7,173 matches
-
decorația cea puțin cotată ordinul Franz Iosif tratament care, în cercurile oficiale și mondene din Viena, foarte sensibile la aceste manifestări exterioare acordarea de tinichele ducea la plasarea ministrului sîrb în categoria anonimilor necunoscuți. De altfel, ca formă generală, conducătorii diplomației austriece erau pătrunși de un aer de superioritate disprețuitoare față de statele care nu erau mari puteri, manifestîndu-se prin practici jignitoare, potrivnice intereselor bine înțelese ale monarhiei. Poate că în această direcție ei nu făceau decît să urmeze linia Germaniei, care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bună parte dintre gentilomii francezi: contele de Foras, de Grenaud, de Bourboulon, Clinchamp, Chèvremont respectau reguli de etichetă calchiate după cele de la Viena în măsura în care ele se adaptau la o democrație țărănească abia ieșită de sub jugul turcesc. Cînd eram la Viena, diplomații știau o mulțime de povești și de cancanuri puțin binevoitoare despre primii ani de domnie ai regelui Ferdinand. Povestea că petrecea ore întregi pipăind, prin sipete, pietre prețioase încă nemontate, nu era o fantezie, întrucît o povestea el însuși. Regina
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cuțitul și bomba sînt argumente folosite curent, iar Sofia este bogată în plăci comemorative: Aici a fost asasinat cutare, deputat, ministru sau primar". Acest obicei, al adversarilor politici, de a se suprima între ei era un motiv de îngrijorare pentru diplomații ce frecventau Clubul Union, alături cu notabili bulgari. Li se întîmpla, cînd plecau de la club, să fie acostați în holul de la ieșire de un fost ministru care le cerea cu simplitate: "Fiți bun, cînd ajungeți afară, uitați-vă dacă în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aflate sub jugul turc. Și nu în mod specal cel bulgar. Toți creștinii erau prezentați ca victime nefericite. Că era vorba de Danev, Todorov sau adversarii lor, Malinov, Ghenadiev, Radoslavov și alții, toți, împreună, căutînd cu mult zel contactul cu diplomații se aflau dintr-odată ciudat de uniți într-un cor de lamentări asupra situației Turciei și nefericita soartă a naționalităților din Imperiul Otoman. Nu se putea să nu fii frapat de acest unison, prea bine pus la punct și constant
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cățărau și coborau ca la montagne russe spre a face economie de treceri și tunele, precum și a rarelor stații de încrucișare, calea ferată, fără întîrzieri exagerate, a făcut față pînă la capăt. În spate, unde după plecarea spre front rămîneau diplomații asistam la debarcarea răniților, alături de "corespondenții de război", faună specială ce mergea de la bătrînul hîrșîit, albit în meserie (în majoritate englezi tăbăciți în expediții îndepărtate prin Africa și Asia...), la tipul de Tartarin cu tot felul de centiroane puse peste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în ciuda eforturilor foarte competente ale reginei Eleonora, fără ajutorul dat de statele străine: Austria, Germania, Rusia, Franța, România..., cu atît mai mult avînt cu cît era un mijloc de a studia pe trupurile bulgarilor efectele noilor arme ucigașe. Pentru noi, diplomații, pătrunzînd pe lîngă soldați, pe acolo pe unde flutura drapelul vreunei misiuni medicale, era o posibilitate de a culege impresii, dacă nu informații, căci soldatul nu spunea mare lucru despre mersul operațiunilor. Toți respirau aerul amețitor al victoriei sigure, la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-vă la proasta asta cum se spetește pe degeaba!". Secretul absolut impus în privința operațiunilor de pe front era întărit de absența Regelui Ferdinand, căruia înaltul comandament, prin vocea generalisimului Savov, îi spusese, fără multe formalități, că îi era interzis contactul cu diplomații. Aceasta de teamă că vreo mare putere, prin accesul constant al reprezentantului ei pe lîngă Suveran, să nu se așeze de-a curmezișul în calea armatei bulgare, al cărei scop era Constantinopolul. Țarul bulgarilor, deci, se plictisea, într-un tren
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
egal cu cel de la Austerlitz sau Iéna. În aceste cărți nu se arăta copiilor bulgari ce spuneau documentele care pînă atunci dormiseră în arhivele cancelariilor și publicate la începutul secolului XX. Războiul din 1886 fusese pus la cale de șefii diplomației austriece pentru a da peste mînă Rusiei și a-i ruina poziția la Sofia față de noul client și protejat bulgar, abia ieșit din turma "raialelor" turcești și ocrotit ca un copil mic de misiunea rusească a generalului Kaulbars. Contele Kevenhuller
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
măsură să nu se îmbolnăvească de holeră încît nu permitea să se apropie cineva decît după o prealabilă dezinfectare a picioarelor în niște vase pline cu pudră farmaceutică instalate pe treptele vagonului său. Odată cu revenirea sa și stagnarea operațiunilor militare, diplomații și cancelariile puteau să reia firul părăsit al urzelilor lor. Pentru Berlin și Viena, era vorba înainte de toate de a împiedica Rusia să acapareze pentru sine avantajele războiului și în acest scop reprezentanții imperiilor centrale au primit instrucțiuni să-i
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nostru. Aceste tentative i-au adus lui Tarnowski galoanele de ambasador la Washington. Fără a vrea să diminuăm meritele acestui diplomat bine dotat, fie-ne permis să considerăm că forțele centrifuge care acționau în interiorul acestui bloc balcanic, mai mult decît diplomația austriacă, au constituit cauza războiului final dintre aliați. În depeșele mele către București nu am avut nici un merit în a prezice că, reuniți pentru a doborî Turcia, sîrbii, grecii și bulgarii se vor bate între ei cu binecunoscuta încrîncenare balcanică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
foarte atins de boala care urma să-l răpească în 1914, nu mai avea aceeași clarviziune și nici statura de altădată. Faptul că fusese miop în privința apropierii de Austria și deconcertat de falsitatea profețiilor lui Berchtold, cît și de pendulările diplomației de la Ballplatz, se cantona într-o atitudine britanică de "wait and see" cu unele izbucniri intempestive. Voi relata mai încolo cum, datorită suveranului, am trecut printr-un moment penibil și neașteptat, cînd am fost chemat să apăr problema românească la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în aceasta motiv pentru a împinge România în afara sferei Germaniei, iar soluționarea diferendului româno-bulgar este o ocazie pentru a grăbi mișcarea. "Glasul dumneavoastră, domnule ambasador, avînd în vedere cine sînteți, ceea ce ați fost și că mîine veți fi în fruntea diplomației franceze, este preponderent în ochii Rusiei și nu numai ai ei. Fie ca acest glas să se pronunțe public în favoarea noastră pentru ca primirea la București, a știrii cîștigului nostru de cauză, să asocieze Franța la acest succes, și să asistăm
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
proastă, dar în intervalele de acalmie fizică putea fi afabil, iar spiritul său caustic, adăugat harului de inteligență cu care fusese dotat, făceau din el un interlocutor sclipitor, cinic diletant, lăudîndu-se cu diferite vicii, amuzîndu-se uneori să-i deconcerteze pe diplomații străini spunînd: "Bunicul meu se pricepea foarte bine să ușureze diligențele și era unul dintre stîlpii Maffiei!". Înaintea intrării sale în minister, se remarcase printr-o serie de articole de politică externă, cu precădere asupra Albaniei, unde făcuse o anchetă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mă întorc la Viena, fusesem chemat de domnul Brătianu să fiu directorul său de cabinet pentru cîteva săptămîni. Abia mai tîrziu am aflat că domnul Brătianu era pornit contra mea pentru că părăsisem atît de repede administrația centrală, întrucît considera că diplomații români trebuiau, în mod obligatoriu, să treacă prin doi ani de experiență în atmosfera țării și a partidelor politice și că promovarea mea în calitate de consilier fusese condiționată de acest stagiu necesar. Dar mai ales nu știam că șeful partidului liberal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Flotow urcînd pînă în vîrful tribunei unde mă așezasem și, luînd loc lîngă mine, întrebîndu-mă imediat despre proiectele mele estivale. Cînd i-am spus "pe litoral la Viareggio, apoi la țară, în Moldova", ambasadorul, cu un aer îngrijorat, obiectă că diplomații de la Roma vor fi opriți la fața locului de gravele evenimente care se pregătesc. Deși, cu jumătate de gură, împărtășeam aceste vederi pesimiste expuse tot timpul în depeșele mele către departament mă prefac mirat și neîncrezător pentru a auzi din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de camioane, Cadorna, în schimb, refuza să ne dea o baterie de artilerie grea de care aveau absolută nevoie căci nu voia să "furnizeze arme care ar putea să servească mîine împotriva soldaților italieni"! Cel mai mare efort la care diplomații asistau ca observatorii pasionați era cel depus de Franța în duelul dintre palatul Farnese și villa Malta. La început, prințul Bülow acționa fără ca Barrère personal să-i taie calea. Ambasadorul Franței se afla la post, dar în convalescență, ca urmare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai erau sigure din cauza războiului, îl dădeau pe acesta din urmă drept titular efectiv al ambasadei pe lîngă Quirinal). Vila Medicis 135, condusă de Albert Besnard, era o anexă activă a ambasadei Franței. Besnard și soția sa primeau aici pe diplomații de marcă, italieni și străini, aflați în trecere, în pofida doliului pe care-l purtau pentru fiul lor, ucis în bătălia de pe Marna. Iar recepțiile acestui cuplu de artiști, înzestrați cu inteligență și suflet, constituiau un centru de raliere și un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe teritoriul său un stat suveran străin, Sfîntul Scaun, centru al lumii catolice, întinzîndu-și ramificațiile pe tot globul și avînd interese religioase adesea în contrast absolut cu politica altor state, pe care Papa avea misiunea să le apere, prin mijloacele diplomației sale (considerată ca fiind cea mai subtilă și mai bine avizată, bine definită ca scop și foarte variată în execuție). Cu mult înainte de intrarea Italiei în război, mai multe hotărîri luate de puterile adversare Germaniei erau în opoziție directă cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
păci echitabile. Jules Cambon era președintele Conferinței ambasadorilor și aducea sprijinul spiritului său fin și al cunoștințelor sale în problemele discutate la masa unde se luau hotărîrile; Philippe Berthelot, servit de o memorie infailibilă, era cunoscătorul tuturor textelor din istoria diplomației, o personalitate excepțională dacă puneai în cumpănă calitățile și defectele sale. Regăseam aici pe directorul de cabinet al ministrului Afacerilor Externe, Pichon, pe ministrul Legrand, fost coleg la Roma, care ar fi ajuns ambasador de rang înalt dacă nu ar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Royce adus de la Sinaia, avea obiceiul să meargă cu mare viteză, prefectul de poliție cumpărase o Lancia foarte rapidă pentru a nu se depărta prea mult de mașina regală. Sarcina însă era grea și, în plus, mi-a trebuit multă diplomație pentru a obține ca regele să cedeze la cererea poliției, de a scoate placa de înmatriculare de la mașină, împodobită cu o coroană regală prea vizibilă, reper folositor pentru vreun terorist în căutare de atentat... În ciuda unei timidități aproape paralizante la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ministerului nostru, primul-ministru m-a numit în fruntea cabinetului său, ca șef al Departamentului Afacerilor Externe, desigur spre a mă avea mai aproape de cîmpul său de activitate. Profita de acest lucru pentru a-mi dezvolta adesea teza sa, cum că diplomații sînt înclinați să piardă repede contactul cu patria lor și sensul aspirațiilor ei. În ochii săi, era necesar ca acest contact să fie obligatoriu și frecvent: nici unul dintre ei nu trebuia să aibă dreptul să rămînă mai mult de doi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
instalat la vila Wolkonsky de cînd înfrîngerea din 1918 îl exilase din Capitoliu, era baronul Neurath 221 care urma să ajungă ministrul Afacerilor Externe, protector al Boemiei și să fie condamnat la Nürnberg. Monarhist convins, foarte priceput în materie de diplomație, păstra o atitudine rezervată, stînd deoparte. Franța nu-l mai avea pe Barrère. După Beaumarchais, care urma să-și sfîrșească zilele în post (ca ambasador la Roma, n.t.), Palatul Farnese cunoștea pe sclipitorul outsider Henri de Jouvenel, venit de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de la Roma se înmulțise cu un ambasador al Rusiei pe care îl observam de departe, întrucît România nu întreținea relații oficiale cu Moscova. Era un fost comisar delegat pe lîngă Ministerul Justiției despre care se spunea că fusese trecut în diplomație fiindcă părea prea "sensibil" față de condamnările la moarte care se înmulțeau. Înconjurat de o mulțime de colaboratori, vizibil polițiști, ieșea rar în lume, iar la recepții era destul de izolat... La căsătoria prințului Umberto 223 cu prințesa Maria José a Belgiei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îl împiedica să-l ia în considerație), fiind și o activitate aparte, puțin angajată, care cerea să te gîndești la ambițiile rivale și la combinațiile de culise în detrimentul muncii, mai înalte, pentru care Titulescu era mai bine făcut, aceea a diplomației și a marilor linii ale politicii externe. În asemenea circumstanțe, Titulescu, trecînd prin Roma, a fost obiectul unei primiri deosebite din partea căpeteniilor fasciste. Dino Grandi a oferit oaspetelui în trecere, la cazinoul de la vila Borgheze, un dejun la sfîrșitul căruia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mea la portofoliul Afacerilor Externe și, după o încercare de refuz și o nouă telegramă în care se vorbea de voința regală, a trebuit să accept această desemnare. Ministru al Afacerilor Externe. Aprilie 1931 Iunie 1932 Numirea mea în fruntea diplomației române marca îndeplinirea tuturor ambițiilor de carieră, întrucît deveneam ministru al departamentului în care debutasem în martie 1894, urcînd mai apoi toate treptele. În acest guvern Iorga, botezat "minister de tehnicieni", eu eram, în fond, un fenomen anormal: cu excepția ministerului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]