6,141 matches
-
cotidianul "Curentul" 36. Iorga a replicat la ceea ce el considera ""insolențele" doctorului Wilhelm Filderman". Dar a mers mai departe decît atît, făcîndu-l praf pe Filderman pentru marea greșeală a acestuia (după părerea lui Iorga): "Dr. Filderman scrie că "există loc destul în România pentru toată lumea, evrei sau nu"". Dr. Filderman n-ar fi putut invoca un argument mai nepotrivit! El nu cunoștea concepția lui Iorga referitor la evoluția "organică" și la drepturile unui popor asupra unui teritoriu! Iorga a replicat că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
creștin-ortodoxe, așteptînd cu nerăbdare cea de A Doua Venire a lui Hristos". Ultimul din editorialele lui Iorga purta titlul Jos cu noua religie a Urii!65. Numai că o condamnare la șase luni de închisoare a lui Codreanu nu era destul pentru regimul politic. După cîteva săptămîni, Tribunalul Militar (selectat cu grijă) l-a condamnat pe Codreanu la zece ani sub acuzația (atunci cînd se referea la Codreanu, Iorga îi spunea pur și simplu "Zelinschi" sau "teroristul Zelinschi") de a fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
locul cititului. Dar, pe de altă parte, s-ar zice că amân în mod constant momentul din care ar trebui să încep să scriu organizat despre mine („M-am născut la începutul acestui secol în orașul...“, sau așa ceva). Va fi destul timp și vor exista destule rațiuni să-mi depăn povestea vieții, după ce mă voi fi izolat în norul propriilor mele reflecții. Mă simt încă intimidat de emoții, intimidat de forța teribilă a unor anumite amintiri. Numai povestea anilor mei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nimicește lucrurile, și e atât de curat, curat ca moartea. (Oare eu voi fi incinerat? Și cine o să organizeze incinerarea? Mai bine să nu mă gândesc la moarte.) Până acum mi-am ținut lemnele în cămară, numai că nu-i destul spațiu, și dușumeaua e ciudat de umedă. S-ar putea să transform camera interioară de jos în magazie de lemne. Lemnele aduse de mare sunt atât de frumoase, lustruite de valuri și decolorate până la un cenușiu pal, încât nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
povestea vieții ca pe un roman. De ce nu? Toată problema consta în a-i găsi o formă și, într-un fel, istoria, istoria vieții mele și-a găsit forma care mi se potrivește. Pe măsură ce voi înainta în scris voi avea destul timp să reflectez și să-mi amintesc, să fac digresiuni și să filozofez, să mă retrag în trecutul îndepărtat sau să zugrăvesc prezentul abia conturat; așa încât romanul meu poate fi în același timp un soi de memorialistică și un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un bufet. Turnă un pahar pentru mine. Nu se prea grăbea să comenteze uimitoarea mea destăinuire, ba chiar părea s-o fi și uitat. Continuă sa-și bea liniștit ceaiul. — Ei bine, am spus după vreun minut, am vorbit destul despre mine. Povestește-mi despre tine, James, cum se mai poartă armata cu tine? Te pregătești să pleci la Hong Kong sau prin alte părți? Jocul ăsta poate fi jucat și-n doi. Știu că aștepți să-ți răspund ceva, începu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la o dată mult mai târzie. Drept care, capitolul actual este mai adânc gândit și evocarea e mai sistematică decât dacă aș fi continuat să scriu în maniera „Jurnal“. Evenimentele, în felul în care s-au precipitat, nu mi-au lăsat timp destul pentru a le consemna zilnic, deși cele ce-au urmat curând au aerul unui interludiu (poate că a unui interludiu comic). Acest roman memorialistic, căci asta a devenit acum, este, în ceea ce privește faptele (deși, James ar spune: „dar ce sunt, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cumva să spună că a fost cu tine... — Nu vrea să vină aici, tocmai asta-i! Haide, Hartley, încetează să te comporți ca o somnambulă, mișcă-te, acționează! N-o să vină aici, știi bine. Vino o dată, te așteaptă. Va fi destul timp să-l vezi până când se întoarce Ben. Ne așteaptă o mașină la poalele dealului. Am început s-o trag către câmpie și potecă, dar mi-a opus rezistență, așezându-se din nou, înnebunitor, pe jos. — Spune-mi, Titus... este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei purtând aceeași expresie doborâtă și speriată, pe care ajunsesem să i-o cunosc atât de bine. Titus mi se adresă: — Uite ce-i, Mary e de părere că ar fi bine să plece. I-am spus că mai are destul timp, dar insistă să plece acum. O.K.? — Poți să-mi pui la dispoziție mașina chiar acum? întrebă Hartley. Vorbea pe un ton aproape mânios. M-am uitat în jur și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suficientă? Pentru mine e. — Ben nu are pe nimeni altcineva pe lume în afară de mine. Nu are nimic pe lume. Va supraviețui. Și eu ce am? De ce să nu-ți fie milă și de mine, așa, ca o variație? Am așteptat destul. Nu există ființă mai naufragiată decât un actor bătrân. Ce altceva mai am decât amintirile? M-am despuiat singur de toată puterea și de toată strălucirea... pentru ceva... și acel ceva, deși n-am știut, erai tu. Acum nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de viață, vam trebui să fac eu ceva a doua zi; ceva lămuritor, ceva-decisiv; deși nu reușeam încă să văd care anume putea fi această mișcare eliberatoare. Probabil că o să-i iau pe Hartley și pe Titus la Londra. Așteptasem destul deșteptarea voinței lui Hartley, și începeam să cred că ea aștepta din partea mea să o forțez. La gândul că atinsesem în sfârșit gradul de disperare care mă silea să iau o hotărâre, m-am simțit aproape ușurat. Dar dimineața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și apoi a început să plouă. Mi-a întins mâna. I-am luat-o și m-a tras în sus, apoi a continuat să mă susțină. — Într-o zi, va trebui să ajungem să ne cunoaștem unul pe celălalt. Avem destul timp. — Avem destul timp. „Hartley, iubita mea, ascultă ce am de spus. Trebuie să-ți comunic mai multe lucruri. În primul rând, îmi pare foarte rău că te-am luat cum te-am luat și te-am ținut aici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
început să plouă. Mi-a întins mâna. I-am luat-o și m-a tras în sus, apoi a continuat să mă susțină. — Într-o zi, va trebui să ajungem să ne cunoaștem unul pe celălalt. Avem destul timp. — Avem destul timp. „Hartley, iubita mea, ascultă ce am de spus. Trebuie să-ți comunic mai multe lucruri. În primul rând, îmi pare foarte rău că te-am luat cum te-am luat și te-am ținut aici cu sila. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am înaintat până la cazanul lui Minn, și am stat pe pod. Era vremea refluxului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce scoteau... Pe mine Securitatea m-a făcut pur și simplu că-s legionar, că am luat parte la Buitur, la nu știu ce... că aș fi cântat. Da’ eu n-am cunoscut Buiturul, n-am fost niciodată acolo. Da’ a fost destul ca să îmi mai dea 15 ani. Am aflat ulterior că totul n-a fost decât o înscenare în ceea ce mă privește. Am plătit că am fugit de la Cernăuți și m-am afirmat, și trebuia să dea cu mine de pământ
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un început de convingeri naționaliste din timpul ungurilor, dar rușii ni s-au părut mai periculoși... În ’40 ei o’ luat și Basarabia, și asta știam tot din discuții cu oamenii mai în vârstă, care cunoșteau problema... Acuma nu era destul că era Basarabia luată, și în ’45 o vrut să ne ia și pe noi, Maramureșul, dar tot atunci, puțini știu, și Moldova, pân’ la Carpați or vrut-o... Când o’ ocupat Moldova, Iașiul, primarii erau numiți de ei, aveau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente! Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rău. Și zic: D-apoi, n-am fost, că nici nu știu ce trebuie să fac, și cum să fac. Și-apoi când o zis de declarație atunci am izbucnit: Știți ce, vă spun așa, domnule căpitan, nu v-o fost dumneavoastră destul? Mi-ați ucis soțul, mi-ați dat zece ani de închisoare, mi-ați luat tot ce-am muncit timp de cinci ani de căsnicie, tot ce am realizat, mi-ați lăsat fetițele pe drumuri, nu mi-am putut exercita meseria
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
exercita meseria pentru care mi-am ros coatele pe băncile școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul? N-am mai putut rezista, și am izbucnit în plâns. Vai, iertați-mă, n-am vrut, vai, vai, nu, dar știți... Știu un lucru, să mă lăsați să pot să îmi trăiesc viața... V-o spus cineva că nu muncesc
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îi spuneam: Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe tine! Ies eu de aici, că n-o să mă las omorât de tine, și tot te omor. Îi spuneam când eram numa’ noi doi... Păi mă bătuse destul, cât mă-sa să mă mai bată? Între noi era pe viață și pe moarte toată asta... Probabil că mi-a dat pachetul ăla și de frică, sau l-am impresionat pur și simplu, pentru că eram și eu uimit... Mureau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit între ei să-i despart. Și întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: Stai mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul? Ne mai trebuie alt chin? Și Gherghișan Petrache, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. ăsta a bătut în ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și, se zicea, lingușitor. El fusese adus de Știrbei, dar se avu bine pe rând nu numai cu toți domnitorii Cuza, Carol, ci și cu fiecare ministru, lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice pasionate, neținându-se destul socoteală că era străin și avea un scop special în activitatea lui. Zicea că este fiul natural al lui Liszt și al contesei d’Agout; semăna mult cu cel dintâi, dar nu e menționat în nici o biografie a marelui muzicant
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
se va proceda prin tragere la sorți. Nu se va putea trece dela o categorie la alta pînă cînd categoria precedentă nu a fost deplin satisfăcută în măsura lotului tip fixat în acea comună. Articolul 120 Acolo unde nu este destul pămînt pentru a împroprietări pe toți cei îndreptățiți, o parte din ei se vor putea muta în regiuni de colonizare. Această alegere se va face de către locuitorii însăși, iar cînd pe această cale nu s-ar ajunge la un rezultat
REGULAMENTUL din 1921 pentru punerea în aplicare a legii agrare din Editura Bucovina. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134142_a_135471]
-
întemeiata; 2. Cei cari numai mulți copii; 3. Cei mai în vîrstă. Articolul 64 În caz de paritate de condițiuni între împroprietăriții din aceeași categorie și de neajungerea pămîntului se va proceda prin tragere la sorți. Acolo unde nu este destul pămînt pentru a împroprietări pe toți cei îndreptățiți, o parte din ei se vor putea muta în regiuni de colonizare. Această alegere se va face de către locuitorii însăși, iar cînd pe această cale nu s-ar ajunge la un rezultat
DECRET nr. 3.608 din 23 iulie 1921 privind aprobarea Legii pentru reforma agrară din Editura Bucovina. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134184_a_135513]
-
precum și cei cari au fost făcuți prizonieri de dușmani și n-au fost condamnați la Curțile marțiale, nu se considera că rămași în teritoriul ocupat și deci nu se tratează ca atare în ceea ce privește împroprietărirea. Articolul 87 Acolo unde nu este destul pămînt pentru a împroprietări pe toți cei îndreptățiți o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Această alegere se va face de către locuitorii înșiși, iar cînd pe această cale nu s-ar ajunge la un rezultat împăciuitor
LEGE nr. 3.093 din 14 iulie 1921 privind reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134224_a_135553]