KorAP: Find »[drukola/base=cuminte & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...254 >

6,333 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

muncitorii, intelectualii cinstiți, țăranii mai puțin, și burghezia doborâtă, cum era și firesc, n-a înțeles deloc, mai exact se bucura de dificultățile noastre. Dar eu nu te-am invitat la mine să-ți spun lozinci. Burghezia a fost destul de cuminte și dacă am fi fost mai puternici și dacă Stalin ar fi murit mai curând, o colaborare mai largă și mai îndelungată cu cadrele burgheze specializate ne-ar fi scutit de unele excese care n-au folosit nimănui. Așteptăm un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mine... XII Vasile ne trimise tot ce trebuie pentru botez, care avu loc la biserică, după ritual, spre bucuria mamei, deși Matilda, fiind membră de partid, înfrunta o interdicție. Preotul o vîrî pe Silvia în apă (și fetița se arătă cuminte, spre deosebire de alții care urlau ca din gură de șarpe), își făcu slujba și ne eliberă un inutil certificat de botez, altădată menit să-ți dovedească religia. Pe vremuri semnătura preotului pe carnetul elevilor în vacanță era obligatorie alături de a tatălui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tot muiere neisprăvită sânt și eu, ca și altele și că pe el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă pomenii cu gâtul înlănțuit. "Nebună mai sânt și eu, zise ,și râse iar; dacă nu te-ași iubi, ași fi stat cuminte ca o curcă! zise ea chicotind mereu, și te-ai fi plictisit..." Mirosea însă puternic a vin și corpul ei parcă frigea. Îi pusei mâna la gât. Avea febră mare. "Și Tasia, ce ți-a zis? Dar Artimon?" Chicoti iar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să vândă pe piață și cât să-i rămână pentru hrana sa zilnică, pentru însămînțat și pentru orătăniile pe care le are el în curtea sa..." Gâtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemeni școlarilor cuminți care încă nu înțeleg ceea ce li se spune dar al căror instinct îi ține în bancă holbați, să se străduiască și să învețe totuși. Pentru aceasta, continuă individul, cineva s-a gândit să vină în ajutorul țăranilor și a inventat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
maică-tii? Nu cumva n-ai vrut să te naști?" Am luat-o în brațe, am ridicat-o și am pus-o iar la loc pe minuscula ei saltea și am învelit-o. Îi apăsam ușor fragila ei făptură. "Stai cuminte, îi spuneam, dormi așa cum te-am pus, nu sta pe brânci și în genunchi. Nu abandona din fașă! Nu te lăsa de pe acum pedepsită..." VII Bineînțeles că șeful Securității l-a dus de nas mai departe pe primul-secretar Mircea, totuși

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mai poate să reintre în Universitate? Cel puțin nu acum. Mai târziu, dacă își schimbă și el concepțiile, mai vedem." " Dar într-un liceu se poate, nu-i așa?" a zis Matilda. "Nu nicăieri în învățămînt. Nu e un băiat cuminte, nu e prudent, și spre binele lui e necesar să stea deocamdată departe de învățămînt..." " Dar a fost prudent, vă spun", a încercat Matilda să salveze ceva. "Cum a fost prudent când le-a spus studenților că poate întemeia o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luă încet spre maică-sa. Matilda se ridică și dispăru în bucătărie. Copilul veni atunci la mine și se așeză, cuminte, în fotoliu. Prezicerile lui Ben Alexandru nu se adeveriseră, cu toate că Matilda se predase cu totul fetiței. Silvia își vedea cuminte de mica ei viață și era aproape în mod egal atașată de maică-sa și de mine, deși Matilda nu se bucura câtuși de puțin când o vedea că mi se urca veselă în brațe: se predase, dar și pusese

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să freamăte salcâmul. Se lăsă o tăcere! "Dă-te jos!" strigă bunicul neglijent și disprețuitor. Coborâi, totuși, cu grijă, și nu mă mirai, cum nu se miră nici el, când văzui căciula de sită plină de albine. Erau numeroase și cuminți (și văzui și regina de trei, patru ori mai mare decât o albină), ca și când ar fi știut că fuseseră găsite tocmai de cei pe care îi așteptau, acești uriași care știau mai multe despre vânt, ploaie, zăpezi și înghețuri (decît

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în patul meu. Din când în când mă întorceam să văd ce face și privirea mi se oprea îndelung pe lucrurile ei, ceasul așezat pe lunga noptieră încărcată cu cărți, cismele lăsate alături, cu căputele îndoite și cu vârfurile îndreptate cuminte spre pat, blana întinsă în fotoliu... și gîndeam: "De ce n-ar rămâne această fată la mine pentru totdeauna? E atât de dulce prezența ei! Ași putea lucra chiar dacă ar fi trează și ar roboti ca orice soție în micul ei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mine până plecați." O bătaie discretă în ușă o împiedică pe Matilda să răspundă. "Da", zisei, și Suzy intră. Se vedea că luase o hotărâre, se îmbrăcase, își pusese blana, vroia, desigur, să plece. Dar nu se grăbea, se așeză cuminte pe un scaun. Se pieptănase lins și își strânsese părul la ceafă în coadă de cal, cum era moda printre fete. "De ce nu mi-o prezinți pe soția ta?", zise Matilda. "Suzy Culala mă cheamă, doamnă! răspunse ea prompt. Aveți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu alt glas, e încăpățînată și stricătoare, dar care copil n-are un cusur? O s-o desvățăm, te rog să mă ajuți. Cu tine cum s-a purtat?" "La început rău (și îi povestii), dar pe urmă a fost foarte cuminte, foarte dulce. Nu-mi place că e cam șmecheră, altfel credeam eu că o să evolueze." "Are destul timp să ajungă și cum ai dori tu. E un copil educabil." " Deci nu din pricina ei trăiați rău." "Nici vorbă!... Silvia, se adresă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ești gata", mai spuse cu felul ei inimitabil și irezistibil de a-mi da ordine. Aici avea sensul că nu semnificațiile mele, fie ele și aparte, aveau vreo importanță, ci, mai încape vorbă?, ale ei! O găsii însă gata, așezată cuminte pe pat și contemplând cu tristețe vizibilă giganticul bolovan verde care îi amenința parcă fereastra. Avea, și nu rar, asemeni răsturnări de umoare, pe care însă și le învingea singură, dacă nu încercam, chiar cu afecțiunea intensă care mă stăpânea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pantofii, pulovărul, pantalonii, dulcea bluză de mătase... O acoperii cu pledul, îi stinsei veioza și deschisei ușa să plec. "Ei, strigă deodată, foarte trează, unde te duci?"' "Dormi", îi șoptii. Stai aici, băiete, că nu e timp de dormit...'' "Stai cuminte, mă întorc îndată." Intrai la mine, unde nu întîrziai mai mult de câteva minute, dar când revenii o găsii în capul oaselor, reaprinsese veioza și se uita la mine cu un imens reproș, ca și când ași fi lipsit ceasuri întregi. O

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce îi spusese ea și nici ce se discutase adineauri, dar, oricum, nu se oferi voluntar s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează. Scoase puțină apă sterilizată dintr-un săculeț deja desfăcut și udă cârpa, cu care șterse praful, jegul și ultimele picături de cacao de pe fața fetiței. Deși rămăsese cuminte pe scaun, ochii ei albaștri se fixară pe Ripley de parcă acum o vedea pentru prima oară. Femeia fu cuprinsă de o bucurie nestăpânită. ― Nu-mi vine să cred că aici se găsește, o fetiță, declară înainte de a examina cârpa. Stratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce vedea nu era nou pentru ea. Ea le trăise pe toate. Ceva căzu pe acoperiș cu zgomot surd și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă și selectivă. Ordinatorul ei putea să stabilească o distincție între un fenomen natural inofensiv și o mișcare amenințătoare. Apa nu părea să aibă intenții belicoase, așa că mitraliera stătea cuminte, așteptând intruziunea unui obiect care merita să fie distrus. Newt cărase cutii până la epuizare. Ripley o duse în brațe până la secția medicală, capul fetiței fiind așezat pe umărul ei. Din când în când Newt îi spunea ceva și femeia îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
am șase ani?!" ― Ripley, ea nu are coșmaruri pentru că e din plastic. ― A, îmi pare rău, Newt. Mă rog, uite, ai putea să te prefaci că ești din plastic, ca ea. Copila avu un vag surâs. ― O să încerc. ― Ce fetiță cuminte. S-ar putea să fac și eu ca tine. Newt și-o apropie pe Casey de gât, gânditoare. ― Mămica îmi zicea mereu că nu există monștri. Adică, de-adevăratelea. Dar există. ― Da, există, recunoscu Ripley. Dădea la o parte în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului de literatură, închis în lumea lui de cărți și neuroni. O păcăleală de zile mari, inimaginabil de eficientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
așezau la locul indicat. Care mișca, scotea o vorbă sau schimba locul era evacuat. Iar dacă-ți suna telefonul mobil, pierdeai abonamentul și luai și-amendă; de trecut altă dată prin bibliotecă nici nu mai putea fi vorba. Pentru copiii cuminți, cărțile veneau încet, dar sigur, aduse de șefa de sală; dicționarele și enciclopediile, prea grele, erau cărate cu un fel de trotinetă și descărcate pe masă de două asistente mai tinere. Uneori, apetitul filologic depășea orice așteptări. Studenții fugeau acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
laserul printre striațiile bulbilor, pentru a extrage toată seva infectă și delicioasă a minciunii. Unul, doi, trei, cinci Alexandri, jucându-se cu gândurile mulțimii. De-oricâte ori era nevoie; și era nevoie tot timpul. Un spectacol mut, cu sala tăcută, cuminte, arhiplină. Mă pricepeam să mint, iar lumea cerea să fie păcălită. O căutau cu lumânarea; altfel, de ce-ar fi venit la noi? Le ofeream un escroc, un impostor abil și creativ, nimerit din întâmplare în cripta Facultății de Litere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
slăbite parcă de o boală incurabilă. Mă distram, rânjind în gând. Le simțeam pe fete enervându-se în tăcere, agresate de sutele de cuvinte pe care nu le înțelegeau, prea toropite pentru a răspunde. Băieții dormeau: singuri sau în grup, cuminți, fără zgomot. Din când în când, le adresam o întrebare, ceva simplu și imposibil, și-atunci, mișcată brusc de-un cot bine aplicat sau un picior tras pe sub bancă, recolta de vinete începea să freamăte, căutând să scape din aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
scrie un pamflet în care să-l atace pe Eminescu; urma să iasă scandal (primele două pagini din Convorbiri literare erau deja pregătite cu descrierea conflictului și cu scrisori imaginare ale publicului indignat) și ediția în trei volume ce aștepta cuminte în tiparniță s-ar fi vândut ca pâinea caldă, îmbogățind deopotrivă literatura română și pe mentorul „Junimii“. În schimbul hârtiei, Macedonski ar fi primit zece la sută din încasări. Din motive care astăzi ne scapă, Macedonski a refuzat. În decembrie, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mulțimea de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mă mângâie oligofren pe cap. Obținusem ce vroiam: sentimentul că sunt altfel, important, despărțit prin câteva gânduri de mormanul ăla de corpuri în uniforme care năvălea la ore, descărcat din Dacii și Wartburg-uri. Pe mine nu mă aducea nimeni, așteptam cuminte la trecerea de pietoni până venea câte-un domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]