6,089 matches
-
Italia însă în seara aceea îl invitase alături de prietenii ei, numai perechi, să demonstreze că știe să gătească paste și pizza după rețeta lăsată de logodnic. Părinții ei știau de Laur însă nu comentau. Erau mulți invitați și a băut destul până a mers să reîngurgiteze cu capul în WC. A stat o vreme până s-a liniștit. Se uita în oglindă și abia își mai zărea ochii injectați de sânge, aparent umpluți cu lacrimi indigo, cum se limpezeau odată cu trecerea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
după aceea trebuie să treci pe la cabinetul de protecția muncii. - La revedere, dom director! - Succes, tinere! I-a plăcut acest om blând și undeva aerian părea departe de frământările celor din jur. Cu un alt individ a făcut protecția muncii, destul de mult timp în care i s-a dat să citească normative și legi plictisitoare. În final i s-a completat o fișă tip. Urma a doua zi să se prezinte la Bălăuță și i-a explicat cu amabilitate alt
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tăcea din gură o clipă... Normal că a apărut mesajul pe podeaua salonului. Ciudat e că plânsetul de copil nu începe, de obicei, decât în a treia noapte. Mai întâi mesajul-fantomă, apoi copilul care plânge toată noaptea. Dacă proprietarii rezistă destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e, zice, că această Carte a umbrelor încă mai există pe undeva. Sunt pefect de acord. Și trebuie să o găsim și s-o distrugem. Și Helen Hoover Boyle zâmbește cu zâmbetul ei roz. — Cred că glumiți, zice. Nu-i destul să ai putere de viață și de moarte. Nu sunteți curios ce alte poeme mai sunt prin cartea aia? Iute cât ai clipi din ochi, lăsându-mă pe piciorul sănătos și privind-o fix, zic nu. — Poate aflați secretul nemuririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cea de toate zilele... Când susții o idee cu toată vehemența, pare că ceva te nemulțumește, că te simți oarecum vinovat pentru efectele ce le-ar avea acea idee tradusă în viață, tu nefiind pregătit spre a o susține. E destul să-ți întrebi semenul o singură dată cu „Ce mai faci?” Punându-i a doua oară întrebarea aceasta, vine că dorești să-i tulburi intimitatea bruscându-i gândurile. Este greșit să judeci omul după îmbrăcăminte! Se știe că nu haina
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o va batjocori la prima ocazie, când „băile” cu pricina dau să-și închidă porțile! Artistul adevărat mulțumește „Celui de Sus” în numele semenilor lui, pentru darurile și talentul ce i s-au dat... Oricât de multe ai ști, rămâne mereu destul loc pentru câte un vis nemaivisat. Când știi totul despre ceva anume, oricât de neînsemnat, vine că te-ai apropiat un pic de Marele Adevăr... Sunt două feluri de oameni: care citesc și care nu citesc. Cei care citesc par
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și loc acum număr lumânarea până mai bate până se vor deschide acele minți în coji de ou iubesc lumea pentru că nu în lume se descoperă ce se întâmplă pe acei doi nu i-am găsit încă deși am numărat destul până la o sută prin tranșee prin baruri și prin pungi eu nu-mi cos aripi plec în rochie largă dacă nu am găsit nu e nimic mă uit dar nu mai scriu pe foi nu ating viața tot ce nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întâlnea cu el, dar tatăl nu-l auzise niciodată pe fiu plângându-se de noua lui viață. În schimb, se plângea că îl urmăreau în vis tinerii sioniști ajunși la închisoare și spunea că ar fi vrut să poată trăi destul, ca să-și răscumpere greșelile. E încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în buzunarul de la piept și își strânse hârtiile de pe birou, amintindu-și că peste câteva ore avea în program o vizită de lucru la "Republica". Bărbatul cu figură jovială îl asigură că lucrurile fuseseră bine planificate și că aveau încă destul timp la dispoziție, apoi se întrerupse, cu privirea îndreptată spre Nando, ca și cum de-abia atunci i-ar fi remarcat prezența în aceeași încăpere cu el și cu Dej. Liderul comunist arătă înspre vizitatorul său occidental cu un gest de gazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem destul până o să terminăm de construit socialismul în țara asta, pricepi?... Nu vreau să-i lichidăm pe social-democrații lui Titel Petrescu, Jeane!... Doar să-i mai țină Sandu acolo unde sunt acum încă vreo doi-trei ani... Pe urmă o să mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câte comuniștii dădeau vag unele semne de schimbare la față și de umanizare, nu mai arătau atât de dornici să copieze până în pânzele albe proiectul leninist-stalinist pus în operă în Uniunea Sovietică. De altminteri, dându-și pesemne seama că sărise destul peste cal și că dispariția "Genialului" de la Kremlin îl punea într-o postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce părere aveți?... Vorbele lui Tase fură urmate de câteva clipe de liniște. Dintr-un apartament vecin începură să răsune niște bocănituri ritmice, care se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu facem nimic acum, o să ratăm ocazia. Mediciniștii sunt pregătiți să se implice... Tot așa și noi, cei de la filologie, confirmă Ianolide. Colegul său, Călin Moraru, se grăbi să-l aprobe cu entuziasm: Stăm pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără să lase urme de nerăbdare pe chipul meu. Încă aștept. Oare vine? Unde e soarele? Nici cerul nu mai plânge. Numai timpul crud păstrează luna pe bolta cerească. Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a pierdut pe drum. Nu fi tristă, îmi spun și-ți spun, pădurea mea de basm, vine mâine! Tu stai așa, neclintită sub razele orbitoare ale lunii, parcă așteptând un semn, ceva, un nu știu ce. Mă așteptai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Îi adresă lui Jeanne un semn cu capul. Yvonne Le Bihan nu scăpase nimic din scenă. - Hoitarii! Pun prinsoare că deja trag cu coada ochiului la șantier, Îi persiflă ea, cinică, aplecîndu-se spre fiica ei. Apoi decise că mascarada durase destul și, făcînd un pas Înainte, Îi tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu-l contrazică, ci să-l ia cu binișorul. Coborînd spre bar, Încercă să afle ce avea să se Întîmple În viitorul apropiat cu nepotul ei, dar Loïc era tot mînios și Își revărsă agresivitatea asupra Mariei. - Ai făcut destul rău pînă acum! De cînd te-ai Întors pe insulă, totul a devenit un dezastru! Nu Înțelegi că ne aduci ghinion? - Oprește-te, nu am nici o vină În toate cîte se Întîmplă! Ce aveți toți Împotriva mea? Ce v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai plecat pe mare, pe furtună, fără să mă previi... - Unde erai? se Încăpățînă s-o Întrebe Christian. Iar cu ancheta chiar nu te poți opri? Marie oscila Între dezamăgire și mînie. - Așteptam altceva decît o scenă... Christian, am discutat destul despre meseriile noastre, e vorba de două pasiuni, am hotărît că nu vom renunța nici unul, nici celălalt, doar n-o s-o luăm de la capăt... - Îți aduc aminte că ești considerată a fi În concediu timp de un an! - Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a lui Pierric, Marie se luă după el, Îngrijorată. Gwen așteptă ca zgomotul pașilor să scadă pentru a o Întreba pa mama ei de la cine era apelul pe care-l primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă să pleci imediat. Nici măcar n-ai vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii ei nici o urmă de afecțiune, ci numai o hotărîre adresată unei străine. Loïc se ridică și părăsi Încăperea. Marie Încercă să facă o mișcare ca să-l urmeze, dar Jeanne o apucă ferm de braț. - Lasă-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu sufăr? Mama ei preferă să privească În altă parte. Marie se desprinse brusc și ieși la rîndul ei În beznă, căci prefera să plîngă fără martori. * * * În cele trei camere ocupate ale hotelului, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Télégramme de Brest Înainte de anii ‘70. O văzu Îndreptîndu-se spre dulap și Înhățînd niște haine pe care i le aruncă. - Avem Întîlnire la ziar. - Avem? - În mod evident nu te poți descurca fără mine, decretă ea. Și apoi, ai lenevit destul În pat. Se Îndreptă spre ușă. - La drum! Ai să-mi explici cum se face că un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i spun două vorbe fetei mele. Lucas făcu un semn cu capul și ieși. Jeanne așteptă ca el să Închidă ușa ca să se ducă să scoată dintr-un sertar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două găuri. Una pe care se intră și alta pe care se iese. Intrările și ieșirile sunt legate cu ață câtă vreme nasturele este prins. Nasturele este ca o cheie votivă, o poartă de acces. Odată desprins, legăturile se pierd... Destul! Chiar dacă ți-am luat un nasture, nu am să accept vreodată. Ai făcut bine că te-ai întors aici. Mă bucur că m-ai ascultat. A-ți accepta boala este a fi pe jumătate vindecat. Dar ia aminte că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viața tihnită de dinainte, viețuitoarele pămîntului au început să apeleze la tactici noi. Pînă atunci, două animale care aveau ceva de împărțit recurgeau la lupta dreaptă. Asta fusese legea primordială: cel mai puternic să învingă. Dar n-a mai fost destul. Și de aici a început totul. În ziua aceea blestemată, lupul era plecat după hrană. Erau o familie fericită: armonia deplină se reinstalase între părinți; Lupino creștea frumos; în scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în astral Nu te-a scutit de prejudiciul Durerii tale și, banal, Ți se ignoră sacrificiul Chiar de-ai căzut bătrâne cal. Rondelul despărțirii Mă uit, așa, mai printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre gene... Prezentul fără tine-i nul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]