5,421 matches
-
Ecologice "Dimitrie Cantemir". 19 octombrie 1996. Este înmormântat la Mănăstirea Recea (județul Mureș), în apropierea orașului Târgu Mureș. 2004. Școala Generală Nr.1 din Târgu-Mureș va purta din anul școlar 2004/2005 numele Gimnaziul "Serafim Duicu" din Târgu-Mureș. A debutat editorial în revista „Tribuna”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fondator al revistei "Școala Ardeleană", fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației "Școala Ardeleană", fondator și președinte de onoare al Societății Culturale "Alexandru Papiu Ilarian". A fost redactor al
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
ca un pericol împotriva omenirii. Ca răspuns, Teller a luat poziție în favoarea acesteia, declarând că este sigură și viabilă. Efortul depus i-a provocat un infarct miocardic, pentru care a acuzat-o pe Jane Fonda. Teller a scris și un editorial care a apărut pe două pagini în "Wall Street Journal", numărul din 31 iulie 1979, intitulat „I was the only victim of Three-Mile Island” („Am fost singura victimă a [accidentului de la] Three-Mile Island”), care începea astfel: A doua zi, "The New York Times
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
două pagini în "Wall Street Journal", numărul din 31 iulie 1979, intitulat „I was the only victim of Three-Mile Island” („Am fost singura victimă a [accidentului de la] Three-Mile Island”), care începea astfel: A doua zi, "The New York Times" a contraatacat cu un editorial în care a criticat articolul lui Teller, susținând că acesta a fost sponsorizat de „Dresser Industries”, firma care fabricase una dintre valvele defecte care au contribuit la accidentul de la Three Mile Island. Teller este considerat a fi una din sursele
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
cel mai mare număr de ascultători la nivel urban, fiind și cel mai ascultat post de radio din București. Radio România Actualități este postul fanion al Societății Române de Radiodifuziune, care funcționează ca serviciu public autonom de interes național, independent editorial. SRR are obligația să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice. În același timp, conținutul programelor sale trebuie să răspundă standardelor profesionale în materie. Pentru
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
a fost creată în 1969 ca instituție de interes național, purtând numele marelui port român Mihai Eminescu. De-a lungul celor patru decenii de existență, pe măsură ce și-a diversificat sistemul editorial, și-a menținut și adâncit profilul său inițial, cel de promovare al literaturii românești contemporane, ca o formă concretă de reflectare a creativității românești. De asemenea, editura s-a concentrat în publicarea unor lucrări de necesitate pentru diverse categorii de
Editura Eminescu () [Corola-website/Science/315132_a_316461]
-
colaboratori dintre personalitățile vieții politice și culturale basarabene. Însuși Val Butnaru publică număr de număr (inițial - săptămânal, iar din 2003, de două ori pe săptămână), sub genericul "E la nave va..." (preluat de la titlul celebrului film al lui F. Fellini), editoriale incitante, axate pe evenimente și probleme de primă stringență. Alte colaborări în calitate de analist politic : la "Televiziunea Națională" (în 2000-2001, până la instaurarea cenzurii comuniste), la posturile "Euro TV", "Radio Europa Liberă", "Radio Antena C". Ține un curs de măiestrie jurnalistică studenților
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
trebuit să-și caute un alt loc de muncă. Așa a ajuns Vidrașcu la revista “Novîi mir”, la care a lucrat din 1971 pînă în 1993, mai întîi în calitate de membru al colegiului redacțional, apoi - de redactor-șef adjunct. A debutat editorial în 1948, a scris eseuri și povestiri. Printre traducerile pe care le-a făcut din rusă în “moldovenească” se numără “Cei vii luptă” de Jean Lafitte, “Steagurile de pe turnuri” de Anton Makarenko, “Ard fluvii” de Vanda Vasilevskaia și “Prăbușirea” de
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
proză conțin, într-o formă literară adecvată, câteva idei filosofice, influențate în special de Kant, Schopenhauer și budism, dar niciodată n-a scris texte filosofice la propriu. Pe de altă parte, filosofia sa politică, expusă în articole din ziar și editoriale este complet distinctivă. Eminescu este unul dintre cei mai importanți și influenți gânditori politici români conservatori din ultimele decade ale secolului 19. Constantin Leonardescu a studiat la Universitățile din București și Paris, și a fost profesor de filosofie la Universitatea
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Era etapa regăsirii și regândirii funcționalismului. David Mitrany a decedat în 25 iulie 1975, după ce izbutise să publice ultima sa carte despre alternativa funcționalistă. Între 1919 și 1922 a fost angajat la cotidianul britanic The Manchester Guardian. În staff-ul editorial de aici avea responsabilitatea Departamentului de Relații Externe. Din 1922 a fost cooptat în Fundația pentru Pace Internațională unde va participa la elaborarea unei serii de volume privind istoria socială și economică a războiului mondial. În 1922, la propunerea lui
David Mitrany () [Corola-website/Science/316061_a_317390]
-
în Fundația pentru Pace Internațională unde va participa la elaborarea unei serii de volume privind istoria socială și economică a războiului mondial. În 1922, la propunerea lui Graham Wallas, Mitrany a fost cooptat în Fundația Carnegie pentru Pace Internațională, sub editorialul lui James T. Shotwell. Dorothy Anderson susține că activitatea din cadrul acestei instituții va constitui „"baza pentru mare parte din dezvoltarea de mai târziu a gândirii lui Mitrany"”. În cadrul acestei Fundații, Mitrany a fost implicat în colegiul editorial al unei serii
David Mitrany () [Corola-website/Science/316061_a_317390]
-
Editura Mesagerul Bistrița, 2005 (traducere din limba franceză în colaborare cu Veronica Știr după ediția japonezo-franceză, apărută la Editură Tikurikan Tokyo 2004); Poezii alese de Jorge Luis Borges, Editura George Coșbuc, 2005, Bistrița (traducere după Obra Poetica, apărută la Alianza Editorial, Buenos Aires, 1985); Frumoasă zi de 27 septembrie, de Thomas Brasch (traducere după Der schone 27 September, apărută la Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1980), tipărită la Editură Europress, 2006, Bistrița; Tremur de Hilde Domin, Editura George Coșbuc, 2007; Urme pe
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
Alamo aveau să descurajeze orice rezistență și că soldații texani vor părăsi rapid teritoriul. Vestea căderii Alamoului a avut, însă, efect total opus. Armata lui Houston s-a bucurat de aportul a numeroși noi voluntari. "New York Post" scria într-un editorial că „dacă [Santa Anna] i-ar fi tratat pe învinși cu moderație și generozitate, ar fi fost dificil, dacă nu imposibil, să se trezească acea simpatie generală pentru poporul din Texas, simpatie ce îndeamnă astăzi atâtea spirite aventuroase și înfocate
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a fost adaptată că o serie de volume de benzi desenate ilustrate de Emma Vieceli și Leigh Dragoon. În România seria a fost tradsă de Cătălin Pruteanu și Adrian Deliu, publicată pentru prima dată de editură Leda, parte a grupului editorial Corint. În decembrie 2010 autoarea a anunțat că lucrează la o altă serie numită "Bloodlines" al carei personaj principal va fi Sydney Sage. Un prim capitol care nu a fost folosit a fost publicat de autoare și poate fi citit
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
Thomas Loren Friedman (născut pe 20 iulie 1953) este un jurnalist american, editorialist și scriitor. Scrie editoriale de două ori pe săptămână pentru The New York Times, este autorul mai multor cărți pe tema afacerilor externe, a globalizării, a Orientului mijlociu și a mediului și este câștigătorul a trei premii Pulitzer. s-a născut în Saint Louis Park, statul Minnesota
Thomas Friedman () [Corola-website/Science/321215_a_322544]
-
Special care apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie). Spre deosebire de revista lunară acest supliment este dedicat integral unui singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric. «„Historia Special” este un nou proiect editorial marca „Historia”, cu o frecvență trimestrială. Este un număr dedicat unei singure teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special” are ca subiectul: „Dușmanului de clasă
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
Formarea ideilor” (condus de prozatorul Constantin Stan) și la întâlnirile Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la "Ziua literară" și Revista Tomis din Constanța. În 2005 a câștigat concursul de proză „Tomiseisme”, organizat de revista constănțeană. În 2006 a debutat editorial la Polirom cu volumul de proze scurte "Sir Sugismund". Cartea a primit recenzii favorabile (vezi mai jos), dar a șocat prin temele propuse și prin limbajul impudic adoptat. Cu sprijinul unei burse acordate de Uniunea Scriitorilor din România (în valoare
Luca Dinulescu () [Corola-website/Science/321517_a_322846]
-
singurul copil, Sabina Copilu. Din 1948 și până în 1953 este subinspector și inspector școlar la Cluj unde deține funcții didactice și administrative. Debutează în 1926 - cu proză - la revista „Patria“ condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat supranumele „Cheatră“. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul „Neamul nevoii“, Editura Anca din Cluj. A contribuit la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
și au rămas pe poziție, deși încă moderați. Această atitudine a lui Émile Zola, totuși, a dezgustat o parte din cititorii acestui "jurnal serios" care este "Le Figaro". Numeroasele presiuni au obligat conducerea ziarului să-l informeze pe Zola că editorialele sale vor fi închise. Fernand de Rodays, unul dintre directori, cel mai indulgent cu cauza dreyfusardă, s-a hotărât să demisioneze și să-și lase asociatul singur la "Le Figaro". Există o legendă, întreținută de însuși Zola, spune că acesta
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
exprima revolta. Articolul este enorm, având circa de cuvinte. El a curs pe opt coloane, în întregimea primei pagini din "l'Aurore". A fost o premieră în această presă de opinie de obicei foarte moderată în ce privește forma, în care marile editoriale rareori depășeau două coloane pe prima pagină. În plus, mare parte din aceste ziare nu publicau decât patru pagini, spațiul fiind puternic limitat. "J'Accuse...!" ocupa, deci, aproape o treime din suprafața utilă a numărului din 13 ianuarie 1898. Titlul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Galați, 2002 (cca 600 p.) (26) DU NON SENS AU PARADOXE, éd. Le Brontosaure, Franța, 2002 (27) PENSEZ-VOUS FRANÇAIS ? éd. Le Brontosaure, Franța, 2002 (28) BOSSUE, L’INTERROGATION, volum publicat în cadrul revistei NUOVE LETTERE, Italia, no.11/ 1999, dar, apărută editorial în 2002 (29) APRÈS L’AMOUR, À LA BELLE ÉTOILE, éd. Le Brontosaure, Franța, 2002 (30) LA TRADUCTION - ENTRE MYTHE ET RÉALITÉ, éd. Le Brontosaure, 2003 (31) VADEMECUM (des touristes et hommes d’affaires), ed. Evrika, Brăila, 2003 (32) Cours
Constantin Frosin () [Corola-website/Science/315405_a_316734]
-
Biroului Politic al CC al PMR în chestiunea națională din 12 decembrie 1948. Despre această rezoluție a scris Temesvarer Zeitung în numerele din 19 și 23 decembrie 1948. Apoi, în numărul din 8 februarie 1949, același ziar a publicat un editorial semnat de Emmerich Stoffel, cu titlul "Über einige Probleme der arbeitenden deutschen Bevölkerung in der Rumänischen Volksrepublik" (Despre unele probleme ale oamenilor muncii germani din Republica Populară Română). Emmerich Stoffel este cel care, în ședința Biroului Politic, primise sarcina să
Comitetul Antifascist German () [Corola-website/Science/317377_a_318706]
-
articol (de ziar, de revistă etc.), de obicei nesemnat care exprimă punctul de vedere oficial al conducerii redacției într-o problemă actuală și importantă. Se mai numește și "articol de fond". Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
al conducerii redacției într-o problemă actuală și importantă. Se mai numește și "articol de fond". Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
articol de fond". Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter, editorialistul este în primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]