele suprafețe acoperite de scrub care dau peisajului un aspect cenușiu-verzui. Înaintând prin deșertul fierbinte, cu vegetație adaptată condițiilor climaterice În dogoreala cuptorului lui Hefaistos, mi-am amintit o frumoasă descriere făcută de etnologul Charles
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un cântar reprezintă puterea economică care creează bogați și săraci, născând exploatarea și opresiunea. Calul verde (și cel care îl călărește) se numește Moarte și în urma lui vine Locuința morților, ce reprezintă destinul umanității păcătoase. Autorul vrea să sugereze că blestemul care se configura prin creșterea păcatului ca război, foame și moarte, are o putere limitată pentru umanitatea care rămâne în istorie prin decretul lui Dumnezeu. Dumnezeu vede istoria în mod diferit: el are în față toate victimele istoriei, pe toți
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fi original. Mireasa strigoiului preia trama baladei Oscar of Alva de Byron, cu unele ecouri din Ludwig Uhland și din Zburătorul lui Heliade-Rădulescu. Fantasticul este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de strofe și ritmuri. El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
al suferinței care leagă unul pe altul pe principalele personaje ale tragediei... Mare este greșeală regelui, într-adevăr, cînd își închipuie despre el căe un fel de dumnezeu, un suveran absolut cu împuternicirea de a împărți regatul, de a rosti blesteme și a condamna la sughiun, atunci cînd, oricît ar părea de ciudat, el nu e în stare să deosebească lingușirile de adevăr. Onouă punere în scenă în România (Contemporanul, 6 noiembrie 1970) 1971 Premiera filmului Regele Lear în regia lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
astă-abia părinda fire, Sau toată, cu mînia-ne adaos, Nimic mai mult, îți este, Șir, pe plac, Iat-o, e-a ta. BURGUNDIA: Eu nu știu ce să zic. LEAR: Cusururile-acestea ea avînd, Fără prieteni, adoptată de-ura mea, Cu zestre-al meu blestem, străină, c-am jurat, S-o iei vrei, sau s-o lași? BURGUNDIA: Mă iartă, Șir, S-aleg nu pot în astfel de condiții. LEAR: Dar, las-o. Căci, pe cel ce m-a făcut, Ți-am spus avutu-i
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]