5,930 matches
-
întregim, pentru o viitoare ediție, corespondența oferită acum, doar parțial, publicului cititor. Luca PIȚU Sincategorematicul înger Aurel Dumitrașcu Despre bunii prieteni nu vorbești, cu ei discuți numai... atîta vreme cît, istorial exprimîndu-ne, îs. De se retrag din ființare, din gîndirostiviețuirea empirică, regula etică severă, în fraza precedentă formulată, poate fi înfrîntă. Așa cum voi proceda eu cu Aurel în rîndurile ce urmează, după mai mult de zece ani de la ultima mea descindere în Sabasa dumitrașciană, unde perdurează acum casa memorială a poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
A.M.P. : Se poate vorbi detașat și științific despre orice, chiar dacă ai fost martor... Tranzitologia e știință în Occident, altfel predată la Economie, la Științe Politice sau la Geografie, dar este o știință, există o enormă lite‑ ratură teoretică și empirică. Eu sunt mai ales interesată de tranziția instituțională, care întretaie prin cea poli‑ tică și cea economică, adică de schimbarea regulilor jocului într-o societate, cum treci de la dictatură la democrație, de la regimul lui „Ei se fac că ne plătesc
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
intelectuale occidentale ? BĂieții Ăștia s-au pier‑ dut. La noi s-a sărit, cred, peste două generații. S-a sărit peste generația lui Mihai Botez, care era un om de cali‑ tatea întâi și care are cea mai bună carte empirică despre cum era România în ’89, discuții cu românii despre des‑ curcăreala aia... Lumea nu mai știe cine a fost Botez. Ar fi fost, se zice, o încercare a lui Iliescu de a-l aduce prim-ministru ca să ne împace
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ani de Închisoare (atât pentru cine practica operația, cât și pentru femeia implicată). Au fost nenumărate drame: operații improvizate, decese, condamnări. Femei aflate Între viață și moarte interogate de procurori. Copii nedoriți. Copii născuți anormali, fiindcă se Încercase, prin metode empirice, eliminarea lor. Și, mai ales, o stare de permanentă nervozitate În familii, În raporturile cotidiene dintre bărbați și femei. Și o imensă jignire adusă oamenilor și, mai ales, femeilor, tratate ca animale de reproducere. La Început, cum era de așteptat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mănuși, s-au îndesit. Apogeul a fost atins când ne întorceam din Belarus în Polonia, când trei colegi au fost dați jos din tren, iar Ancevski, macedoneanul, a mai și petrecut o noapte la graniță. Pornind de la această simplă bază empirică, putem spune că există un „sentiment” al graniței mult mai accentuat în Est. Or, așa cum am văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a anticilor, Împletită cu cea artistică a dat naștere unor opere din care reiese interesul pentru aspectele teratologice, Înainte cu mii de ani, câștigând pe de-o parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar empirică. De la frescele antichității cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o ficțiune. De atunci, printre efectele spectaculare ale pelagrei, am introdus ceea ce, împreună cu acad. Jules Nițulescu, am numit-o "boscona pelagroasă"; denumirea însă nu a prins, cu tot tratamentul extrem de eficient, a învins ficțiunea. Cu această relatare, închei capitolul medicinii empirice, ideea fiind necesitatea de a lua în serios limbajul medicinii populare, indiferent de rezonanța acestui limbaj. Boscoana cine mai știe câte există "pe limba ei", limbă pe care un practician serios trebuie să o poată traduce pentru uzul științific. MEDICINA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ȘI LA IAȘI. PERSONAJE MEDICALE ALE TIMPULUI MOAȘA Personajul medical cel mai important, unicul absolut indispensabil, răspândit pe tot teritoriul moldovean a fost moașa. Nu știm când a apărut moașa personaj. "De când lumea", se poate răspunde corect. Practicând o medicină empirică, cu destule elemente magice, moașa, mai întâi ca femeie neînvățată, practicând ceea ce a văzut la nașterile la care a asistat, a devenit, cu timpul reprezentantul cel mai de seamă al vieții medicale, situație consfințită și mereu recunoscută de tradiție, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a asista și dirija nașterile propriu-zise, dar, în mod firesc, și rolul de îndrumător în puericultură și în toate implicațiile medicale care priveau copilul și mediul familiei. Tot moașa rezolva și incidentele obstetricale inerente și întreținea vechi tradiții de medicină empirică. Moașa era personajul principal în situațiile legate de circumstanțele dificile când se iveau sarcinile nedorite și în alte împrejurări situate la limita legalității, limită care, tradițional, nu era precizată legal, fiind determinată de circumstanțe psihologice, sociale etc., etc. Moașa deținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
siguranță, de noi argumente, dar tema a fost deja mult extinsă, conferind trecutului asistenței psihiatrice din țările române dimensiuni mult mai extinse decât cele cunoscute. În paginile următoare am încercat o trecere în revistă a evoluției asistenței psihiatrice de mănăstire (empirică, strict filantropică) spre ospiciile asistate de medici și, ulterior, organizate, legiferate, în spiritul criteriilor sanitare ale timpului, insistând cu precădere asupra aspectelor inedite. ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihic oferită de mănăstirile din Moldova, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței acordate s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
perspectiva liniară "implică abandonarea ideii unui cosmos în care mijlocul pământului era centrul absolut și sfera cerească exterioară era limită absolută; rezultatul a fost conceptul de infinit, un infinit prefigurat nu numai prin Dumnezeu, dar de fapt întruchipat în realitatea empirica". Perspectiva liniară ... infinitate. Criticism istoric ... eternitate? Dovadă că eternalismului filosofic i-ar putea fi "conferit" un rol în revoluția renascentista a gândirii istorice nu va fi probabil găsită vreodată. Eternalismul a fost o doctrină eretica care trebuie tratată cu prudență
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Întâmpla dacă juglona s’ar acumula de la un an la altul? Desigur ar dăuna Însuși celui ce-a produs-o: eroul nostru ar greși În plus... Și, legat de toate aceste calități, mi-aș permite o remarcă: poate chiar constatarea empirică a rolului benefic al nucului l’a pus În poziția privilegiată pe care o deține În tradiția poporului nostru. Amintind că nucul exercită efectul reductiv cel mai puternic observat de mine, dau loc concluziei firești că plantele se diferențiază nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să ofer, adesea, aprecierile altora referitoare la concepția analizată și apoi aprecierile mele. Acestea din urmă se întemeiază pe o serie de idei care se pot constitui într-un "crez" fundamentat pe teoriile clasice ale pedagogiei și pe rezultatele cercetărilor empirice contemporane. Cred, așadar, că educația este un proces de dezvoltare și formare a ființei umane, în sensul că fiecare om își însușește valorile sociale ale unui anumit spațiu și timp istoric, dar, asimilînd aceste valori, fiecare își dezvoltă propria personalitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază generalizările pe observație sistematică și pe experiment. Spre deosebire de alți teoreticieni care vedeau în pedagogie fie o "psihologie aplicată", fie etică sau logică aplicată, Meumann aprecia că aceasta este o știință de-sine-stătătoare care, chiar dacă folosește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pot fi realizate în cît mai bune condiții. Alături de pedagogia filosofică, E. Meumann situează alte ramuri ale pedagogiei științifice: știința despre tineret, știința acțiunilor educative, metodica educației și învățămîntului etc., fiecare dintre ele primind sprijin din partea pedagogiei experimentale ca "fundament empiric al pedagogiei". Cercetările întreprinse l-au condus pe Meumann la o concluzie care venea să confirme teza fundamentală pe care se construia, în aceeași epocă, teoria "educației noi", și anume, munca spirituală este cu atît mai valoroasă pentru individ, cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stabilit nota distinctivă a metodei sale, și anume considerarea acesteia ca o parte a metodei de cercetare. Elementele ei sînt, de altfel, momentele care caracterizează procesul de investigare științifică. 1. Primul moment al metodei problemei îl constituie crearea unei situații empirice o situație asemănătoare celei de acasă sau specifică comunității din care face parte copilul. La început, acestuia totul i se pare cunoscut; ceea ce are el de făcut pare că intră în limitele experienței sale anterioare. 2. Cînd începe să lucreze
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
noul său corp. Conceptele de evoluție și personalitate sînt cele două chei de boltă ale antropologiei pedagogice a lui Steiner (9, p. 114). Conceptul de personalitate se opune aceluia întemeiat pe cercetările psihologice din timpul său, cercetări care aveau orientare empirică; el așază conceptul de personalitate pe teoria veche a temperamentelor (sanguin, coleric, flegmatic, melancolic), teorie interpretată prin prisma "științei spirituale", precizînd că educației îi revine sarcina de a echilibra și armoniza tendințele dominante ale celor patru tipuri de temperament. După cum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale celor patru tipuri de temperament. După cum se poate constata, teoria lui R. Steiner cu privire la educație nu are nici fundament filosofico-etic (ca la Kant și Herbart), nici unul socio-cultural (ca la Durkheim și Dewey), nu se sprijină nici pe o psihologie empirică (așa cum întîlnim la Claparède și Montessori); ea este desprinsă dintr-o neomitologie antroposofică, în care educatorul apare ca un grădinar creator de forme, ca un preot și ghid spiritual (cf. 9, 144). Periodizarea vîrstei de creștere a ființei umane, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
menit să cultive o nouă înțelegere asupra ființei umane, una adecvată "științei spirituale". Ceea ce surprinde ca element de noutate în teoria pedagogică steineriană nu sînt atît inovațiile în sine, cît justificarea necesității adoptării lor justificare rezultată nu dintr-o cercetare empirică (ca în cazul educației noi), ci dintr-o concepție filosofică spiritualistă a unui "inițiat", așa încît, în ultimă instanță, adoptarea acestor inovații este o chestiune de credință. În a doua jumătate a secolului XX școlile Waldorf au cunoscut o relativă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățămînt (1929). Într-un moment în care învățămîntul intuitiv trecuse masiv din planul teoriei în acela al practicii pedagogice, se făcea constatarea că numeroși educatori transformaseră intuiția în scop; supraapreciind rolul concretului în instrucție, ei mențineau școlarii mici la nivelul empiric timp îndelungat, împiedicîndu-i să se ridice la abstract. Prin experimentul său, Gh. Comicescu demonstra că învățămîntul dobîndește virtuți educative în măsura în care îl ajută pe elev să depășească planul concretului și să treacă în planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
anchetă, experiment) (41, p. 206). Ceea ce I. I. Gabrea numește "spiritul etnic în pedagogia românească" nu este altceva decît încercarea de a construi o teorie a educației dedusă din realitățile specifice societății românești, pe baza unei ample investigații cu caracter empiric. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației, pentru care pedagogia, fiind națională, nu putea aspira la statutul de știință, Gabrea vedea posibilitatea întemeierii științifice a teoriei educației tocmai pe investigarea prin colaborarea mai multor forțe științifice a faptului obiectiv al realității sociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să-i surprindă atît problemele comune, cît și pe cele particulare și, pe de o parte, să indice soluțiile puse la dispoziție de știința educației, iar, pe de alta, să caute noi rezolvări pentru probleme specifice. Pedagogia pe baza investigațiilor empirice și a reflexiilor posedă un număr de idei, principii, teze comune, valabile cel puțin într-o anumită perioadă istorică pentru spații geografice mai largi. Așa, de pildă, efortul pedagogilor se îndreaptă aproape de un secol spre surprinderea legităților fenomenului educațional. Evident
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
reproducția culturală; corespondența dintre relațiile sociale de producție și relațiile sociale de reproducție realizabilă prin educație în concepția lui Bowles și Gintis etc. 3. Definirea unor astfel de tipuri ideale prezintă reale dificultăți în planul operaționalizării conceptelor. De aceea baza empirică este puțin relevantă pentru practica școlară imediată. Tipurile ideale conțin premise de verificare teoretică. Realitatea socio-educațională este înglobată într-un grup de concepte generale, pentru ca apoi să se efectueze o analiză teoretică a relațiilor dintre aceste concepte; raportarea la practica
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
moment nu există un consens general privind cel mai bun mod în care să se îndeplinească condițiile stringente ale lui Lancaster și Montinola: Țelul fundamental al tuturor analizelor comparative [este] evaluarea explicațiilor contrare. Avansarea unor explicații logice, întemeiate pe testarea empirică sistematică a ipotezelor de ordin teoretic facilitează o dezbatere sănătoasă privind întâietatea unei explicații asupra alteia. (Lancaster și Montinola 1997: 186) De exemplu, excelentul studiu al lui Lo privind corupția politică din China și din Hong Kong înaintea retrocedării nu numai
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]