5,722 matches
-
era sub focul artileriei germane situate pe malul iugoslav, iar spre nord, trupele germane și cele maghiare ocupaseră Aradul și înaintau pe valea Mureșului. În sfârșit, conform convențiilor internaționale, trebuia organizat schimbul de diplomați între țările beligerante. Acest schimb de diplomați urma să afecteze legațiile de la Berlin, Budapesta, Bratislava și alte capitale aflate încă sub controlul Germaniei. Tratativele pentru acest schimb se duceau prin intermediul legațiilor din diferite țări neutre, în special Elveția și Suedia. Deși s-a ajuns la un acord
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Monseniorul (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman - d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
Imperiul Otoman - d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar, om de știință, diplomat, activitatea lui desfășurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate.” A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depășind granițele confesionale și spiritul timpului
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
UE. Cu toate aceastea, discuțiile cu privire la unificare sunt în creștere după cum poate fi observat din diferite articole din presă și forumurile de pe internet din ambele țări. În 2004, publicația română "Ziua" a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susținea un plan care afirma că ar fi susținut de Vladimir Putin și prin care se accepta unirea Moldovei cu România în schimbul recunoașterii de către România a independenței Transnistriei sau a alipirii acesteia la Federația Rusă. Președintele rus, Putin, nu
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
și patriot s-a remarcat mai cu seamă după 1851, când a ocupat prima funcție publică - pârcălab de Covurlui. Odată cu internaționalizarea chestiunii românești, din 1855 Negri a început o carieră diplomatică, care a făcut din el cel mai de seamă diplomat român al următorului deceniu. În 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
prin votul de la 24 ianuarie și deci a dobândi unirea definitivă. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
gimnaziilor și liceelor românești ca cele de la Grebena, Bitola, Salonic, Ianina etc. s-au numărat personalități ca Teodor Capidan, Tache Papahagi, George Murnu (toți trei profesori universitari la București și autori ai unor lucrări de referință despre aromâni), Marcu Beza (diplomat român și scriitor), Constantin Papanace (ministru al Guvernului României, deputat și scriitor aromân), Athanasie Joja profesor universitar de filosofie și ministru al învățământului la București în perioada postbelica și mulți alții. Rolul școlilor românești (pentru care statul român a cheltuit
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Itzhak Navon (יצחק נבון în ebraică, ) a fost un om politic, diplomat și om de litere israelian. A fost președinte al Israelului în perioada 19 aprilie 1978 - 5 mai 1983. Itzhak Navon s-a născut la Ierusalim la 9 aprilie 1921 într-o veche familie evreiască sefardă. El este, din partea mamei, unul
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
Ebraică din Ierusalim. Apoi a studiat limba și literatura arabă, cultura islamică și pedagogia la aceeași universitate. A condus secția arabă a mișcării de rezistență evreiești Hagana la Ierusalim. Între anii 1946-1949 și, respectiv, între 1949- 1951 a servit ca diplomat la reprezentanțele diplomatice ale Israelului în Uruguay și Argentina. În anul 1951 a devenit secretarul politic al ministrului de externe Moshé Sharet ,iar între anii 1952 - 1963, a fost șeful cabinetului primilor miniștri Moshé Sharet) (1953 - 1955) și, mai ales
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
și executarea răpirii lui Beldeanu se spunea: „Organele Direcției I din MAI au fost sesizate, din mai multe țări și pe mai multe linii, că teroristul Beldanu Oliviu pregătește noi acțiuni teroriste împotriva unor legații ale Republicii Populare România și diplomați români aflați în țările capitaliste”. În viziunea autorităților române, strădaniile lui Beldeanu pentru găsirea vinovaților pentru răpirea de către agenții Securității a doi anticomuniști (Aurel Decei și Traian Puiu) erau „acțiuni teroriste”. Beldeanu a fost atras în Berlinul de Vest de
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
(n. 25 ianuarie 1828, București — d. 22 decembrie 1914, Nice, Franța) a fost un politician și ministru de externe român, bunicul patern al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici. a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria. Personaj al carui rol de formare a statului român modern este devansat de cel deținut pe tărâmul diplomației românești în
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
de limba italiană și erau singurele mari puteri ce se împotriveau unificării. Imperiul Austriac a înăbușit vehement sentimentul naționalist ce se născuse în rândul populației din peninsula italiană, precum și în alte părți ale imperiului. Cancelarul austriac Franz Metternich, un influent diplomat în Congresul de la Viena, a declarat cuvântul „Italia” ca fiind nimic mai mult decât o „expresie geografică”. Sentimentele artistice și literare s-au întors deasemenea către naționalism, și poate cea mai faimoasă lucrare proto-naționalistă a fost "I Promessi Sposi" a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
(1858-1924) a fost un politician și diplomat român. A studiat dreptul în Germania și științe politice la Paris. Prima sa însărcinare a fost cea de reprezentant al României în Bulgaria. În continuare a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena, Constantinopol și Londra (1912-1919
Nicolae Mișu () [Corola-website/Science/306199_a_307528]
-
A fost ministru de externe român de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1919 în Guvernul Artur Văitoianu, și a fost semnatar din partea României al Tratatului de Pace de la Saint Germain en Laye. a murit la București în 1924. Este tatăl diplomatului și jucătorului de tenis Nicolae Mișu (II)
Nicolae Mișu () [Corola-website/Science/306199_a_307528]
-
(n. 1 august 1908, comuna Sărata, județul Buzău - d. 12 octombrie 1949, New York) a fost un diplomat și politician român, care a îndeplinit funcția de ministru de externe (1944). A fost principalul om de legătură dintre Iuliu Maniu și regele Mihai în lunile ce au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
Prințul (n. 1886; d. 1980), (între camarazi, Lucă, sau Moș Lucă) a fost un diplomat de carieră, doctor în drept internațional, memorialist și om politic român, ministru al afacerilor străine al României român (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941). a fost membru al mișcării legionare. A fost membru al Guvernului Național Român de la Viena condus
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
postul de ministru de externe. Prințul Mihail R. Sturdza s-a născut în data de 28 august 1886, posibil în Târgu Ocna, unde afirmă că a copilărit alături de bunicile sale, al doilea din cei trei fii ai lui Radu Sturdza, diplomat, fost consul al României la Constantinopol, și al Mariei Jora. Tatăl său, Radu Sturdza, era fiul fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, fost caimacam, exilat din Moldova după petiția adresată domnitorului, deși era rudă - chiar dacă dintr-o ramură colaterală a Sturzeștilor, cu
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
și unioniste din Moldova și un colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ba chiar și "Locotenent Domnesc al Unirii". Pe linie maternă, Mihail Sturdza se trăgea din familia boierilor Jora. Mihai Jora, bunicul său dinspre mamă, fusese și el diplomat, primul ministru al Afacerilor Străine al lui Alexandru Ioan Cuza. Soția lui Mihail R. Sturdza, Zoe sau Zozo, după cum era alintată în cercurile protipendadei, era fiica generalului Leon Mavrocordat și totodată, era înrudită, după mamă, cu Ghiculeștii și cu familia
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Géraud, zis Pertinax, de la ziarul l’Echo de Paris, jurnalist de dreapta cu simpatii pro-bolșevice, stipendiat de ambasada U.R.S.S., care le-a publicat, astfel că întrega lume a aflat că există o "problemă" a Basarabiei de care un tânăr diplomat "nesocotit" nici nu a vrut să audă, în ciuda dorinței sovieticilor de a o "rezolva". În loc să fie destituit și închis pentru difuzare de documente strict secrete, Titulescu a fost numit ministru de externe, în urma unor servicii prestate pentru camarilă. În data
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe după 27 ianuarie 1941, avea să noteze: Modul său "cazon" de a conduce România precum o cazarmă, ideea obsedantă de a face totul, avea să se răsfrângă și asupra lui Mihail R. Sturdza, diplomat cu experiență, având aproape patru decenii de carieră. Practic, cel mai important document ratificat în cele nici 100 de zile cât Sturdza s-a aflat la cârma ministerului de externe, a fost aderarea României la Pactul Tripartit în 23 noiembrie
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
începând cu istoria Transilvaniei, în loc să pună accentul pe problemele imediate și stringente ale românilor ardeleni, expulzați, terorizați și omorâți de unguri, și fără sugera vreo soluție, sau chiar să încerce un târg cu Hitler, așa cum ar fi făcut-o un diplomat de carieră. Cert este că în ciuda intervențiilor lui Antonescu la Hitler, confirmate și de declarațiile lui Schmidt după război, situația românilor ardeleni din teritoriile cedate Ungariei, a rămas neschimbată până la sfârșitul războiului. La 10 decembrie 1944, la Viena este constituit
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
(n. 31 martie 1930, Goicea Mică, județul Dolj) este un economist și fost demnitar și diplomat român din România comunistă. La momentul Revoluției din 1989, era ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Franceză, funcție din care a fost rechemat la 31 decembrie 1989. Petre GIGEA, economist, diplomat și scriitor (pseudonim literar Petre G. Gorun
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
este un economist și fost demnitar și diplomat român din România comunistă. La momentul Revoluției din 1989, era ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Franceză, funcție din care a fost rechemat la 31 decembrie 1989. Petre GIGEA, economist, diplomat și scriitor (pseudonim literar Petre G. Gorun), s-a născut la 31 martie 1930, în comuna Goicea Mică, județul Dolj. Tatăl său, Ion Gh. Gigea, era notar al comunei, iar mama sa Ecaterina, casnică. 1. În perioada 1937 - 1941, urmează
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
1. În perioada 1937 - 1941, urmează școala primară în comuna sa natală, apoi Liceul Comercial ""Gheorghe Chițu"" din Craiova (1941 - 1949). După aceea, continuă studiile la Academia de Științe Economice din București, Facultatea de Finanțe și Credit, obținând titlul de ""Diplomat în Științe Economie"". În decembrie 1952 s-a căsătorit cu Marieta Bădele, fiica lui Ion și Nicolina, din orașul Băilești și au doi copii: Teodor-Cătălin și Irina. 2. Încadrat la Secțiunea Financiară a Regiunii Oltenia, trece profesional prin toată ierarhia
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]