6,712 matches
-
a vizitat. „Să nu te rușinezi, mamă, de traistă! Cu ea te-am crescut!”, i-a răspuns mama, „prompt și magistral”, susține pedagogul. Acest text-scenă al întâmplărilor vieții pus alături de cel referitor la plimbarea fiului universitar cu mama sa pe Bulevardul Copou, „gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cărui stare actuală atestă desigur o vechime apreciabilă, n-o știu. Înfățișarea sa e caracteristică; ea evocă nu numai viața vechei noastre aristocrații, dar felul ei de viață și spiritul ei. Strada Carol, altădată strada Copou, această pitorească miniatură de bulevard occidental, oferă, încă, una din cele mai frumoase și caracteristice colecții de case boierești din alte timpuri, în special din cursul secolului precedent. Nu palate în sensul occidental al cuvântului; nu castele întărite, cum se mai văd în Apus (deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar fi fost strălucirea aceasta, dacă împrejurările i-ar fi permis să se dezvolte normal și sigur, dacă în jurul minunatelor sale biserici (din care atâtea cad în ruină) marile edificii s-ar fi înmulțit pe străzi largi și drepte, pe bulevarde pline de mișcare, dacă el însuși ar fi devenit centrul viu și activ al țării întregi, nod de artere, de linii, de canale, de căi de tot felul... Dar nu numai condițiunile locale, puritatea cerului, limpiditatea atmosferei, dulceața climatului, frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
First Timișoara Artă Naivă 2000, 2002 - Catalogul Salonului Județean de Artă (Reșița), 1976, 1977 - Catalogul Expoziției de Artă Naivă (Pitești) 1989, 2000, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 - Catalogul Salonului Internațional de Artă Naivă (București) 1999, 2003, 2005 Adresa atelierului: Bulevardul Republicii Bl. 6 Sc. 3 Et.9 Ap. 34 320151 - Reșița Jud. Caraș- Severin Telefon 0355 / 808615 Mobil 0729052232 Aprecieri critice „elementele amintite..... bufnița (simbolul inteligenței) și copacul (simbolul veșniciei naturii și spiritului uman) par a fi înscrise, cioplite în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în orașul Zalău, județul Sălaj; Lăstunul și vântul (1968), oțel inoxidabil, 6 m înălțime, la Ploiești; lucrarea de artă monumentală Șah și matematici (1969), 50 mp, din lemn de paltin și aluminiu, la Ploiești; Tinerețe (1974), bronz, 2 m înălțime, bulevardul Metalurgiei din București; Poezia (1975), bronz, 2,20 m înălțime, la Spitalul Fundeni din București; portret Eminescu (1976), Muzeul municipiului Vaslui; Maternitate (1981), sculptură mică, în București; Hora (1982), piatră; Tinerii (1983), piatră; Muzica (1983) bronz; Omagiul Marii Uniri (1983
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
mai altfel, avea tot gard de fier și o curte... Sînt vreo douăzeci de ani de-atunci, i-am zis, cine știe pe unde ai fost... Spre seară, ne-am gîndit să mergem la o rudă și am pornit pe bulevardul Republicii, să luăm autobuzul din Piața Rosetti. Asta-i clădirea! a exclamat mama, arătîndu-mi clădirea Ministerului Agriculturii. Io-te și poarta, și gardul... Io-te și ceasul de pe clădire... Aici am așteptat. Era un soldat la poartă. Am intrat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alb, cu ținuta dreaptă, plină de demnitate și cu vorba cumpătată, inteligentă. O clipă îmi amintesc de nopțile din vara lui '63, cînd mă angajasem la " Spații verzi" și udam florile cu consăteanul meu, nașul Ion Vlădeanu, de-a lungul bulevardului din Eforie Sud. Spre ziuă, pe la ora patru-cinci, mă apuca întotdeauna un somn adînc, istovitor, că visam stînd în picioare, cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a treia oară, schimbam furtunul la ultima gură de apă, îl lăsam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spui? Nu. Asta era. Bine. Iau agenda de pe birou, mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă, privind-o lung: Spuneți-mi, vă rog: în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem. Drum bun la întoarcere! Pe fața doamnei blonde înflorește un zîmbet senin, cu joc de ape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
volumele de memorii...“ (Radu Bog dan, In trând în litere și cuvinte, citat într-o notă de Gabriela Omăt, în Agendele literare „Sburătorul“, vol. VI, p. 485) Mama și fiica s-au mutat pe 3 noiembrie 1943 în apartamentul din bulevardul Elisabeta și, pe 2 iulie 1946, ședințele cercului literar „Sburătorul“ s-au reluat, cu Monica Lovinescu desemnată secretar general. După plecarea fiicei în exil, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu a mai ținut câteva întâlniri de cenaclu, dar tăvălugul evenimentelor politice a obligat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la persoanele care aveau legătură cu Monica Lovinescu. Exproprierea Mumei și pierderea casei părintești de la Crușeț, bolile ei înseși și ale celor din familie, sărăcia, excluderea din partid (care ar fi putut antrena o eventuală arestare), naționalizarea apartamentului din fostul bulevard Elisabeta și percheziția care i s-a făcut în noiembrie 1949 la domiciliu, confiscându-i-se cea mai mare parte din biblioteca lui E. Lovinescu (cinci camioane de cărți), faptul că i s-au impus locatari străini în casă - toate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la Vama Poștei, azi închisă. Mâine după masă le voi expedia, căci dimineața am cinci ore, de la 8½ la 1½. Câtă vreme se menține timpul bine, totul e lumi nos și clar. De la Poștă, am mers pe Calea Victoriei și pe Bulevard, acasă. Aci, copiii: masă, cinematograf imediat și întoarcerea acasă, copiii au plecat iar, eu am rămas superb singură. Au început să vină Sbur. crezând că e ședință; am stat de vorbă cu Bonciu, care îți predă (sic) complimente, a vorbit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dulcea și inefabila mea tandrețe? Mama 52/1948 I Miercuri, 12 mai [1948] [...] Bucureștiul se schimbă dintr-un capăt în celălalt. Am demolat un mare număr de clădiri și avem acum o Piață Roșie (fosta Piață a Victoriei); am lărgit Bulevardul Colțea, tăind și demolând totul, încât acum se intră direct în biserică; și Cișmigiul arată superb, atât de bine întreținut: s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul lui Eminescu în germană; răsfoia o carte. A venit să mă salute și să întrebe de tine. M-a întrebat ce faci la Paris, din ce trăiești; i-am spus că nu știu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trag nasul și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă. — Frumoasă casă, spune Luke în timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pont. Îți spun și ție ce le spun tuturor mireselor mele, atunci când încep să se agite aiurea... scumpa mea, e doar o nuntă! Nici măcar nu găsesc puterea să-i răspund. Cutia poștală se află după colțul dintre 93th Street și bulevardul Lexington. În clipa în care o cotesc în direcția ei, văd o femeie care, după toate probabilitățile, trebuie să fie Judith, îmbrăcată într-un balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trăsuri zgomotoase” și despre „care largi și enorme, ce fac o larmă de-ți sparg urechile” (194). Scriitorul francez Alphonse Royer se minuna În 1830 de „mulțimea și graba” trăsurilor care străbat „strada principală din București”, asemănând-o cu marile bulevarde din Paris, Roma și Londra <endnote id="(821, p. 264)"/>. La rândul său, În 1870, cehul Jan Neruda nota faptul că cele peste 11.000 de trăsuri și birje din București produc un „huruit” care „răsună În oraș ca un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Episcopia. Cam puțin pentru o revistă bună, cu conținut variat și interesant, cu o prezentare grafică excepțională pentru România. în București se găsea de vînzare cîndva în Piața Palatului, acum nu se mai vede decît într-un singur punct: în Bulevardul 1848, la capătul străzii Lipscani, dacă ai totuși norocul s-o mai descoperi. De vină, în primul rînd sărăcia generală și tirajul foarte redus. Dar revista se prezintă în mod onorabil, aș zice excepțional de bine. Excelent interviul cu Adrian
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
regelui Mihai I de pe tronul Înaintașilor săi și trimiterea acestuia În exil, a permis noilor stăpâni instalarea În fostul Palat regal dar și În celelalte locații ale vechiului regim. O altă mare „grijă” a fost aceea a schimbării numelor străzilor, bulevardelor, aleilor, stradelelor, parcurilor, etc. dar și a morilor, preselor de ulei, daracelor și a cine mai știe ce alte „Întreprinderi” private ce fuseseră trecute În proprietatea statului fără nicio despăgubire, conform Legii 119/11 iunie 1948. În anul 1964, distanțarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
De exemplu, orice erou de acțiune ajuns la Tanger are obligația morală de a se implica într-o urmărire pe acoperișurile din casbah ; a existat și o variantă Bond (în The Living Daylights din 1987), dar era o plimbare pe bulevard în comparație cu varianta Bourne. Luptele corp la corp sînt performanțe de decupaj : Greengrass ar fi în stare să filmeze doi elevi care se bat cu perne în prima lor tabără astfel încît să pară Bruce Lee și Jackie Chan. și, deși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
l-au ținut permanent la curent pe gen. Grusko, șeful lor, cu mersul revoluției cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondenții străini: milițienii praghezi, care s-au manifestat inițial extrem de violent față de manifestanți, au dispărut apoi pur și simplu, lăsând bulevardele în mână manifestanților. Pentru multi corespondenți străini, violența inițială neobișnuită a miliției pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. În noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko și echipa sa spetznaz au părăsit Praga, la fel de discret precum apăruseră. Revoluția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pornim la drum și, în sfârșit, ieșim în șoseaua ce leagă Bârladul de Tecuci... Pietriș pe șosea. Curând trecem peste pârâul Pereschiv și Tutova și în jurul orei 8 iată ne intrând în Bârlad și apoi pe la Podul Verde trecem pe bulevardul Epureanu, numit și bulevardul cu castani până la intrarea din spate la Școala Normală, al cărui admis eram. Aici, căruțe multe, cu admiși ca mine în clasa I sau și alții din clase mai mari. Urmăm calea cerută - plata taxei școlare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în sfârșit, ieșim în șoseaua ce leagă Bârladul de Tecuci... Pietriș pe șosea. Curând trecem peste pârâul Pereschiv și Tutova și în jurul orei 8 iată ne intrând în Bârlad și apoi pe la Podul Verde trecem pe bulevardul Epureanu, numit și bulevardul cu castani până la intrarea din spate la Școala Normală, al cărui admis eram. Aici, căruțe multe, cu admiși ca mine în clasa I sau și alții din clase mai mari. Urmăm calea cerută - plata taxei școlare (2500 lei ca bursier
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-mi vând și cămașa de pe mine!” Mai rămânem un pic lângă gura de aer proaspăt, apoi ne îndreptăm spre ieșirea din spatele școlii unde căruța cu plăvanii tatei ne aștepta. Bucuroși peste poate, fericiți, încărcați cu atâtea emoții, pe același „Bulevard Epureanu” ne strecurăm încet spre ieșirea de sud a Bârladului și pe șoseaua cu pietriș Bârlad-Tecuci ne îndreptăm spre casă. În acea seară de sfârșit de iunie 1931, în casa noastră pătrunsese bucuria succesului meu nesperat și neașteptat. Apoi în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]