KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și îngrozitor de furios pe el însuși. Cu o zi înainte îi trimisese domnișoarei Harriet Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care-i scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont și aș dori să trec pentru moment și pe la dumneavoastră, ca să mă prezint. Cred că o cunoașteți pe mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
că vor fi mulți tineri frumoși cărora ea le va deschide ușa și pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
într-o coadă groasă, care-i atârna pe spate. Purta un maiou sărăcăcios și blugi foarte colanți, care scoteau în evidență cât de lungi și de subțiri îi erau picioarele. Pielea îi arăta ca de fetiță și nu de tânără domnișoară. Pe sub maiou se proiectau proeminent oasele omoplaților, nu sânii. Lui Tom îi apăru la fel de copil ca și prima dată, cu singura diferență că nu mai era udă leoarcă. — Ți-am adus niște flori, îi spuse Tom, întinzându-i-le. Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
noi toți. Și atât de frumoasă - e ca o regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu că noi suntem aici sus și că le vedem. Haide s-o ștergem! Tom și Emma se lăsară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de frumoasă - e ca o regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu că noi suntem aici sus și că le vedem. Haide s-o ștergem! Tom și Emma se lăsară să lunece de pe stâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
eu știu, totul. Dacă dorești să știi ceva, sunt în măsură să te lămuresc. Ești istoric? Da. Desigur, nu cunosc decât fapte și câteva idei bătătorite care aderă la ele. Cred c-ar fi mai bine să-i căutăm pe domnișoara Meynell și pe domnul McCaffrey. Prietenul meu se numește Tom, iar pe prietena dumitale o cheamă Hattie. Nu poți renunța la „domnișoara“ și la „domnul“? Nu. Cum dorești. M-am gândit la unul din motivele pentru care am vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
și câteva idei bătătorite care aderă la ele. Cred c-ar fi mai bine să-i căutăm pe domnișoara Meynell și pe domnul McCaffrey. Prietenul meu se numește Tom, iar pe prietena dumitale o cheamă Hattie. Nu poți renunța la „domnișoara“ și la „domnul“? Nu. Cum dorești. M-am gândit la unul din motivele pentru care am vrut să te cunosc. Și care e? Arăți uscată. Uscată? Da. Fetele sunt rareori uscate. Ce vrei să spui? Ești uscată ca pesmeții tari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Îngenunchează și descarcă-ți povara. Asta sună ca un refren de cântec pop. Vi se pare că George crede în Dumnezeu? Nu știu. Dar tu crezi. Deșteaptă-te! Inventează ceva! Întreprinde o acțiune. Du-te și fă-i o vizită domnișoarei Dunbury. Ce mai face, biata de ea? Bolnavă. Singură. N-o să vrea să mă vadă, mă disprețuiește. Aș dori ca dumneavoastră să-l vizitați pe George. Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Derek, fratele ei mai mic, vedeta corului de la St. Olaf, care juca fermecătorul rol de paj al Afroditei; se mai găseau Maisie Chaimers și Jean Burdett, muzicala soră a organistului de la St. Paul și a brutal de sincerului medic al domnișoarei Dunbury, Jeremy, Andrew și Peter Blackett, și Bobbie Benning și alte persoane tinere care nu au fost menționate până acum, ca de pildă, Jenny Hirsch și Mark Lauder, amândoi în costume de animale, sau diverse decoratoare și costumiere. Derek și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
CU GLUMA Sâmbătă seara au avut loc niște evenimente extraordinare la așa numitul Papuc, luxoasa reședință de vară din Victoria Park, care de curând a fost închiriată de doamna Alexandra McCaffrey profesorului John Robert Rozanov, ca locuință pentru nepoata acestuia, domnișoara Harriet Meynell și pentru camerista ei. Repetițiile spectacolului Masca Afroditei, care au loc la Sala Ennistone tocmai se încheiaseră cu o petrecere deșănțată, când George și Tom McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă de bețivi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
prietena intimă a lui G. McCaffrey. Ceea ce face însă ca episodul sa fie și mai misterios (oare?) este faptul că Tom McCaffrey, sub imboldul profesoral și cu o grabă elocventă, s-a logodit de curând cu nepoata profesorală. Poate că domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile din bucăți sperăm să constituie o interesantă problemă de filozofie morală. Gabriel citi relatarea, cu mici exclamații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
a încropit o relatare mai bogată și mai savuroasă a faptelor. A doua zi după revelațiile Gazetei, rivala sa The Swimmer, gazeta săptămânală de comerț, reluă povestea, privită dintr-un unghi nou. Conform cronicarului lor „orgia“ fusese organizată de însăși domnișoara Hattie Meynell, care se dovedise a fi mult mai puțin „scorțoasă“ decât păruse la început. Jurnalul strecura și un comentariu inedit: „Sofica noastră Asociație a Femeilor Luptătoare pentru Libertate s-a desfășurat din plin: așa-zisa cameristă a domnișoarei a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
însăși domnișoara Hattie Meynell, care se dovedise a fi mult mai puțin „scorțoasă“ decât păruse la început. Jurnalul strecura și un comentariu inedit: „Sofica noastră Asociație a Femeilor Luptătoare pentru Libertate s-a desfășurat din plin: așa-zisa cameristă a domnișoarei a fost văzută îmbrățișându-se și sărutându-se pătimaș cu o amazoană cu păr lung.“ The Swimmer repeta și mai sugestiv știrea că Tom și Hattie se logodiseră în mare grabă la insistențele „distinsului nostru profesor“. George figura de asemeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
sărutându-se pătimaș cu o amazoană cu păr lung.“ The Swimmer repeta și mai sugestiv știrea că Tom și Hattie se logodiseră în mare grabă la insistențele „distinsului nostru profesor“. George figura de asemeni la loc de cinste. Se spunea: „Domnișoara Hattie, făgăduită cu atâta grabă lui Tom, pare a se afla în termeni foarte intimi cu George, ceea ce arată că un McCaffrey e gata să facă orice pentru un alt McCaffrey“. (Subînțelesul acestei fraze a fost amplu discutat). Articolul purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
avut intenția... și din momentul în care m-am pomenit cu ei toți acolo n-a mai fost chip să-i fac să plece. Nu a fost vina mea. Îmi pare sincer rău. I-am scris o scrisoare de scuze domnișoarei Meynell... De ce te scuzi dacă nu a fost vina dumitale-? Mă rog, prespun că a fost vina mea pentru că totul a fost jignitor, dar nu intenționat... Îngrozitoare sentimente de vinovăție încâlceau mintea lui Tom. Se părea că declanșase un adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
vă spun? E un nonsens. — Numele nepoatei mele dezonorat în public, și dumneata numești asta un nonsens? — Nu văd ce rău îi poate face lui Hattie toată tarășenia asta. Nu-ți permit să-i spui Hattie! Mă rog, lui Harriet, domnișoarei Meynell, cum doriți. Aș spune că vă jignește... dumneavoastră... amorul propriu, dar o să vă reveniți curând... pe ea însă n-ar trebui s-o afecteze... e ceva trecător... John Robert întinse o mână, apucă o statuetă de porțelan și zvârli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
privită ca „o mică snoabă“, nimeni nu avea senzația unei trădări. Unul dintre cele mai generale aspecte ale ticăloșiei umane este graba cu care aproape fiecare dintre noi se lasă antrenat de bârfă. Până și „persoanele cele mai discrete“, ca domnișoara Dunbury, doamna Osmore, erau gata să zâmbească la auzul mârșăviilor, ba uneori le și repetau! Omul care nu fusese niciodată bârfit, datorită virtuoasei sale austerități, era William Eastcote. Dar din acest punct de vedere, ca și din multe altele, Eastcote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
te duci sus în camera ta și să te întinzi puțin pe pat? Anthea, ridicându-și fața roșie și umflată de plâns și înlăturându-și de pe obraji părul ud de lacrimi, răspunse: Trebuie să plecați, trebuie să vă duceți la domnișoara Dunbury, m-ar bucura să știu că v-ați dus la ea. Acum că e Tom lângă mine, o să fiu liniștită. Frumos din partea ta că ți-ai amintit de domnișoara Dunbury. Bine, am să mă duc. Tom o să aibă grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
lacrimi, răspunse: Trebuie să plecați, trebuie să vă duceți la domnișoara Dunbury, m-ar bucura să știu că v-ați dus la ea. Acum că e Tom lângă mine, o să fiu liniștită. Frumos din partea ta că ți-ai amintit de domnișoara Dunbury. Bine, am să mă duc. Tom o să aibă grijă de tine. I-am cerut și lui Dorothy să vină (Dorothy era doamna Robin Osmore). Mă reîntorc ceva mai târziu în seara asta. După plecarea doctorului, Anthea bolborosi pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
bărbați vicioși, travestiți în femei, și tu mai susții că nu ea i-a dat drumul în casă lui George McCaffrey. Hattie i se adresă lui Pearl: Nu se poate să fi fost... nu înțeleg. Poate că o cunoști pe domnișoara Scotney mai puțin decât crezi, Harriet. Am aflat abia acum că este sora acelei prostituate, acelei femei corupte și depravate care e... care are legături strânse cu George... presupun că asta e adevărat? — Nu e sora mea, mi-e verișoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
care fusese menționată în Gazette nu o supărase pe Diane, dimpotrivă, îi plăcuse oarecum. Ai citit grozăvia aceea din Gazette? Da. Iartă-mă, dar trebuie să știu... tu l-ai adus pe George acolo și tu... l-ai introdus la domnișoara Meynell? Domnișoara Meynell? repetă Diane. Ah, da, firește, se vede că-s beată. Când tăcu, Tom își repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
menționată în Gazette nu o supărase pe Diane, dimpotrivă, îi plăcuse oarecum. Ai citit grozăvia aceea din Gazette? Da. Iartă-mă, dar trebuie să știu... tu l-ai adus pe George acolo și tu... l-ai introdus la domnișoara Meynell? Domnișoara Meynell? repetă Diane. Ah, da, firește, se vede că-s beată. Când tăcu, Tom își repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu ești cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
introdus la domnișoara Meynell? Domnișoara Meynell? repetă Diane. Ah, da, firește, se vede că-s beată. Când tăcu, Tom își repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu ești cel care trebuie să știe. Diane era din ce în ce mai amețită de băutură, dar simțurile îi erau foarte treze. Teroarea că s-ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
aș putea să mă uit la oameni, să fiu împreună cu ei!“. Ochii i se umplură de lacrimi. Nu, nu știu, răspunse Tom la replica ei. Îi văzu ochii înlăcrimați și adăugă: — Diane, îmi pare rău. — Păi nu te însori cu domnișoara Meynell? — Nu. — S-a terminat... din cauza celor întâmplate? Nu. Nici măcar n-a început vreodată. A, bine. Eu nu știu ce s-a întâmplat. Eu nu știu nimic. Nu fac decât să-mi înec zilele în băutură. Tom își spuse: „Sunt nebun, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]