5,796 matches
-
nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai știu cum de obicei, o fată mărunțică, înțeleaptă, care părea din această cauză mai în vârstă, fără să fie însă, citea din notițele ei, iar noi, ceilalți, căutam să băgăm la cap. Ne dezvoltam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al meu, figura cel al Corinei, implicată în chip aberant (nu fără „ajutorul” unor colege invidioase și rele) în toată această afacere doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o perioadă pe care aș numi-o a discuțiilor neoficiale, obositoare și inutile, chiar dacă îmi erau impuse de cei care îmi voiau binele. Țin minte că m-am plimbat pe cheiul Dâmboviței, între Piața Națiunii și Podul Mărășești, cu o colegă de an, evreică, cu care până atunci nu stătusem aproape deloc de vorbă și care, de pe poziții de clasă, ca să zic așa, încerca să-mi demonstreze, cu argumente, că dreptatea nu era de partea mea. O bizară plimbare ideologică! Unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împreună cu tata, el ocupându-se cu gospodăria, eu - cu scrisul: o de mult stabilită între noi diviziune a muncii), îmi răspunde spre surpriza mea transformată fulgerător în neliniște, mama, care îmi spune că Doina a trebuit să plece cu o colegă în oraș, să cumpere (îmi amintesc amănuntul) o față de masă pentru școală, pentru serbarea de sfârșit de an. Indispus și mai ales îngrijorat de absența Doinei (întotdeauna - sunt un exagerat, ca să nu zic un isteric, în această privință - mă sperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
metrou, întorcându-mă într-o după-amiază de la redacție (de la fosta, vechea redacție) observ, destul de aproape de mine, o tânără fată, elevă în clasa a X-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă de școală. Gesticulează. Nimic însă, în toată comportarea ei, nu e deplasat, cu atât mai puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi și care, pe mine, chiar m-a îmbolnăvit, inclusiv la propriu. L-am văzut în primăvara timpurie a anului 1988, când, după multe stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a împrumutat în fine, pentru o săptămână, prețioasă casetă (pe atunci domicilia la noi, împreună cu un nepot, căruia îi aparținea, un aparat video; între timp, ambii ne-au părăsit). Săptămână a patimilor! Vedeam, deși îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și „reacționar” nu accept să-i spun parcului redevenit Carol altfel decât Libertății. Așa după cum am apucat, fiecare - și ei, și eu... * Și a privi de sus e omenesc, prea omenesc. Așa m-a privit într-o zi o fostă colegă de la România literară, de la o înălțime de la care eu nu mi-am permis s-o privesc niciodată, nici măcar când era o biată și neajutorată debutantă. Dimpotrivă, pe atunci am încercat să-i insuflu curaj, să-i ridic moralul. Acum, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani (în 1961); știind (ca și el de altfel, poate, în paralel cu el) și ceea ce a urmat după moartea lui: alte nenorociri, în legătură cu care nu am nici o certitudine că i-ar fi rămas necunoscute (decesul lui mamaie, mama lui, colega lui de fotografie, în 1975, apoi al unicului său fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
omul pentru care cultura a devenit o a doua natură (nu pe omul care știe multe, nici chiar pe erudit, ci exclusiv pe omul căruia cultura i-a intrat în sânge) ( După o discuție, care m-a dezamăgit, cu o colegă). * Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împletite cu dragoste se câștigă cunună! Ultima zi de pelerinaj (Sâmbătă) Dimineață am fost la slujba la Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului, între orele 6 și 8. Ne-a dus fratele Relu (șoferul care era la biserică) cu mașina. Două colege de cameră aveau părăstas la acea biserică. Am participat la slujba, m-am rugat, am privit cu mult respect și duioșie și cu lacrimi în ochi mi-am luat rămas bun de la tot ce ma înconjura. Primisem în suflet o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cazată. Am luat o gustare în curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una cate una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovniceasca ce s-a stabilit între noi atunci. Cu părere de rău șosea clipă despărțirii. Eu nu le voi uita niciodată. Au
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Rămân eu lângă Ține, Sub Crucea Ta, supus, Bucăți de m-or împarte, Pe drumuri să mă poarte, Eu nu mă voi desparte De Tine, Bun Iisus! Aceste ultime două cântece (O, Maica... și Străinul) le-am auzit de la o colegă de serviciu, în anul 1993. De când le-am aflat, le cânt tot timpul, ca se potrivesc cu viața mea. Cânt și plâng. N-am să pot uita, Iisuse,... N-am să pot uita, Iisuse, Cât m-ai mângâiat atunci Când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
e ca povestitorul să aibă cel puțin un ascultător a cărui participare afectivă s-o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ascultător a cărui participare afectivă s-o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Suedia i s-au publicat până acum trei romane, care nu s-au remarcat prea mult: Coșmarul, Timp pentru fotbal și M/T și poveștile despre minunile pădurii. Pentru că n-am citit decât fragmente din cărțile publicate, i-am cerut colegei noastre de la Centrul de Presă, jurnalista japoneză căsătorită cu un suedez Tamiko Bjerner, traducătoarea lui Jasunari Kawabata, să-mi spună câte ceva despre Oe. Ei bine, a spus Tamiko, există un loc aproape de marele oraș Tokyo unde în fiecare an se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e decorat cu flori din Israel, Italia, Spania. Palatul mirosea a primăvară. Au sosit oaspeți din străinătate, printre ei și regele Mihai al României - sobru, plăcut, plin de atenție pentru jurnaliști. Andrei (Bart) a făcut un interviu cu el, și colega noastră Liliana Dufgran a făcut fotografii superbe. Am primit și eu una dintre aceste fotografii: Andrei cu regele Mihai, amândoi concentrați, amândoi cu urechi mari, de înțelepți, de Buddha, urechile celor a căror preocupare a fost mereu respectarea unei etici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Beuvry, seară petrecută cu Birgitta (Trotzig), care a venit la mine cu flori superbe, povestind despre călătoria în Ungaria. I-am povestit și eu cum am visat deja călătoria în Franța. Am văzut scene, mai ales polemica avută cu o colegă pe care n-o cunosc, mult zgomot și mese pe care se servesc păsări mici, lucru ce m-a scandalizat. Nu știu dacă voi retrăi ca de obicei ce am visat, așa cum s-a petrecut altă dată, dar pentru mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
temeinică, precum și cu o bună școală de canto deprinsă de la marile cântărețe clujene Lya Hubic, Stella Simonetti și Ana RozsaVasiliu, a atras de la început atenția primului-dirijor Radu Botez, care pregătea spectacolul inaugural din 3 noiembrie 1956. Astfel, alături de celelalte două colege cu glas frumos, Rozina Angelescu și Livia Rusu, a realizat, în cele cinci luni care au trecut (parcă repede) până la premieră, performanța de a repeta, zilnic, de câte două ori, rolul principal din Tosca, integral. Așa s-a remarcat decisiv
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și pentru lecțiile pregătite împreună, tot în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și pentru lecțiile pregătite împreună, tot în rusește
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață aparțineau și colegei noastre. și atât. La cursuri erau mai mult fete. Mi-am făcut prieten
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață aparțineau și colegei noastre. și atât. La cursuri erau mai mult fete. Mi-am făcut prieten un băiat din Bucovina și un altul din Găiceanca, fostul județ Tecuci, Mohora, frate cu actrița. Dintre fete, două bănățene surori, Sandovici, o ardeleancă, Dădărlat și o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La școală foarte mulți învățători cavaleri: Ciurtin Petre, Ismailescu Petre și Balmuș Constantin. Colege, mai rețin doar numele, Izotov, Cetvericov, Linte, Measnicovă Orașul avea între altele poștă cu telefon, trei școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o visam. În sat, pe lângă fosta mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. - Hai să facem ceva pentru tineret. - Dar n-avem cămin cultural! - Ei, și? și am început șezătorile în una din sălile de clasă. Lecturi, puțină muzică la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]