5,318 matches
-
stabilirea papalității la Avignon (1309-1377) și Marea Schismă (1378-1417) care vede înfruntîndu-se doi papi rivali, unul la Roma și celălalt la Avignon. Conciliul de la Konstanz (1414-1418) restabilește unitatea, dar autoritatea pontificală iese foarte slăbită din această situație. Biserica din Franța, copleșită de rele, gata să accepte tutela regelui, nu este în măsură să răspundă neliniștilor populației greu încercate. Aceasta este bîntuită de moarte și se observă dezvoltîndu-se o liturghie a morții și o artă funebră, înmulțindu-se capelele și monumentele funerare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
senioriale nu încetează să crească. Producția agricolă și meșteșugărească scade. Comerțul intern este parțial ruinat. Această situație agravează tensiunile sociale. Dacă marile familii aristocratice și cîteva grupuri restrînse (mai ales bancherii bogați) profită de situație, în schimb clerul, spoliat și copleșit de *contribuții gratuite, mica nobilime de la țară și masele populare de la orașe și sate sînt victimele acestei lungi crize. Populația însăși, care a continuat să crească de la sfîrșitul secolului al XV-lea, tinde să scadă începînd din anii 1560-1580. Primele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a secolului al XVII-lea. Într-o țară abia refăcută din tulburările secolului precedent, o nobilime turbulentă încearcă, fie prin complot, fie prin război civil, să se opună progresului absolutismului monarhic, referindu-se la vechile valori cavalerești sau feudale, în timp ce, copleșită de impozite, populația se revoltă în strigăte de "Trăiască regele fără gabelă (taxă pe sare)" și găsesc adesea în clerul sau seniorul local un apărător contra cerințelor comisarilor regali (document 2, p. 209). Este și momentul în care se înmulțesc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și din bazinul parizian. Regiunile industriale cu rol de antrenare a dezvoltării economiei unifică piețele: carnea este prelucrată la La Villette, vinul la Bercy, în timp ce piețele lînei sînt concentrate la Roubaix, iar cele ale mătăsii, la Lyon. În general, Parisul copleșește centrele provinciale. De-a lungul anilor 1870, piețele și tîrgurile tradiționale din provincie decad. Introducerea unor forme noi de comercializare este astfel consacrată. Marile schimburi nu sînt singurele care suferă transformări. În comerțul cu amănuntul apar sub al Doilea Imperiu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
călător, își lasă pruncii anonimi în lumea întreagă, fiecare din ei fiind, astfel, o făptură exotică. Cu timpul, însă, pe măsură ce ardoarea tinereții se domolește, iar anii și varicele sporesc, pe măsură ce cugetul își impune pauzele solemne și o oboseală generală îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de orice răutate sau neastîmpăr. Să storci, să storci, să storci... O dimineață întreagă am stors gogoloașele acelea de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
550 butoaie cu rachiu de ienupăr 10.800 butoaie de bere. Mai toate tabelele statistice îți lasă un gust teribil de uscat la lectură, ceea ce nu e, însă, cazul cu prezenta listă, care-l face pe cititor să se simtă copleșit de un adevărat potop de băutură și mîncare bună. Am închinat trei zile digestiei studioase a acestei uriașe cantități de bere, carne și pîine, zile în care mi-au venit numeroase gînduri profunde, susceptibile de aplicațiuni transcendente și platonice; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca niște cercuri ale Veșniciei. O spaimă de negrăit te copleșea în clipa cînd, așezat alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel de partid ideal format din membri ideali, militanți, disciplinați, consecvenți și intransigenți va reprezenta unul dintre obiectivele centrale ale leninismului romantic. Neputând să îl atingă, va deveni din ce în ce mai ostil tendințelor "burgheze" existente la nivel social, de care va fi copleșit într-un final nu tocmai îndepărtat. De cele mai multe ori, "îngăduința" și "toleranța" față de încălcarea normelor eticii noastre este justificată prin considerente de "omenie", de ajutor acordat în vederea "recuperării morale" a unor oameni. Fără îndoială, atunci când este vorba de greșeli, de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în care PCR organizase economia română pe baze politico-ideologice, ținând astfel sub control cu succes societatea (Fischer: 1982, 6-7). Cel puțin până atunci. La sfârșitul anilor '80, după ce susținuse la început atât de ferm neintervenția externă în afacerile interne poloneze, copleșit de îngrijorarea că exemplul mesei rotunde poloneze și al cooptării Solidarității la guvernare ar putea avea repercursiuni asupra stabilității politice din RSR Ceaușescu "declara că participarea la guvernare a reprezentanților Solidarității servea "celor mai reacționare cercuri imperialiste" și era "nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
derizoriului, dar implicit structura profundă a unui poem cinematografic. ... și film de actualitate... Am numărat cadrele începînd cu genericul. Și mărturisesc aici că încă din primele patru minute densitatea simbolurilor și punerea deja în pagină a poeticii filmice m-au copleșit. Liftul care urcă descoperă zidul. Zidul Casei Scânteii, imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucrat împreună în teatru și film, am cunoscut clipe minunate familiale, ne-am spus necazurile și durerile, ne-am ajutat în restriște, mergem mai departe în "aceeași formație". Mă descurc cu greu în valul de amintiri și gânduri care mă copleșesc; un sentiment de smerenie mă subjugă și mă cucerește, un soi de venerație care mă distanțează și mă îndeamnă la o plecăciune în fața personalității sale, o smerenie ca o îmbrățișare, ca un sentiment de mândrie pentru el și pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înălțătoare emoție (suita de stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe gălbui dau senzația unui interior rece și neprimitor, umed și "murdar", un interior dominat de spații scenice suprapuse, colțuroase, aspre, cu zone copleșite de umbre negre, mistuitoare, propice dramelor incomunicabilității și conjugale; starea de depresiune e agravată de o dominantă morală (triunghiul conjugal, patima înavuțirii); mediul e de o monotonie aparent-mediocră, aici melancolia devine deznădejde și plictisul suferință; totul e înecat în ceață
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
răspund (ireproșabil) coloana sonoră semnată de Nicolae Ciolcă, concurentă foarte serioasă celei din "Padre, padrone", semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată la Cannes 1977 cu Palme D'or). Lipsit de muzică singura secvență, "muzicală" este cea a bâlciului filmul e copleșit de o tăcere ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură: se aude, parcă, până și căderea fulgilor de nea, se aude asfințitul soarelui, se aude vântul care încearcă să înece în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatic într-o crudă și expresivă realitate scenică. [...] Alexa Visarion a înțeles perfect textul lui Fănuș Neagu și i s-a dedicat fără rezerve. Mai întâi avem contact cu expresiva scenografie imaginată de Daniela Codarcea: un studio de sunet amărât, copleșit de false mecanisme dedicate redării "naturalului", trucării realității, o "murdară" cameră de tortură de fapt în care viața e falsificată. În acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre dezlănțuiri furibunde, spre confruntări încrâncenate în dorința salvării condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fapt în care viața e falsificată. În acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre dezlănțuiri furibunde, spre confruntări încrâncenate în dorința salvării condiției umane ajunsă la ultimile faze ale degradării. "Zgomotul" celor ce mimează mecanic și absurd viața copleșește în câteva scene sala, în timp ce privirea înspăimântată a eroilor paralizează respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
i s-a făcut rău și a fost nevoit să părăsească spectacolul. Panica ce s-a creat a fost destul de mare, căci el a fost internat la Spitalul Județean Constanța. Probabil că stresul provocat de pregătirea acestui eveniment l-a copleșit. Din acea clipă, un nou spectacol a început. Regizorul Alexa Visarion și-a făcut debutul ca actor la 50 de ani! Niciodată nu-i prea târziu! Așa cum spunea chiar Alexa, într-un interviu pe care mi l-a acordat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest lucru” (Ross, 1930, p. 171). Singurele cazuri în care ar fi nevoie s] procedez așa sunt cele în care stiu c] o anumit] tr]s]tur] este important], deși nu pot demonstra acest lucru, sau atunci când sunt atat de copleșit de dorinț] sau de alt] pasiune puternic], încât trebuie s]-mi reamintesc o anumit] tr]s]tur] relevant] a situației, pe care, altfel, nu as fi observat-o („cei c]s]toriți nu ar trebui s] se culce cu persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre altcineva din cauza înțep]turii. La aceasta ne referim atunci când vorbim despre „imposibilitatea de a compara utilitatea interpersonal]”. În momentul în care refuz]m s] ne angaj]m în realizarea acestei comparații, consecințele practice pot fi dezastruoase. Am fi copleșiți de mulțimea unor alternative de genul celor propuse de economistul Pareto și de adepții s]i; tot ceea ce am putea afirmă ar fi c] o variant] este mai bun] decât altă în condițiile în care toți oamenii ar fi înst
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am simți dac] am fi liniștiți, calmi și cu mintea adunat] pare a fi un ideal rațional independent. Cand esti liniștit, calm și cu mintea adunat] nu îți dorești s] îneci copilul, oricât de mult ar țipă și oricât de copleșit ai fi, în starea de neliniște, agitație și cu mintea împr]știat], dominat] de dorința de a-l înecă. De aceea, nu ai nici un motiv s] îneci copilul. Probabil c] am spus deja multe lucruri pentru a reconcilia obiectivitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și găsească indivizii pe măsură! Vremea i-a scos la iveală (imediat, cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șlapii prin încăperile-i imperiale?) Ce istorie nedemnă: gloata decizîndu-i involuția! Meditație vinovată. Pînă anul trecut, am beneficiat, ca atîția alții din uniunile de creație, de o cămăruță, aici, la Peleș. Seara, înainte de-a pune capul pe pernă, mă copleșea gîndul că, iată, mă lăfăi într-un loc ce nu-mi aparține. Ilegitimitatea aceasta (istorică) a fost curmată anul acesta, dar nu din motive... istorice, ci, vai, pur și simplu, dintr-o defecțiune administrativă. E totuși o reparație. Pentru liniștirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luase deja Oscarul) că se născuse stigmatizată, că se trezise, prin naștere, în tiparul repulsiv al hermafroditului? Atît de bestial pedepsit de inșii din anturaj, pe cît de viril-superbi, pe atît de imbecili. Iată așadar cum emoția viscerală ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uimitor de mici, raportate la amploarea trupului ieșite din manșetele albe erau ale unui hiperdelicat prestidigitator, gata în orice moment să extragă asul, să ascundă batista, să elibereze porumbelul. Din cînd în cînd, cu schimă de Mefisto, după ce-și copleșea orchestra rasata orchestră cu teribilul lui duh al priceperii muzicii, își oferea sălii profilul, ne oferea linia zîmbetului său himeric. Înfricoșîndu-ne, amuzîndu-ne. A început cu Wagner, scoțînd din pulberea vremii Uvertura la "Rienzi" și oferindu-ne-o fraged-alegră. L-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]