5,244 matches
-
respective sau al perioadei în cauză), erau prezentate, ca într-un cuprins, principalele titluri ale materialelor conținute de acel număr. De exemplu, în primul număr au apărut următoarele subiecte: "Domnul General Averescu, provocat fiind de Rege, a declarat că nu demisionează! Va face însă o largă remaniere/ Audiența la Rege continuă/ Știrea unui ziar de ieri, că s-ar fi constituit deja guvernul liberalo-ardelean, e prematură/ Leul a scăzut la 6 centime/ Adunarea națională maghiară a votat legea de detronare a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
considerat dușman al revoluției, era arestat și ghilotinat. Se dezlănțuise o adevărată teroare. Marie Rose era respectată, fiind considerată soția influentului Alexandre. Acesta, ca general al Armatei Rinului, a avut misiunea de a apăra Mainz, nu a reușit și a demisionat. A devenit suspect din revoluționar și, drept urmare, a fost închis. Arestată a fost și soția lui, Marie Rose, într-o mânăstire carmelită, unde a avut o idilă cu tânărul general Lazare Hoche, erou popular. Alexandre a fost judecat și condamnat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
A cunoscut-o pe Eva Duarte cu ocazia unui spectacol de binefacere pentru victimele unui cutremur. S-au îndrăgostit fulgerător, Eva devenindu-i amantă. În octombrie 1945 a avut loc o revoltă în guvern, colonelul Perón a fost forțat să demisioneze și a fost expulzat pe o insulă. La simpatia pe care o trezise oamenilor de rând s-a alăturat intervenția Evei Duarte care, cu popularitatea ei de vedetă radio, a creat atitudini de susținere a colonelului expulzat. În urma unei greve
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor-șef. Aproape șaptesprezece ani nu ocupă nici o funcție și trăiește din scris. În 1990 fondează Editura Roza Vânturilor, specializată în publicarea unor opere fundamentale mai puțin cunoscute, aparținând lui Nae Ionescu, Nichifor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
1890). În 1891 era ales președintele secției ieșene a Societății pentru Învățătura Poporului Român. Din 1896 N. Gane, primarul orașului, îl numește președinte al Comitetului teatral. În această calitate V. comite grave nereguli administrative, iar ca urmare este obligat să demisioneze de la catedră (1898) și să emigreze în Statele Unite ale Americii (în 1899) pentru a scăpa de rigorile legii. Acaparat de politică și avocatură, își neglijase îndatoririle didactice, lăsând adesea catedra în seama suplinitorilor (Dimitrie Petrino, Alexandru Lambrior, Aron Densușianu, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
doi membri cheie ai guvernului Vaida și de Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Cea mai contestată persoană la Palat era ministrul de interne (un minister-cheie în orice situație revoluționară), dr. N. Lupu (generalul Averescu, care fusese la început ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). Șeicaru spunea despre dr. Lupu că este "destul de rău ca un ministru să se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dacă un demagog devine ministru". Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimbîndu-și radical poziția în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea adesea propria sa logică. Emoțiile, sentimentele (mai ales atunci cînd era vorba despre familia regală) și dorințele erau luate drept realități. În decembrie 1921, Take Ionescu la cererea personală a regelui a încercat să formeze un guvern (întrucît Averescu demisionase) și timp de cîteva săptămîni Iorga a avut o altă șansă politică; încercarea a eșuat. Maniu s-a consultat cu Iorga pentru a asigura majoritatea parlamentară a guvernului în Cameră 54. Prin ianuarie 1922, guvernul a fost format de Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Democrată". Iorga încheia toate acestea cu o tentă gen relații cu publicul aproape americană: Sper că v-am convins!"22 Maniu va deveni curînd unul dintre oamenii pe care Iorga "era încîntat să-i urască". În octombrie 1930, Maniu a demisionat din cauza întoarcerii în țară a Magdei Lupescu. Profesorul Hugh Seton-Watson a dat o definiție clasică a greșelilor politice ale lui Maniu: "Moralitatea sexuală burgheză este probabil mai puțin apreciată în România decît în orice altă parte a continentului. Nu era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ezitat să se prefacă că plînge. Lacrimile sînt întotdeauna o dovadă a sincerității. A continuat să-l implore pe Iorga să-l numească ministru de interne: " Nu sînt chiar un monstru și dacă nu obțin Ministerul de Interne voi demisiona din guvern!" Așa că Iorga i-a dat postul lui Argetoianu, crezînd că, numindu-l pe Dimitrie Munteanu-Râmnic prim-secretar la Ministerul de Interne va avea totul sub control. Iorga a fost curînd destul de dezamăgit. Argetoianu a cerut transferarea lui Munteanu-Râmnic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Partidului Național Țărănesc al lui Maniu. La 6 iunie 1932, Vaida-Voievod a format un nou guvern, urmat la 20 octombrie de cel al lui Maniu. Dar integritatea și constituționalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea decît cea liberală. Vaida a devenit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
superiorul colonelului Marinescu) a încercat să-l îndepărteze, acesta a refuzat categoric să părăsească postul, scoțînd în evidență faptul că fusese numit de rege și că va respecta numai ordinele regelui. Mihalache a fost cel care a fost nevoit să demisioneze. Nu era vorba de o confruntare între colonelul Marinescu și Mihalache, ci între un guvern bazat pe integritate constituțională și felul de guvernare susținut de Carol. Iorga s-a alăturat fără rezerve poziției regelui. Iată ce editorializa el în aceste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a nega și de a justifica și vulgaritățile din atacurile sale fac imposibilă orice discuție. Iar fostul prefect TzigaraSamurcaș (colaborator al nemților) și Panaitescu îl urmează"179. În aprilie 1936, Iorga a făcut un gest tipic pentru el: a demisionat din postul de președinte al Comitetului Român al Istoricilor 180. Conform unor surse sigure, pe Carol îl distra foarte mult acest conflict dintre istorici 181. Dar acest schimb de invective fusese inițiat de Giurescu mult înainte de 1936. El a alcătuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sînt tulburat din cauză că au fost împușcați, ci din cauză că statul a devenit un criminal!" Le-a spus alor lui că regele și Călinescu aranjaseră aceste asasinate. Ceilalți membri ai cabinetului nu știau nimic despre aceasta, iar Iorga se gîndea serios să demisioneze. În timpul unei vizite a lui Călinescu la reședința lui Iorga, care (conform doamnei Liliana) a avut loc la 3 decembrie, aceasta a auzit fără voia ei un violent schimb de replici între cei doi, după care Iorga și-a oferit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni mai tîrziu a demisionat din postul ministerial, În noiembrie 1949 a fost exclus din partid, iar În decembrie Bierut i-a acuzat oficial pe Gomu³ka și „grupul” său de naționalism și titoism. Ajuns un biet agent de asigurări sociale În Varșovia, Gomu³ka a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aluatul economic a crescut suficient de rapid Încât cele mai multe doleanțe să poată fi satisfăcute fără conflict. Uniunea Creștin-Democrată a fost permanent la putere de la primele alegeri din 1949 până În 1966, iar Konrad Adenauer a condus fără Întrerupere Republica de la Bonn, demisionând În 1963, la vârsta de 87 de ani. Faptul că UCD, cu Adenauer În funcția de cancelar, a deținut puterea neîntrerupt o perioadă atât de lungă a avut explicații diverse. Una dintre ele era influența Bisericii Catolice În Germania de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestei situații tulburi au accentuat temerile europenilor din Algeria că Parisul plănuia să-i abandoneze. În Paris și Alger, polițiștii și militarii au Început să-și arate deschis simpatia pentru cauza coloniștilor. Guvernul Gaillard, al treilea În unsprezece luni, a demisionat la 15 aprilie. Zece zile mai târziu, o uriașă demonstrație În Alger cerea păstrarea Algeriei franceze pentru totdeauna și Întoarcerea lui de Gaulle la putere. Organizatorii adunării s-au constituit Într-un Comitet pentru Siguranța Publică, amintind provocator de instituția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din estul Franței, evitase orice declarații, a apărut În public la 19 mai, pentru o conferință de presă. Rebelii Înarmați au preluat controlul În Corsica, iar Parisul fierbea de zvonuri despre raiduri iminente ale parașutiștilor. La 28 mai, Pfimlin a demisionat, iar președintele René Coty a apelat la de Gaulle pentru formarea unui nou guvern. Fără să se lase rugat, generalul a preluat postul pe 1 iunie; În ziua următoare, Adunarea Națională a hotărât prin vot să Îi confere puteri depline
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
resimțite cel mai acut de Marea Britanie. Au trecut mulți ani până când au fost dezvăluite public toate ramificațiile conspirației Împotriva lui Nasser, deși mulți le-au bănuit Încă de la Început. În numai câteva săptămâni Însă, Anthony Eden a fost forțat să demisioneze, umilit de incompetența strategiei militare pe care o aprobase și de refuzul americanilor, exprimat deschis, de a o susține. Deși Partidul Conservator, aflat la putere, nu a fost afectat prea mult În alegeri - sub conducerea lui Harold Macmillan, care participase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reforme pentru descentralizarea administrației și a organelor de decizie În Franța, Încercând să Întoarcă În favoarea lui, printr-un referendum, ceea ce i se părea o reacție antiautoritaristă la nivel național, el a suferit o Înfrângere umilitoare și decisivă; după care a demisionat, a părăsit viața publică și s-a retras În locuința sa de la țară, unde a mai trăit doar câteva luni. Între timp, s-a dovedit că Pompidou avusese dreptate să aștepte sfârșitul demonstrațiilor studențești. Când manifestațiile și grevele erau la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
controlului, iar unii chiar au anunțat la Moscova pericolul „revizionismului” În stil cehoslovac. Regimul Gomu³ka a contraatacat decisiv. Greva și protestele aferente au fost Înăbușite cu o violență considerabilă - un membru al Biroul Politic și doi miniștri importanți chiar au demisionat În semn de protest. Alți 34 de studenți și 6 profesori (inclusiv Ko³akowski) au fost dați afară din universitate. Mai târziu, când Primăvara de la Praga a fost Înăbușită În Cehoslovacia vecină (vezi paginile următoare), autoritățile i-au arestat pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas președintele țării, deși pierduse funcția de șef al partidului). Purtat de valul de optimism popular, Dubček a aprobat relaxarea cenzurii și a Început epurarea novotnienilor În partid și În armata cehă. La 22 martie, Novotný a fost nevoit să demisioneze din funcția de președinte, fiind Înlocuit după o săptămână de generalul Ludvík Svoboda. Cinci zile mai târziu, Comitetul Central a adoptat un Program de Acțiune care cerea un statut egal și autonomie pentru Slovacia, reabilitarea victimelor trecutului și „democratizarea” sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din centrul Romei. Scandalul Moro ilustra incompetența statului italian - ministrul de Interne a demisionat a doua zi după găsirea cadavrului. După opt ani de legislație antiteroristă frenetică și razii În toată țara, poliția nu reușise, evident, să se infiltreze În subteranele terorismului 11. Faptul că Brigăzile Roșii au reușit să comită asasinate politice În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Brandt era foarte popular În Germania 8. și nu numai În RFG: În timpul unei călătorii din 1970 la Erfurt (prima vizită În RDG a unui lider vest-german), Brandt a fost Întâmpinat de mulțimi frenetice. După ce Brandt a fost nevoit să demisioneze În 1974 În urma unui scandal de spionaj, succesorii lui În funcția de cancelar - socialistul Helmut Schmidt și creștin-democratul Helmut Kohl - nu s-au abătut niciodată de la linia generală a Ostpolitik, pe care au urmat-o nu numai În diplomația publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anchetă despre falsificarea scrutinului din 1961; tensiunea dintre parlament și regele Constantin creștea. Simpatiile politice conservatoare ale regelui erau bine cunoscute, iar dreapta Îl presa insistent să-l demită pe Papandreu, care, În cele din urmă, a fost constrâns să demisioneze. I-au urmat o serie de prim-miniștri interimari; nici unul nu a reușit să formeze o majoritate parlamentară confortabilă. Relațiile dintre parlament și curtea regală s-au deteriorat și mai mult când un grup de ofițeri cu simpatii liberale au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au stabilit În nordul conservator al țării, jucând În anii următori un rol politic semnificativ. Aceste transformări rapide Îl tulburau pe Spínola (instinctele lui conservatoare erau la antipodul proiectelor radicale ale colegilor lui mai tineri) - așa Încât, În septembrie 1974, a demisionat. În următoarele paisprezece luni, Portugalia a părut că se Îndreaptă spre o adevărată revoluție socială. Cu sprijinul entuziast al MFA și PCP (intransigentul Partid Comunist Leninist condus de Álvaro Cunhal), băncile și industriile au fost naționalizate și s-a demarat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]