6,786 matches
-
curând, certitudinea că se și întâmplase. Am coborât din pat, tremurând violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în grabă ușa dormitorului meu și m-am uitat pe palier. Nișa părea să irizeze o lumină difuză, dar poate că nu era decât un reflex al clarului de lună. Am ascultat din nou și mi s-a părut că aud un sunet sacadat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o zvârlise apoi cu piciorul. M-a năpădit un sentiment de intensă, fantastică ușurare. Și apoi gândul: „Dar dacă e adevărat?“. M-am dat jos din pat tremurând și cuprins de greață, am aprins lumânarea și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra lumânării lumina bariera perdelei de mărgele, dar îndărătul ei nu se vedea nimic. Perdeaua clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat la ceas. Era două și jumătate. Ce făceam sau, mai bine-zis, ce se întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fi discreți, le povesteau, fără îndoială, lui James și lui Peregrine tot ce știau și încă ceva în plus. Am gemut, continuând să-mi țin fața în mâini. În acea noapte am dormit cu toții în felul următor: eu în dormitorul meu, Hartley în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o imaginasem, prevăzusem fie un fracas spontan, fie un consiliu solemn, cu Hartley figurând în ambele ipostaze. În realitate, de îndată ce-a intrat pe ușă, Hartley a și dispărut. Într-o secundă s-a strecurat, ca un șoricel, în dormitor și a închis ușa după ea. (În dormitorul mare, nu în cămăruța unde avusesem convorbirea cu Ben.) Câinele, ditamai javră, continua să latre, ca un acompaniament la cele ce se petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un consiliu solemn, cu Hartley figurând în ambele ipostaze. În realitate, de îndată ce-a intrat pe ușă, Hartley a și dispărut. Într-o secundă s-a strecurat, ca un șoricel, în dormitor și a închis ușa după ea. (În dormitorul mare, nu în cămăruța unde avusesem convorbirea cu Ben.) Câinele, ditamai javră, continua să latre, ca un acompaniament la cele ce se petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
diavol împelițat!“. După o clipă îmi deschise ușa. Masca inexpresivă se evaporase. Se strâmbă la mine de ură. Simțeam că ceea ce făceam era un gest frivol, și totuși trebuia să-l fac. Eram totodată conștient că întrerupsesem o scenă. Ușa dormitorului era acum deschisă. Am întins sacoșa: — Astea-i aparțin. Regret că am uitat să i le las. Ben înșfăcă sacoșa și trânti cu ea de podea, făcând-o să bufnească și să clincăne. Își împinse spre mine capul schimonosit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legăna cu o mișcare alertă, aproape dansantă, împroșcată de soarele anemic cu mici explozii de lumină metalică, palid aurie. Avea un aspect de mare fericită și mi se părea că o privesc prin ochii lui Titus. M-am întors în dormitor. Ceilalți trei dormeau în camerele de jos, deși nu-mi plăcea să-i știu atât de apropiați. Hotărâsem ca în acea zi să le cer tuturor să plece. Mă simțeam îndeajuns de tare pentru a-mi traduce în practică hotărârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erau casele, unele față de altele. Una avea un vitraliu oval pe ușa de la intrare, alta o verandă îmbrăcată în mușcate, alta o lucarnă la pod. Am ajuns la poarta albastră a bungalovului Nibletts, cu încuietoarea ei iritant de complicată. Perdelele dormitoarelor din față erau trase la o parte într-u mod neobișnuit. Am apăsat pe soneria cu ding-dong. A scos un sunet neobișnuit. Cât a durat până să-mi dau seama că locuința era goală? În orice caz am fost sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
neobișnuit. Am apăsat pe soneria cu ding-dong. A scos un sunet neobișnuit. Cât a durat până să-mi dau seama că locuința era goală? În orice caz am fost sigur de acest lucru înainte de a privi prin deschizătura dintre perdelele dormitorului mai mare și a vedea că nu mai era nici urmă de mobilă înăuntru. M-am întors la ușa din față și, nu știu din ce rațiune, am apăsat de mai multe ori pe butonul soneriei, ascultându-i ecoul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
robinet picura. Ghemotoace de scamă zburau pe podea mânate de curentul ce pătrundea pe fereastră. Am deschis cămara: pe rafturi se și depusese un strat de mucegai. Am străbătut odaia de zi și am intrat pe rând în cele două dormitoare. Nu am putut descoperi nimic, nici o batistă, nici un ac, nici o amintire lăsată de iubirea mea. Am intrat în camera de baie și m-am uitat la pata din cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe nemeritate, locul unei zeități benefice. Când am ajuns acasă, încă nu se făcuse ora două. Am încercat să mănânc puțină supă congelată, direct din cutia de conserve, dar am renunțat foarte repede. Am înghițit două aspirine, am urcat în dormitor și m-am trântit pe pat, așteptând avid - așa cum se întâmplă adeseori în clipele de acută nefericire și șoc - să lunec repede în inconștiența somnului, dar m-am pomenit târât într-un soi de infern. Dacă există vreo tortură mentală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în chip fericit, s-o ocrotesc cu atâta tandrețe! Nu mă puteam hotărî să mănânc ceva. N-aveam nici un chef de mâncare și simțeam că nici nu voi mai dori vreodată să mănânc. În cele din urmă, am urcat în dormitor, beat și bolnav. Perdeaua de mărgele țăcănea, ondulată de cine știe ce briză marină, care pătrundea cine știe pe unde. O lună micuță gonea printre norii zdrențuiți și viteza ei îmi dădea amețeli. Poate că îi fusese dat să-l iubească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și rece, dar afară era o bogăție de lumină și aerul se încălzise. Am luat hotărârea să dorm în aer liber, m-am dus să adun câteva pernițe din bibliotecă, și am scos câteva pături și o pernă mare din dormitor. Am coborât în vâlceaua de lângă buza mării, acolo unde dormisem, în cealaltă noapte, și mi-am așternut culcușul. Pe urmă m-am reîntors în casă, unde lumânările răspândeau un halo prietenos în fereastra cămăruței roșii. Cerul, deși tulbure, șters, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă duc și șed acolo. Cărțile mele continuă sa stea împachetate în lăzi, în hol. Majoritatea hainelor zac încă în geamantane, pentru că nu mă îndur să ating costumele lui James, ordonat rânduite pe umerașe și foarte îngrijite. Garderobul mare din dormitorul lui pare intrarea către o altă lume. N-aș putea spune că mă simt ca la mine acasă în apartamentului lui James, dar nici prin gând nu-mi trece să locuiesc în altă parte. Uneori, mi se pare cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu s-a mărit. Mănânc în bucătărie, apoi mă reîntorc la acest birou din camera de zi. De îmbrăcat, mă îmbrac în hol. Dorm în spațioasa cameră de oaspeți. Bineînțeles, nu cutez să mă culc în patul lui James. Frumosul dormitor al lui James e nefolosit și am încuiat ușa. Am luat însă în primire biroul, și acolo am adunat piesele mele favorite din colecția de animale de jad, demnă de a figura printre posesiunile oricui. Presse-papiers-urile care-mi apasă hârtiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se numea lagărul respectiv, tot în Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea soarelui, și-așa mai departe... Și când am venit la colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie în dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și îmi spune ăla: Știi că a apărut decretu’, și că ne vom elibera. Hai, mă, lasă-mă în pace, vezi-ți de treabă, c-am auzit de atâtea ori... Pe cuvântul meu! De unde
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a mâncat prea mult... Și de-abia l-am scăpat... da’ curgea apă pe el... parcă-l văd ș-acuma. La Târgșor puteați să comunicați cu ceilalți elevi? Da. Erau niște săli mari, că intrau vreo 50 într-o sală... Dormitorul era cu priciuri, și toți vorbeam între noi... Acolo se stătea mai mult pe grupuri geografice... Aradul eram separați, toți laolaltă... Lângă noi mai era grupul Timișoara. De la Arad era Nădăban Fredolin, Brandabur Costel... Brânda de la Timișoara. De la Cluj o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
orice ar fi fost eram pe platou și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru, și o luau din nou... Și, în sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus în fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte că ne-a dus la o muncă voluntară din asta, la curățat zarzavat. Și-acolo era un cântar, și am vorbit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-a legat prietenia. Și ați început periplul prin coloniile de muncă... Da. Pe 6 decembrie 1959, deci de Sfântul Nicolae, ziua tatălui meu, eram ancorați la malul Dunării. Ne-au debarcat și ne-au urcat pe un bac. Locul dormitoarelor noastre era un hambar în care se ajungea coborând pe o scară, și care era acoperit cu un capac pe care se punea lacăt... Condițiile erau greu de imaginat. Mai întâi era foarte frig. Era o sobă construită din pământ
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zis: M-ai speriat, mă șarpe, m-ai speriat la început, da’ pe urmă te-ai descurcat bine. Ei acu ce să vă fac? Voi ați muncit... Duceți-vă, bă, și să nu vă mai prind! Ne-a trimis la dormitor și nu ni s-a întâmplat nimic. Și-am tras și un pui de somn până când au venit ceilalți de la muncă. Ați spus că ați fost bolnav cu rinichii? Eee. Fiecare dintre noi încerca, înainte ce simțea că nu mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mizerie, toți eram deshidratați, nu vroiam decât să ieșim. Într-o zi ne-au dat carne de cai morți, că se făceau tractoare și nu mai trebuiau. Ne-au dat capete de cal cu spanac, și tot dormitoru’ necheza... În dormitor erau peste 200 de deținuți. Vă mai amintiți momentul eliberării? Am fost eliberat de la Tichilești în septembrie 1962. Ziua, pe la 9, a venit un coleg al meu de școală, unul Timur, că a avut o treabă la Brăila și când
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de Dunăre. Comuna Ostrov venea în față, și comuna Dăeni puțin în dreapta... Și noi eram prima colonie din capătul dinspre Ostrov. Fusese mai înainte acolo o colonie de drept comun, că erau niște saivane reamenajate... Erau curățate, văruite, pe jos dormitoarele ăstea mari erau pavate cu cărămidă, lustruită bine, că acolo curățenia începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
văruite, pe jos dormitoarele ăstea mari erau pavate cu cărămidă, lustruită bine, că acolo curățenia începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare în fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați într-un dormitor? Păi cam 150-200 de oameni încăpeau într-un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]