6,257 matches
-
făcea avangardă modernista. La această mai putem adăuga intertextualitatea spațială: culturile naționale care își negociază sensul cu alte culturi naționale, așa cum se întâmplă în cadrul interacțiunii dintre literaturile postcoloniale și fostele metropole imperiale. În ambele cazuri, punerea sub semnul întrebării a canonului apare că preocuparea centrală - poate în mod mai evident în cel dintâi caz, din cauza distanței în timp, deși, pe de altă parte, cazul al doilea înlocuiește o întruchipare culturală a acestuia cu una politică (și aceasta o autoritate de tip
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de masă dobândește o legitimitate similară cu aceea a carnavalului analizat de Bahtin în opera lui Rabelais. Într-un mod similar, Matei Călinescu, în Cinci fete ale modernității (1987), chiar dacă adopta o atitudine critică față de Kitsch (fenomen care, prin sfidarea canoanelor gustului educat, se suprapune adesea cu fenomenele culturii de masă), văzând în acestă un estetic degradat, este totuși de acord cu faptul că, uneori, Kitsch-ul poate duce la noi dezvoltări în codul artistic al unei noi epoci. M. Călinescu
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
în repertoriul carnavalesc al artelor postmoderne, putem detecta o utilizare mai complexă a măștii și a jocului. Un exemplu la îndemână constă în diferitele forme de teatru alternativ, arta performativă și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din urmă justificând și amestecul de forme și genuri. Legitimarea diverselor forme de alteritate prin intermediul ordinii permisive a carnavalului este în strânsă legătură cu gestul postmodern al reinterpretării, care ne aduce înapoi la problema canonului și
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din urmă justificând și amestecul de forme și genuri. Legitimarea diverselor forme de alteritate prin intermediul ordinii permisive a carnavalului este în strânsă legătură cu gestul postmodern al reinterpretării, care ne aduce înapoi la problema canonului și felul în care acesta este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu pe care cultură postmodernă încearcă să le depășească) funcționează
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
Andreea Deciu Îngrijorarea (retorica dar și reală, într-o oarecare măsură) pe care mi-a stîrnit-o apariția volumului lui Harold Bloom despre canonul occidental s-a spulberat mai grabnic decît credeam, o dată cu publicarea unei alte cărți fundamentale pentru peisajul intelectual contemporan, Contingenta, ironie și solidaritate a lui Richard Rorty, la Editură All. O carte tradusă bine, atent, cu multă precauție și competența în
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
aproape simultană a celor două cărți drept o coincidență foarte fericită. Rorty și Bloom fac parte din tabere adverse, chiar dacă se citează unul pe celălalt puțin și categoric nu polemizează direct. Apoi, volumul lui Rorty e ceva mai vechi decît Canonul occidental: primul a apărut în America în 1989, al doilea e de data relativ recentă, din 1994. Însă prin felul lor de a gîndi și de a problematiza gîndirea, Richard Rorty și Harold Bloom sînt implicați într-o polemică radicală
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
pentru a descoperi punți conceptuale e categoric o operațiune aberantă: Rorty vine din tagma relativismului contemporan în varianta destul de hard (uneori și soft, ce-i drept), din acea Școală a Resentimentului care îl scoate din sărite pe Bloom, în vreme ce autorul Canonului este un soi de ultim dinozaur al raționalismului și tradiționalismului, propovăduitor al Adevărului suprem, al Obiectivității transcendentale, ale Frumosului, al Valorii. N-ar trebui să folosesc, poate, un cuvînt insinuant și răuvoitor, precum acela de "dinozaur": Harold Bloom are strălucire
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Frumosului, al Valorii. N-ar trebui să folosesc, poate, un cuvînt insinuant și răuvoitor, precum acela de "dinozaur": Harold Bloom are strălucire speculativa și percutanta analitică, astfel că întotdeauna cărțile lui vor avea un aer de prospețime și vor revigoră canonul, chiar contre coeur. Am folosit, totuși, termenul, pentru că falanga intelectuală rortiană, care mie mi se pare mai convingătoare și mai lucida, nu ar ezita să îl denumească așa. Oricui i-ar fi imposibil să tranșeze într-un articol, ba chiar
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ultimă instanță ale relativismului, după cum raționalismul la rîndul lui poate ajunge, la limită, să semnifice pur și simplu crasa ignoranța și conservatorism idiot. Evident, Rorty și Bloom nu sînt nici macar pe-aproape de asemenea deprimante extreme. Ce înseamnă, la urma urmelor, canon, pentru Harold Bloom, altceva decît lista de nume și titluri (sinceră să fiu, impresia mea este ca se cam reduce la o listă...)? Teoreticianul susține că ideea de canon, adică de a crea o operă literară pe care omenirea nu
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
nici macar pe-aproape de asemenea deprimante extreme. Ce înseamnă, la urma urmelor, canon, pentru Harold Bloom, altceva decît lista de nume și titluri (sinceră să fiu, impresia mea este ca se cam reduce la o listă...)? Teoreticianul susține că ideea de canon, adică de a crea o operă literară pe care omenirea nu o va lăsa să piară, ci o va păstra într-un soi de tezaur al memoriei colective, vine de la Dante, desi canonul laic modern, sub formă de "catalog de
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
o listă...)? Teoreticianul susține că ideea de canon, adică de a crea o operă literară pe care omenirea nu o va lăsa să piară, ci o va păstra într-un soi de tezaur al memoriei colective, vine de la Dante, desi canonul laic modern, sub formă de "catalog de autori acceptați", nu apare decît pe la jumatatea veacului Luminilor, adică în plină epoca a unor concepte literare (în spațiul englez), precum sublim sau sensibilitate. Pentru mine, data nașterii conceptului e importantă și semnificativă
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
decît pe la jumatatea veacului Luminilor, adică în plină epoca a unor concepte literare (în spațiul englez), precum sublim sau sensibilitate. Pentru mine, data nașterii conceptului e importantă și semnificativă, pentru că de ea văd asociate toate ambițiile totalitariste și evaluative ale canonului, dar Bloom nu pare impresionat prea mult de coincidență. Ulterior secolului al XVIII-lea, canonul devine antologie de texte considerate valoroase, aflate în continuă lupta pentru supraviețuirea în top. Unele reușesc, altele nu; importante sînt, pentru Bloom, cele care reușesc
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
englez), precum sublim sau sensibilitate. Pentru mine, data nașterii conceptului e importantă și semnificativă, pentru că de ea văd asociate toate ambițiile totalitariste și evaluative ale canonului, dar Bloom nu pare impresionat prea mult de coincidență. Ulterior secolului al XVIII-lea, canonul devine antologie de texte considerate valoroase, aflate în continuă lupta pentru supraviețuirea în top. Unele reușesc, altele nu; importante sînt, pentru Bloom, cele care reușesc, în chip mai mult sau mai putin miraculos, să rămînă în canon timp de veacuri
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
al XVIII-lea, canonul devine antologie de texte considerate valoroase, aflate în continuă lupta pentru supraviețuirea în top. Unele reușesc, altele nu; importante sînt, pentru Bloom, cele care reușesc, în chip mai mult sau mai putin miraculos, să rămînă în canon timp de veacuri la rîndul (Shakespeare și toți ceilalți, i-am enumerat în articolul din numărul trecut al revistei). Ce anume le permite să reziste, în pofida timpului, a schimbărilor de mentalitate, a povîrnișurilor istoriei, a ascensiunii și decăderii unor curente
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
importantă: aceea dintre sinele solitar, cufundat în lecturi și vrăjit de sonetele shakespearene, pe de-o parte, și societatea cu ideologiile ei în vogă, cu agenda ei schimbătoare, cu dedesubturile politice trecătoare, pe de altă parte. Cei ce atacă stabilitatea canonului sînt, toți, urmașii lui Antonio Gramsci, si promotori ai ideii că formarea canonului implică totdeauna o anumita prejudecată ideologică în baza căreia se fac legitimările și se stabilesc ierarhiile. Or, Bloom insistă asupra incompatibilității dintre literatura valoroasă în sens estetic
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
pe de-o parte, și societatea cu ideologiile ei în vogă, cu agenda ei schimbătoare, cu dedesubturile politice trecătoare, pe de altă parte. Cei ce atacă stabilitatea canonului sînt, toți, urmașii lui Antonio Gramsci, si promotori ai ideii că formarea canonului implică totdeauna o anumita prejudecată ideologică în baza căreia se fac legitimările și se stabilesc ierarhiile. Or, Bloom insistă asupra incompatibilității dintre literatura valoroasă în sens estetic și valorile ideologice. Să citești cu un criteriu ideologic în minte înseamnă, pentru
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
rasială înseamnă că nu pe Shakespeare sau pe Mark Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ceva comun cu oamenii din toate timpurile, nu specific lui, în vremelnicia existenței sale. Categoric, interpretarea această i-ar fi pe plac lui Bloom și i-ar alimenta raționamentul: tocmai faptul că există o substanță comună nouă tuturor face din canon o fortăreața plasată în afara intemperiilor istoriei. Dar, Rorty are subtilitatea de a nu contestă o idee atît de nobilă fățiș, ci de a o trece atent prin sistemele filozofice ale lui Nietzsche și Freud, mizînd pe teoriile acestora despre relativitatea
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
parțiale și locale. Pentru Rorty, acest patos al finitudinii inevitabile a omului, care nu poate fi rezolvată decît prin încrederea în supra-entităti din care noi am sărit că simple așchii, nealterîndu-le integritatea (adică în acele valori stabile care constituie constelația canonului lui Bloom), poate fi abordat altfel. Și anume, ca "înțelegere a faptului că, la un anumit moment dat, trebuie să ai încredere în bunăvoință celor care vor trăi alte vieți și vor scrie alte poeme." Dar, mai cu seamă trebuie
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
nu-l cred pe Harold Bloom cînd susține că valoarea estetică este rezultatul unei învrăjiri a lecturii solitare: cum s-ar putea explica, atunci, faptul că din opera lui Nabokov (unul dintre ironiștii liberali ai lui Rorty), nu alege în canon decît tocmai Lolita, acel român care a avut succes de public, si care categoric ( o declară ritos bloomiana solitara și înamorata de Nabokov din mine) nu e cel mai valoros român al său? Undeva în solitudinea lui, Bloom e mult
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
care categoric ( o declară ritos bloomiana solitara și înamorata de Nabokov din mine) nu e cel mai valoros român al său? Undeva în solitudinea lui, Bloom e mult mai puțin singur și devotat esteticii decît ar crede-o. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478 pagini, preț nemenționat. Richard Rorty - Contingenta, ironie și solidaritate, traducere și note de Corina Sorana Stefanov, studiu introductiv și control științific
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ningă. Clopotul cimitirului. În jurul moartei, ne prefacem că nu ne e frig. P., namila, rîde din cînd în cînd tabagic: și ei i-a plăcut să rîdă, zice înecat iar în tușa. Vine preotul. Îmbujorat. Febricitat. Tot numai suflet. Urmează canonul slujbei. În cuvîntul despre moartă, pe care, evident, n-a cunoscut-o, se străduiește în elocinta. Cine-l asculta dintre îndurerați?! Îi captez stimulativ privirea și-mi arăt interesul. Elocinta lui se amplifică. Se aude un dulce semnal electric. Sfintia
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
un lucru serios. Poate explic în exces, dar ceea ce înțelegea prin asta era că literatura trebuie și poate să fie una dintre cărțile pe care se joacă soarta umanității. S-a discutat mult și despre literatura ultimilor ani, despre dinamica canoanelor, despre timpii necesari pentru a institui canoane și bineînțeles profesorul a fost solicitat să facă previziuni în legătură cu viitorul apropiat al literaturii și literaților în vogă astăzi. La asta bonomul Petronio s-a burzuluit: previziunile, a spus el, sunt vorbe goale
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
dar ceea ce înțelegea prin asta era că literatura trebuie și poate să fie una dintre cărțile pe care se joacă soarta umanității. S-a discutat mult și despre literatura ultimilor ani, despre dinamica canoanelor, despre timpii necesari pentru a institui canoane și bineînțeles profesorul a fost solicitat să facă previziuni în legătură cu viitorul apropiat al literaturii și literaților în vogă astăzi. La asta bonomul Petronio s-a burzuluit: previziunile, a spus el, sunt vorbe goale și pierdere de vreme; viitorul, fie el
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar și cele despre narativ și descriptiv în proza postmodernistă) fuseseră deja schițate într-o altă carte, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, publicate de
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]