14,427 matches
-
acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine, așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală condusă de regii însuflețiți de catolicism..., o societate pămîntească din care fuseseră eliminați, pe cît era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe membrii ei”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu sora mai mare a lui Theodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recîștigase controlul asupra regatului și reușise să-l condamne pe Chrysaphios, dușmanul său de moarte. Noul împărat, Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, a convocat un conciliu general, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este adevărul pe care, cu multă însuflețire, se străduiește să-l restabilească; aici dramatizarea evenimentelor nu mai este opera unui istoric imparțial, ci a unui martor profund implicat, ce apără un prieten și îl invocă pe Dumnezeu ca martor împotriva dușmanilor acestuia. Această apologie e scrisă într-un stil tragic, elevat, bogat în procedee retorice, capabil să exprime și să provoace emoții, cu totul diferit de stilul simplu al Istoriei Lausiece. Autorul vorbește de Palladius de Helenopolis la persoana a treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cosma Indicopleuste”. Despre el știm ceea ce ne spune în text. Din reperele interne ale operei lui reiese că scria a doua carte a acesteia în 547-549; trece prin unele dificultăți, ce constau probabil în polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, fiind nestorian, are motive de dispută cu monofiziții din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită, lucru confirmat de opera propriu-zisă, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii după ce Cosma a compus această meticuloasă lucrare, multe din acele mări și din acele pămînturi care formau ecumena concepută de Dumnezeu au fost răvășite definitiv: mai întîi perșii, dușmanii dintotdeauna, apoi arabii au distrus armonia lumii mediteraneene descrise cu atîta pasiune în cartea lui Cosma și, în acest fel, o scriere care fusese concepută ca o operă de sistematizare s-a transformat rapid în fosila unei epoci încheiate. Un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de nisip deșert nu aici am dorit să ajungem. nimic avem și acasă, chiar când în pustiu se iscă și câte o furtună de aer cald. nu avem unde pleca! bine, rău, aici ne vatra. aici avem prietenii, dar și dușmanii. aici trebuie să stăm și să răbdăm. oriunde în altă parte e la fel pamparam, pamparam... IMPERIUL TĂCERII mă plimb printre morminte și sunt subjugat de liniște nici măcar frunzele din pomi nu mișcă, nici vântul nu adie cât depre pietre
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
de pus în ramă. • Lumina este fereastra vieții și darul dimineții! Nu înțelepciunea, ci lăcomia guvernează omul. • Cârmuitori de dinainte parcă nu aveau destulă minte, iar cei de acum s-au și poticnit în drum. Cică omul este propriul său dușman și totuși se iubește. • Dilema asta n-are cheie, rog urgent un clește. ------------------ Harry ROSS mai 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE (27) - AFORISME (10) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie
GÂNDURI REBELE (27) – AFORISME (10) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381304_a_382633]
-
a fost o lecție cumplită; cu viața a milioane a fost plătită. • Auschwitz arătat lumii că civilizația rasistă este, de fapt, o junglă nazistă. • Să nu uităm, asta e porunca, să ținem minte că am fost și încă suntem ale dușmanilor ținte. • Auschwitz e o pată care întunecat un secol întreg. • Hitler a ucis o lume și n-a câștigat decât fluvii de dispreț și ură. • Auschwitz rămâne o pată caare aîntunecat un secol întreg. • Holocaustul - un simbol al crimei în
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
important să se ofere ca “premii” lucruri care sunt corelate cu pasiunile și interesele constructive manifestate de copil. Sancțiunile nu trebuie să fie disproporționate și se va evita orice formă de violență fizică sau verbală. Teama este cel mai important dușman În calea Învățării și concentrării. Favorizarea interacțiunilor pozitive În special, În sala de clasă, este recomandabil ca elevul cu ADHD să lucreze În echipe. Se poate menține, pentru o perioadă mai lungă, lucrul În echipa În care elevul a dat
COPILUL HIPERACTIV ŞI CU DEFICIT DE ATENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela PETRESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2181]
-
1999). Nepotul, "prins în ghearele" acestui veac, riscă să piardă adevăratul sens al evenimentelor, fiindcă îi lipsește o verigă în transmiterea mesajului, veriga-tată. Reacția lui devine inevitabil aberantă și îl împinge tocmai spre primejdioasa plăsmuire a unei "imagini clare a dușmanului", cu toate consecințele ei. Prezentăm în aceste pagini un fragment din cea mai nouă carte a Laureatului Nobel pentru Literatură 1999, carte publicată la Ed. Steidl din Göttingen în februarie 2002 și aflată acum în curs de apariție la Ed.
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
nu putea să apară nici măcar pandantul militar al căpitanului civil Petersen, căpitanul de covertă Zahn, împreună cu câinele său ciobănesc? Pot doar să intuiesc ce l-o fi îndemnat pe Konny să trișeze: dorința de a păstra o imagine clară a dușmanului.... 1) Nava Wilhelm Gustloff, declanșatoare a conflictului nuvelei, a fost construită, ca vas de croazieră, pentru organizația nazistă Energie-prin-Bucurie, transformată apoi în transportor de trupe și navă-lazaret în timpul celui de-al doilea război mondial și scufundată, în cele din urmă
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
să schimbe lumea prin violență. Rând pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n-au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
aproape identic beneficiază R.H. Charles. Cititorului de astăzi îi este totuși greu să accepte anumite anacronisme utilizate, cu o dezinvoltură dezarmantă, de părintele Rigaux încă din primele pagini ale scrierii sale: „Tradițiile Israelului, notează el, referitoare la Anticrist și la dușmanii împărăției lui Dumnezeu fac parte dintr‑un ansamblu de credințe desemnat de termenul «eshatologie»” (p. 1). Sau, două pagini mai departe: „Eshatologia generală a poporului ales se împarte în eshatologie transcendentă sau cerească și eshatologie pământească, numită și națională, istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
13; 17; 1 și 2 In.) atestă tradiții diferite și autonome. Printre sursele identificate de Ernst, se numără: visul lui Nabucodonosor și vedeniile de la Daniel (cap. 2; 7‑8; 10‑12), descrierea lui Gog (Iez. 38‑39); credința potrivit căreia dușmanul poporului lui Israel va veni din Nord (Ioil 2,20; Amos 7); mitul șarpelui din Geneză, capitolul 3; mitul lui Rahab (Ps. 89,10‑11; Jubil. 26,13‑13); mitul Leviatanului (Ps. 74,14; 104, 24‑26; Jubil. 40,25
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a cruțat în această campanie pe edomiți, moabiți și amoniți; ei vor fi considerați aliații cei mai apropiați ai Anticristului pe toată durata domniei lui. Cele trei popoare nu par a fi fost alese la întâmplare. Într‑adevăr, aceștia sunt dușmanii mitici ai Israelului: Gen. 49,3; Num. 24,20; Ier. 49,35; Ps. 78,51; 105,36. Împrejurările morții lui Antiochos al IV‑lea îi sunt necunoscute autorului capitolului 11 din Cartea lui Daniel. Versiunea sa asupra faptelor nu corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în a cărui tramă sunt prinse câteva personaje simbolice, care nu au un referent precis: „omul fără de lege”, „fiul pierzării”, „cel nelegiuit/impios” și mai ales 6∀ϑΞΠΤ<‑ul. Spre deosebire de textul de la Marcu, 13, unde profeții mincinoși sunt prezentați ca dușmani ai creștinilor, textul epistolei în discuție înfățișează creatura malefică lucrând în mod direct împotriva lui Dumnezeu. Parusia nu se petrece pe neașteptate, așa cum era prezentată în prima epistolă, ci respectând anumite etape. Venirea „celui nelegiuit” trebuie să preceadă venirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Domnului pământului” (Apoc. 11,4). Mesajul celor doi martori este un îndemn la pocăință înaintea sfârșitului lumii (sunt înveșmântați în sac). Ei au anumite calități supranaturale: în primul rând, așa cum am văzut, „foc iese din gura lor și mistuiește” pe dușmanii lor. Această imagine este specifică, în general, profeților Vechiului Testament. Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece vin direct de la Dumnezeu; sunt cuvinte‑epifanii. În al doilea rând, ei „au putere să închidă cerul” așa încât „ploaia să nu plouă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ori de câte ori vor voi” (11,6). Această ultimă caracteristică supraomenească este o aluzie la figura lui Moise. Aceleași puteri acordate conducătorului poporului evreu la ieșirea din Egipt - prefacerea apei în sânge (Ex. 7,17‑19) și abaterea celor zece plăgi asupra dușmanilor - vor fi acordate, în contextul eshatologic, celor doi martori. Există, așadar, un cadru alcătuit din două tradiții bine cunoscute: cea a lui Ilie și cea a lui Moise. Cele două modele se îmbină, se contopesc practic unul în celălalt; martorii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale. Episcopul de Lyon, mai puțin experimentat în filozofie, întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale. Episcopul de Lyon, mai puțin experimentat în filozofie, întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
binelui și răului, în timp ce șarpele nu face decât să spună adevărul. Această interpretare antrenează consecințe grave la nivel teologic; șarpele, asimilat de o bună parte a tradiției creștine diavolului (Apoc., Iustin etc.), devine aici prietenul omenirii, iar Demiurgul, principalul său dușman. Irineu respinge această exegeză, negându‑i legitimitatea. În capitolul 27 (1‑2) al cărții a II‑a, el enunță principiul, singurul valabil pentru hermeneutica creștină, potrivit căruia orice pasaj obscur sau ambiguu din Scriptură trebuie citit și descifrat în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atât Vechiul, cât și Noul Testament: Prov. 21,1; 8,15‑16; Rm. 13,1; 4,6; Mt. 17,27. După căderea în păcat, explică el, „oamenii au ajuns la un asemenea grad de sălbăticie (in tantum efferauit), încât îi socoteau dușmani și pe cei din propria lor stirpe; ei se dedau fără nici cea mai mică teamă la tot felul de netrebnicii, omoruri și pofte deșănțate. Iată de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
serie de mărturii defavorabile. Fragmentul din Jud. 18,11‑31, de pildă, îi prezintă pe danaiți ca pe un trib aplecat spre idolatrie - chiar dacă textul nu este explicit, rabinii îl vor interpreta în sensul acesta. Apoi, personajul este stigmatizat ca dușman înverșunat al blândului Iosif. Potrivit Testamentului lui Zabulon, acesta i‑ar fi sfătuit pe frații lui Iosif să omoare un țap, căci voia să atingă de sângele lui haina mezinului, pentru a‑l face pe Iacob să creadă că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Ierusalim. Comentariu la Geneză 49,7-14 Primul fragment comentat pe larg face parte din Geneză 49,8‑12. Este vorba de binecuvântarea lui Iuda de către Iacob: 8 Iuda, pe tine să te laude frații tăi, Mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. 9 Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? 10 Căpetenie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două fiice ale lui Lot, al căror neam există încă și astăzi” (Gen. 19,37; Is. 11,14; Dan. 11,41), sunt cei care vor acorda susținere tiranului eshatologic încă din primele momente ale domniei sale. Cele trei popoare menționate sunt dușmanii tradiționali ai Israelului. De altfel, ei l‑au sprijinit pe regele Antiochos al IV‑lea în campania sa împotriva Ierusalimului. Așadar, vechii dușmani ai Israelului vor deveni, la sfârșitul veacurilor, cei mai apropiați aliați ai tiranului. Puternic prin această susținere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]