5,830 matches
-
extensie a ambițiilor sale artistice"472. S-a considerat, mereu, un ""arhitect" care construiește un Stat "popular" care să se potrivească, în termeni de material politic, arhitecturii "populare" a orașului München"473. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, observă criticul, dilema cu privire la sinceritatea conducătorului fascist devine mult mai ușor de elucidat decât în alte cazuri, mai mult sau mai puțin celebre decât al său. Burke se referă la prototipul celui care ia, după caz, chipul "rolului" pe care îl joacă, într-
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ea"478. Astfel, Burke reiterează aprecierea sa, potrivit căreia doctrina nazistă constituie "întâmpinarea deficitară a unei nevoi admirabile"479, întrucât, mereu, oamenii sunt psihologic pregătiți pentru "un motiv, orice motiv care să le ofere o explicație "universală""480 în ce privește propriile "dileme existențiale". Hitler cunoștea cât se poate de bine această nevoie psihologică umană, prin urmare, fără să ezite, a scos în evidență, de câte ori a fost posibil, "jumătățile de măsură ale politicienilor clasei de mijloc", opunându-le tranșant "certitudinea sa în ce privește propriile
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
două texte, exprimă propriul nostru dezechilibru și sensul dramei pe care o trăim la această răscruce. Desigur, fiecare dintre noi, în umanitatea noastră fragilă, dorim, în aceeași manieră "autentică și admirabilă", acea "viziune despre lume" care să unifice propriile noastre dileme atât existențiale, cât și academice sub semnul unei "unități" pline de sens, la adăpostul căreia să găsim răspunsuri tuturor întrebărilor noastre, în același mod în care un medicament bun la toate (un panaceum) ar rezolva toate dezechilibrele stării fizice a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a fost introdus pe scena cercetării critico-retorice de Walter Fisher. Lewis estimează că încercarea lui Fisher de a înlocui modalitatea tradițională de cercetare a fenomenelor comunicaționale, care presupunea acțiunea unor agenți raționali, într-o lume ce reprezenta "o mulțime de dileme logice care pot fi rezolvate printr-o analiză adecvată, cu ajutorul rațiunii, concepută ca și construct argumentativ"576, cu abordarea garantată de paradigma narativă, constituie un imperativ teoretic și metodologic, întrucât paradigma rațională prezintă o anumită incompletitudine fundamentală. Concret, Fisher subliniază
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
definește, în mod fundamental, prin perspectiva din care privește fenomenul discursului, consolidează propriul meu efort de demonstrare a caracterului politic al cercetării academice, în general, și al cercetării critico-retorice, în mod particular. Cum am văzut, Lewis a pornit de la o dilemă simplă și evidentă, întrebându-se cum e posibil ca unul și același demers discursiv (retorica lui Reagan, în speță) să poată fi apropriat, la modul critic, în maniere atât de distincte. Răspunsul pe care analiza sa a retoricii președintelui american
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pe măsura ridicării schelăriei cunoașterii, au arătat cât de importantă este învățarea procedurală, cum poate fi aplicat principiul flexibilității cognitive în diversificarea modurilor de abordare și interpretare mentală, cum pot fi multiplicate rolurile educatorului constructivist, cum pot fi soluționate erorile, dilemele în cunoaștere. Este semnificativ atunci să reactualizăm și sinteza realizată, pe baza reflecțiilor critice ale participanților la experiment, asupra dificultăților și soluțiilor necesare în eficientizarea aplicării metodologiei constructiviste în învățare, formare a competențelor (Joița, 2008, pp. 204-205). Tabel 12: Metodologia
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
au proiectat secvențe (microproiecte), au dezvoltat programul integral, au formulat probe pentru evaluare, au comparat cu proiecte anterioare, au formulat alternative de sarcini, instrumente, au încercat chiar modificări, restructurări sau noi dezvoltări. În Implementare, au verificat gradul de conștientizare a dilemelor conturate privind aplicarea, ca și a îndeplinirii rolurilor manageriale, au identificat problemele apărute și care trebuie rezolvate oportun și altfel decât în proiect, au căutat respectarea sau adaptarea eficientă a strategiilor proiectate, au facilitat și îndrumat utilizarea instrumentelor, a resurselor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Atunci soluția de armonizare se găsește într-o conducere participativă, descentralizată, pentru problemele clasei. ► Așteptările de rol ale educaților față de educator se referă mai ales la calitatea relațiilor reciproce, diferită după particularitățile de vârstă, unde apar adesea și aici divergențe: dilema afecțiune-neutralitate afectivă (în construirea acestor relații), dilema specificitate-complexitate (în limitarea lor la transmiterea cunoștințelor sau la dezvoltarea personalității complexe), dilema universalitate-particularitate (a utiliza criterii generale sau individuale în evaluarea educaților), dilema orientare interioară-orientare spre colectiv (a satisface propriile interese sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o conducere participativă, descentralizată, pentru problemele clasei. ► Așteptările de rol ale educaților față de educator se referă mai ales la calitatea relațiilor reciproce, diferită după particularitățile de vârstă, unde apar adesea și aici divergențe: dilema afecțiune-neutralitate afectivă (în construirea acestor relații), dilema specificitate-complexitate (în limitarea lor la transmiterea cunoștințelor sau la dezvoltarea personalității complexe), dilema universalitate-particularitate (a utiliza criterii generale sau individuale în evaluarea educaților), dilema orientare interioară-orientare spre colectiv (a satisface propriile interese sau ale lor). Conduita educatorului este adesea influențată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educator se referă mai ales la calitatea relațiilor reciproce, diferită după particularitățile de vârstă, unde apar adesea și aici divergențe: dilema afecțiune-neutralitate afectivă (în construirea acestor relații), dilema specificitate-complexitate (în limitarea lor la transmiterea cunoștințelor sau la dezvoltarea personalității complexe), dilema universalitate-particularitate (a utiliza criterii generale sau individuale în evaluarea educaților), dilema orientare interioară-orientare spre colectiv (a satisface propriile interese sau ale lor). Conduita educatorului este adesea influențată și de așteptările venite din partea colegilor (competiția profesională și socială), care pot stimula
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
particularitățile de vârstă, unde apar adesea și aici divergențe: dilema afecțiune-neutralitate afectivă (în construirea acestor relații), dilema specificitate-complexitate (în limitarea lor la transmiterea cunoștințelor sau la dezvoltarea personalității complexe), dilema universalitate-particularitate (a utiliza criterii generale sau individuale în evaluarea educaților), dilema orientare interioară-orientare spre colectiv (a satisface propriile interese sau ale lor). Conduita educatorului este adesea influențată și de așteptările venite din partea colegilor (competiția profesională și socială), care pot stimula sau inhiba afirmarea, constanța participativă ca lider. ► Cel mai evident este
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
făcut-o de timpuriu. Robert Tucker (1985) s-a opus sprijinului administrației Reagan pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant este că de pe lista de suporteri ai invaziei americane din Irak în 2003 lipsesc aproape în totalitate realiștii proeminenți. Dilema prizonierului, avantajele relative și cooperarea Anarhia și egoismul îngrădesc enorm cooperarea. Dilema prizonierului oferă o reprezentare formală standard a acestei logici. Să ne închipuim doi răufăcători arestați în mod separat de către poliție și interogați. Fiecăruia îi este oferită o înțelegere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Reagan pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant este că de pe lista de suporteri ai invaziei americane din Irak în 2003 lipsesc aproape în totalitate realiștii proeminenți. Dilema prizonierului, avantajele relative și cooperarea Anarhia și egoismul îngrădesc enorm cooperarea. Dilema prizonierului oferă o reprezentare formală standard a acestei logici. Să ne închipuim doi răufăcători arestați în mod separat de către poliție și interogați. Fiecăruia îi este oferită o înțelegere favorabilă în schimbul mărturiei împotriva celuilalt. Fără mărturie, totuși, ei pot fi condamnați
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
presupunând că fiecare dintre voi are un pistol, te poți găsi într-o situație în care amândoi ați dori să aruncați pistoalele pe fereastră, și totuși, nu se poate găsi un mod inteligent de a face acest lucru" (1949:89-90). "Dilema securității" (Jervis 1978; Glaser 1997) are o logică similară. "Dată fiind implacabila nesiguranță față de intențiile celorlalți, măsurile de securitate luate de un actor sunt percepute de alții ca amenințătoare; ceilalți iau măsuri pentru a se proteja; aceste măsuri sunt ulterior
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale realismului. Motivațiile contează Cât de departe putem să mergem cu teorii pur structurale adică, anarhia, distibuția capacităților și nimic altceva ? Nu foarte departe, așa cum voi arăta. Motivațiile statelor sunt esențiale, așa cum a fost sugerat și de centralitatea lor în dilema prizionerului și dilema securității. Ignorarea și asumarea motivațiilor Waltz pretinde că "face abstracție de toate atributele statelor, cu excepția capacităților lor" (1979:99), precum o sugerează discursul său în care vorbește de "unități" abstracte, concentrări de capacități lipsite de caracter. De
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contează Cât de departe putem să mergem cu teorii pur structurale adică, anarhia, distibuția capacităților și nimic altceva ? Nu foarte departe, așa cum voi arăta. Motivațiile statelor sunt esențiale, așa cum a fost sugerat și de centralitatea lor în dilema prizionerului și dilema securității. Ignorarea și asumarea motivațiilor Waltz pretinde că "face abstracție de toate atributele statelor, cu excepția capacităților lor" (1979:99), precum o sugerează discursul său în care vorbește de "unități" abstracte, concentrări de capacități lipsite de caracter. De fapt, cu toate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a societății" (MacPherson 1977:21). Norul întunecat de la orizont este însă la fel de serios pe cât a fost de neașteptat. Valul recent al terorismului islamic antioccidental reprezintă un blocaj semnificativ în calea globalizării și îi pune pe liberali în fața unei serii de dileme intelectuale și răsturnări politice pentru care nu erau pregătiți. Înainte de a examina gradul în care liberalismul a influențat contururile economiei mondiale de astăzi și impactul terorismului islamic, este important să recunoaștem că experiența capitalismului de laissez faire din secolul al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum s-a discutat în Capitolul 2, realismul pune accentul pe competiția nesfârșită pentru putere și securitate în lumea statelor. Suveranitatea, anarhia și dilema securității reprezintă termeni cruciali în dicționarul lui; în principal, ideea progresului global îi lipsește din vocabular. Principiile morale și progresul social apar ca relevante pentru politica internă, în care domină încrederea deoarece securitatea este asigurată de către stat, dar proiectele cosmopolite
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constructivismul poate fi creditat pentru că ajută la revigorarea teoretizării normative în Relațiile Internaționale. Nu pentru că s-ar fi angajat el însuși în reflecția filozofică despre natura a ceea ce este bine sau drept, un proiect ce fusese revigorat prin multitudinea de dileme etice aduse de sfârșitul Războiului Rece și avântul globalizării, ci pentru că a făcut multe pentru a demonstra puterea ideilor, normelor și valorilor în modelarea politicii mondiale. În vreme ce discuțiile despre "forța ideilor" au avut mare răsunet în afara spațiului academic al Relațiilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
70) susțin că gândirea dihotomică (interior-exterior, suveranitate-anarhie, intern-interna-țional) împiedică teoria Relațiilor Internaționale să "conceptualizeze, să explice sau să evidențieze tocmai lucrurile pe care le consideră esențiale securitatea, puterea și suveranitatea". Pentru curentul feminist din Relațiile Internaționale, aceste opoziții conceptuale reproduc dilema securității ca profeție care se autoîndeplinește și reinstituie politica masculină de putere, limitând astfel posibilitățile pentru alternativele feministe. Feminismul normativ Feminismul normativ reflectează asupra procesului de teoretizare din Relațiile Internaționale ca parte a unei agende normative pentru schimbare globală. Toate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sale suverane intacte, este o formă politică necesară pentru a asigura această cooperare. Această turnură a argumentului este probabil mai puțin convingătoare. Goodin amintește patru jocuri cunoscute care ar putea fi alese pentru a modela cooperarea dintre comunitățile anarhice mici: Dilema Prizonierului (reinterpretată ca Dilema Poluatorului), Lașul, Asigurare și Altruism. El își propune să arate că pentru fiecare dintre acestea ar putea fi necesar transferul de puteri substanțiale către instituții aflate mai sus de nivelul local, chiar până la nivel global. Problema
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o formă politică necesară pentru a asigura această cooperare. Această turnură a argumentului este probabil mai puțin convingătoare. Goodin amintește patru jocuri cunoscute care ar putea fi alese pentru a modela cooperarea dintre comunitățile anarhice mici: Dilema Prizonierului (reinterpretată ca Dilema Poluatorului), Lașul, Asigurare și Altruism. El își propune să arate că pentru fiecare dintre acestea ar putea fi necesar transferul de puteri substanțiale către instituții aflate mai sus de nivelul local, chiar până la nivel global. Problema devine mai puțin gravă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
planurile de acțiune ale tuturor" (Goodin 1992:166). Apoi afirmă Goodin "cu cât rolul [agențiilor centralizate] va fi mai mare, nevoia de puteri de sancționare va fi mai imperioasă, și cu atât mai mult situația se aseamănă cu cea din Dilema Prizonierului, respectiv a Poluatorului" (Goodin 192:167). În argumentul său apar aici două mari erori. Mai întâi, există o mare diferență între "coordonarea organizată a informației" și "puteri de sancționare", și deși Goodin este evident conștient de acest fapt, el
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dezbaterile din anii '90 pe predominanța din ce în ce mai vizibilă, la nivel global, a formelor de organizare în rețea (despre care vom discuta mai târziu). În al doilea rând, Goodin face prea mult caz pe tema necesității puterilor de sancționare în cazul Dilemei Prizonierului. Numeroase teorii despre cooperarea internațională au evidențiat cum cooperarea îndelungată poate fi realizată în ciuda lipsei puterilor coercitive în agențiile internaționale, bazându-se pe acea coordonare a informației pe care Goodin o consideră necesară "chiar" și în cazul Altruistului (ex.
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby (1998) și Stewart (1997), iar dintr-un punct de vedere teoretic diferit și Wapner (1996), avansează toți același argument. Dalby susține, fiind de acord cu criticile ecologiste la adresa "gestiunii ecologice globale", că: "Dilema politică și ironia în acest caz fac ca alternativa la eforturile globale de administrare și anume, descentralizarea politică și controlul local, deseori enunțate ca alternativă politică în teoria ecologistă să rămână în mare parte supusă aceluiași imaginar politic limitat, al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]