5,945 matches
-
a divorțat, fără să țină seamă de convingerile mamei sale, a trecut la cultul ortodox și s-a recăstorit cu un ortodox. Unchiul, formal a rămas la catolici, dar în fond a rămas tot ortodox, dacă nu cumva este ateu convins. De ce fac această afirmație ? Pentru noi, rudele unchiului Constantin, a fost dureros să aflăm că unchiul nostru, numai pentru ca să facă voia soției sale, a trecut la catolici, iar pentru mine a fost un moment de surprindere când, la înmormântarea mamei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
chinurile la care a fost supus, nu se mai pot descrie. Dinu s-a îmbolnăvit, dar și așa bolnav a fost obligat să muncească, în cât a venit acasă pentru ca să nu moară acolo, pe malul Dunării. Părinții erau de acum convinși că băiatul va muri. Dar Dumnezeu i-a dat sănătate. Nu mult după ce s-a însănătoșit i-a venit ordin de încorporare. Frica morții a apărut din nou în cugetul părinților. Pentru a nu fi învinuit că nu se prezintă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Dumnezeu i-a dat sănătate. Nu mult după ce s-a însănătoșit i-a venit ordin de încorporare. Frica morții a apărut din nou în cugetul părinților. Pentru a nu fi învinuit că nu se prezintă la încorporare, s-a dus convins că va fi reformat. Nu l-au reformat, ci l-au trimis în Banat la o unitate de grăniceri, ca să apere țara de „Călăul Tito”, la o unitate militară cantonată în localitatea Ceacuva. A vrut Dumnezeu ca la acea unitate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
religia. Această emoție specială este numită de Simmel pietate. Diversele relații sociale au o tonalitate religioasă ce le conferă vigoare și distincție. relația copilului plin de pietate filială cu părinții săi, cea a patriotului entuziast cu țara sa, ori la fel de convinsului cosmopolit față de omenire, raportul muncitorului cu clasa lui în ascensiune sau a feudalului mândru de noblețea sa cu propria-i castă, a supusului cu stăpânul sub a cărui influență se află, sau a oșteanului loial cu armata sa - toate aceste
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
străzi de către „prieteni” și adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după poftă și i s-au administrat injecții cu mercur în speranța calmării ... sifilisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că...”. Este tocmai zona doctorului Isac, acum numit prima oară deci, în scrisorile lipsă s-ar fi putut găsi împrejurarea în care acesta devine medicul curant al poetului. Reconstituim aici această împrejurare, după altă scrisoare a Hanrietei: „Cred și sunt convinsă că doctorul Isac are să-l vindece. Poate veți zice de ce nu l-am chemat decât în timpul din urmă, iată de ce: El este bolnav de inimă, bătrân și s-a abzis cu totul de a face vizite, la nimeni. Văzând că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mea n-oi uita lovitura mea morală, când l-am văzut așa mizer, nefericitul a fost totdeauna neglijent și numai sub o priveghere a altei persoane ar fi scăpat cu totul de nenorocirea în care se afla. Cred și sunt convinsă că Doctorul Isac are să-l vindece...” (23 iunie/5 iulie 1887). Nu vom lua de bune observațiile ei privind viața boemă ca fiind același lucru cu boala și nu vom crede că doctorul Isac l-ar fi putut face pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să se dezbrace, suflă în lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului în întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, în ferestrele întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
gestul disperat al lui Chatterton, suicidul - redăm aici pasajul pe larg, datorită relevanței medicale: A fost vorba de cauze fizice implicate aici. Privat de cantitatea de hrană, precum și de alte conforturi necesare, chiar și unuia cu obiceiurile lui de abstinent convins, pentru a-și menține corpul și sufletul în deplină sănătate; hoinărelile prin Londra cu febră permanentă și într-o stare de surescitare; întoarcerile acasă pentru a scrie noapte de noapte fără odihnă sau somn - în aceste condiții nu este de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Costinel Popovici nu l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat. Aici, la Galați, ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cinstit cine suntem și să-i lăsăm pe cei care ne plac să ne devină prieteni. Să nu fi crezut Autodezvăluirea ne ajută de regulă să realizăm prietenii strânse, aducătoare de satisfacții, dar numai dacă persoanele cărora ne destăinuim sunt convinse că suntem sinceri. Există trei căi eficace pentru a ne spori șansele de a fi crezuți. • Să fim preciși. Să adăugăm nume, date, locuri la ceea ce spunem despre noi. De exemplu, față de afirmația "Am lucrat în Europa, în 1982", cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mare decât dacă ne înfățișăm doar într-o lumină favorabilă. Succesele profesionale sau cele obținute pe terenul de tenis, de exemplu, vor deveni mai plauzibile dacă vom povesti și despre unele aspecte înlegătură cu care întâmpinăm greutăți. • Să ne lăsăm convinși. Dacă nu ne exprimăm imediat opinia, ci discutăm cu cealaltă persoană argumentele pro și contra legate de temă, concluziile la care vom ajunge vor fi acceptate cu mai multă probabilitate ca fiind ale noastre. Când nu ne asumăm propriile afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
grup de intelectuali români veniți din sudul Dunării și stabiliți la București editează T., „care va fi tribuna strigătelor lor și a românilor pe care-i reprezintă”. Redactorii își impun „o conduită de luptă civilizată - prin grai și scris - fiind convinși că sunt singurele arme bune pentru a se putea lămuri și ajunge la scopul propus: carte și biserică românească”. Publicația intenționează să facă vizibilă, în același timp, „interdependența popoarelor balcanice pe tărâmul cultural și național” și să fie atât „tribuna
TIMOC (TIMOCUL). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290175_a_291504]
-
înșiși, cei de bună credință și inteligenți, protestează împotriva manoperilor „Alianței“, înțelegând că dușmănia dezlănțuită împotriva României va dezlănțui dușmănia românilor contra evreilor. Pe ziua de 1 ianuarie, ziarele publică următoarele protestări ale evreilor: Întâia: „D-lui redactor al Românului: Convinși că următoarele rânduri vor avea distinsa fericire să capete aprobarea d voastră, vă rugăm să binevoiți a le da adăpost în stimabilul dv. ziar. Societatea «Românizarea», compusă din tinerimea israelită română, ale că rei tendințe sunt: propagarea simțimintelor de patriotism
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai cras „materialism”, subliniindu-mi avantajul de a mînca gratis la cantină datorită prieteniei cu bucătăreasa-șefă, pe care o stimulează uneori cu cîte un „cadouaș”. „Căci ce-i mai scump și mai scump, azi, decît mîncarea?”, a filosofat ea, convinsă că o s-o aprob, înainte de a ne despărți. Madame Bovary avea, totuși, reflecții de altă calitate... *Duminică însorită de februarie. Străzile sînt pline de lume ieșită să se dezmorțească. Au fost scoși afară, de cei care îi manipulează, și cerșetorii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mătușa Gința, vecina părinților noștri, i-a povestit că i-a visat pe mama și pe tata stînd în ogradă și așteptînd căruța trimisă la Verești să mă aducă de la gară. „Cum, așa degrabă?”, și-ar fi zis, ascultînd o, convinsă că boala m-a terasat de tot. Sincer vorbind, relatarea ei m-a cam tulburat și pe mine cîteva clipe. După ce mi-am redobîndit calmul, i-am mărturisit că și eu îi visez pe părinții noștri, dar fără pic de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu l-au mai spus încă nimănui, convinși că „moare aci, între noi”. În ciuda tentației de a le trece în jurnal, am respectat de fiecare dată sigiliul a tot ce intra sub incidența unei atare convenții. *„La femme est question d’atmosphere” (Jules Laforgue). Asta ar explica relaxările
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această artă decît mulți dintre ei. Ce să mai lungesc vorba: un histrion! îmi amintesc că la promovarea în funcția de secretar cu propaganda la județ, prin săltarea de la Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut”, ba s-a consolidat. „știe cum să ia omul”, admit chiar unii dintre criticii săi. Nu înjură, nu amenință, primește pe oricine îi cere să-l primească, încît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pur intelectuale ale unor oameni învățați sau ale unor oameni de artă cu care am discutat de-a lungul anilor (gîndind că, sub o formă sau alta, le-au publicat ori le vor publica), atras de aspectele anecdotice, considerate evanescente, convins că altminteri acestea s-ar pierde. *Mă mir că există recenzenți pentru Marele cîntec de Mihail Diaconescu. Normal ar fi ca aceștia să decline oferta, întrucît, aproape sigur, le lipsește competența în domeniul istoriei străromâne. În ciuda simpatiei mele pentru romancierul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
li s-a refuzat colaborarea. întotdeauna, de pe margine, veleitarii cred că publicația ar putea deveni „dinamică și eficientă” doar prin apariția textelor lor. Vom ști cine sînt peste douătrei săptămîni, cînd ne vor bate la ușă, aducîndu-ne prețioasa lor „marfă”, convinși că scrisoarea (vulgară, insultătoare) și-a făcut efectul. Partea suspectă a întîmplării e că ea nu a fost adresată Partidului sau Comitetului de Cultură, ci lui Genoiu, în care cei șase zic că și-au pus oarecari speranțe de înviorare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-am stat decît vreo cinci minute, timp în care ceilalți au continuat discuția începută despre doctorul în pedagogie C.R., fiecare adăugînd cîte ceva la imaginea de escroc a acestuia. Motivat de convocarea în după-amiaza aceea la armată, am plecat convins că, după epuizarea subiectului la care i-am lăsat, mă vor cleveti în deplină înțelegere pe mine. Vinul gratuit creează unanimități. *Am mers pentru documentare la VEF (Vase Emailate Focșani). Directorul era într-o „operativă”. Cînd a venit în birou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el să admită - dacă eu mor, să rămînă casa neveste-mi și ea să aducă un hăndrălău? Nu...” Deși C.ș. i-a explicat că, oricum, legea îi dă acesteia dreptul la jumătate din moștenire, el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve!...” C.ș., despre care am scris la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la ficat s-a întins la creier), nu mai cunoaște pe nimeni, doctorii de la spitalul din Iași l-au trimis acasă”. „Semne anterioare?”, am întrebat. „Nici unul”, mi-a răspuns. „în mai a fost la «Cartea Românească» să depună un volum”. Convins că „ireversibilul” se va produce foarte curînd, m-a întrebat dacă vom scrie în revistă. L-am rugat s-o facă el și l-am mai rugat să-i pună un buchet de flori la căpătîi din partea mea. Eu voi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
te mulțumești cu „cît ți se dă”. *„Nu cumva bărbatul tău mătură străzile Münchenului?”, ar fi întrebat-o Petru Zugun pe dna Constantinescu. „și doar pe Petrică - îmi spune ea mirată - îl aveam, și eu și Nelu, la suflet”. „Fiți convinsă că - i-am zis - ceea ce pentru el era doar îndoială, pentru alții i certitudine. Imaginația noastră despre exil e unilaterală, săracă”. Cînd am ajuns în dreptul său, copilul începuse să coboare din plopul cel înalt. Era palid de efort și emoție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu mă îngrijorează bărbatul, ci actorul. Că nu știe să fie bărbat, asta-i infirmitatea lui. O cunosc doar eu; dar că nu știe să fie actor, asta au observat-o deja sau au s-o vadă mai mulți.” E convinsă că eforturile ei de Pygmalion feminin au eșuat. Se resemnează însă cu ideea că a căutat să facă totul „corect și fără fisură”. Tace cîteva minute, după care plonjează în reverii: „Cineva, un domn - ce-i drept cam copt -, mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]