32,222 matches
-
pînă la Ural și pînă după Ural, ca și În cele două Americi, cu numeroși protagoniști și cu milioane de morți, pe fundalul unui peisaj sinistru). Numai că acest capitol, jalnic schematizat și despuiat - asemeni știrilor abstracte din reviste, unde esența faptelor se reduce la intrigă - s-ar putea deci comprima astfel: Conspirația sau rădăcinile prăbușirii societății europene va fi concepută undeva, În Franța (după cum afirma, pe bună dreptate, Krușevan), În ultimii ani ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în contextul istoriei naționale și reușește să se apropie de proporția mult căutată între fapte și interpretarea lor. Mai trebuie adăugată o componentă a „echipamentelor” Cernat: dispune de un grad de cunoaștere a limbii române care-i asigură accesul la esențe și capacitatea de a se exprima pe înțelesul celor cărora cartea le este adresată. La rigoare, aceasta înseamnă informație prelucrată, decantată și organizată până la nivelul compatibil cu demonstrația pe care autorul o face în legătură cu acest col de geografie și istorie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Conachi) era o localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de vegetație specifică luncilor, de la rogoz și stufăriș, arbori de esență moale, sălcii și lozii, plop, dar și arbori cu valoare economică mai ridicată. Cu o asemenea vegetație de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la fel, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
te puteai trezi că ești taxat de „dușman al poporului”, că subminezi puterea de stat și alte acuzații grave care te puteau duce la închiderea pentru mulți ani. Pe lângă moară, Emilian Gurău avea și un gater pentru tăiat scânduri, din esențele de lemn care se găseau în pădurile din jur. Lemnul de brad pentru construcție era înlocuit cu salcia, teiul și fagul. Scândura de brad se procura de pe piața din Bacău, care se afla departe, iar drumurile erau proaste. După ce s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne amintim că la venirea bejenarilor bucovineni în lunca Dunavățului, fiecare și-a făcut „casa” așa cum s-a priceput și din ce a avut: lemn de salcie și coaja pentru acoperiș. Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda pentru cioplitul grinzilor, căpriorilor, furcilor, amânarilor, leațurilor etc. Scândurile necesare erau obținute prin despicarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uși, ferestre, dar și mobilier: dulapuri, mese, scaune, paturi (cei care făceau mobilier se numeau stoleri; un renumit stoler, cu școală profesională, era în Fruntești, la Ulmi, și se spunea Stoleru, făcea și stupi și rame). Se folosea lemnul de esență moale, brad, cireș, tei, dar și păr și nuc. în comuna Filipeni au lucrat și trei absolvenți ai Gimnaziului Industrial din Bacău: Ion Borcea, Gavril Rusu și Grigore Bârgăoanu care făcea și sculptură. Introducerea tâmplăriei în Lunca este legată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca. Meșterul rotar făcea și osii „tocmea” tot carul, pluguri, grape, sănii, juguri. Foloseau diferite esențe de lemn: ulm (pentru butucul roții), frasin, carpen, stejar. Între cei mai cunoscuți meșteri rotari amintim pe Ghiță Hură, Toader Bârgăoanu, Toader Ignătescu (Chifan), Costică Ciobănuc, Gheorghe Prodan Tomescu, Alexandru Hură. Acești meșteri făceau după priceperea și hărnicia lor toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secole de migală, de îndepărtare a acelor elemente care nu spuneau nimic, erau o umplutură, de esențializare a sensului și mersului vieții. Și marii artiști care au plecat în creația lor tot de la folclorul inepuizabil al creației populare, au căutat esențele, au trecut dincolo de ceea ce vede fiecare ochi. Esențializarea este marca definitorie a marilor artiști (Brâncuși, de exemplu, cu păsările lui măiestre); el nu spune direct, el sugerează. Asemenea ni se sugerează cerul și câmpul și sensul vieții de pe costumul popular
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
groaznic, Întrucît bărbatul, după cum ne Învață Perogrullo, se supune, dimpotrivă, dictatului propriului aparat genital sau digestiv. — Nu-mi trînti atîtea vorbe, Fermín, că ți se vede panașul. Dacă ai ceva de spus, sintetizează. Atunci uite, ți-o spun În succintă esență: asta nu are față să se mărite cu Cascorro. — A, nu? Și de ce avea față, ia să vedem? Fermín se apropie de mine cu un aer confidențial. De boală, zise el, Înălțîndu-și sprîncenele cu un aer misterios. Și ia seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un lucru imposibil: Istoria respectă niște legi care, odată cunoscute, ne permit s-o prevedem și s-o orientăm. Situația e limpede: forțele pieței au luat planeta în stăpânire. Ultima expresie a triumfului individualismului, acest marș victorios al banului explică esența celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluție va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ai unor inovații sociale și artistice, nu numai comercianți. Transumanii vor pune la punct instrumentele acțiunii lor: așa cum animatorii pieței creează întreprinderi industriale, beneficiarele alocărilor de resurse rare, transumanii vor anima întreprinderi relaționale, beneficiare ale unor alocări de resurse în esență nelimitate. Scopul lor va fi îmbunătățirea soartei lumii, tratând problemele pe care piața nu le va putea rezolva, contrabalansând mondializarea pieței prin cea a democrației. în aceste întreprinderi, profitul nu va fi decât o condiție necesară a supraviețuirii, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
protejează cultura anumite popoare oferă o idee despre ceea ce ar putea fi o concepție avansată despre bunul comun. Acesta n-ar putea fi nici o miză a pieței, nici proprietatea statelor, nici un bun multilateral: ar trebui să fie un bun supranațional. Esența dimensiunii intelectuale a bunului comun va fi constituită dintr-o inteligență universală proprie speciei umane, diferită de suma inteligențelor oamenilor. Inteligența colectivă a unui grup nu este suma cunoștințelor membrilor săi, nici chiar suma aptitudinilor acestora de a gândi; este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fost o epocă de nihilism mai mult sau mai puțin liric, mai mult sau mai puțin sângeros, dar ceea ce avem azi în față este terorism pur și dur, divers în ce privește chipurile și expresiile sale, dar identic cu el însuși în esența lui, Aveți grijă cu exagerările și extrapolările prea facile, interveni ministrul justiției, mi se pare hazardată, ca să nu spun abuzivă, asimilarea cu terorismul, pe deasupra cu caracterizarea de pur și dur, a celor câteva voturi în alb apărute în urne, Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu consecințe imprevizibile pentru viitorul patriei, guvernul a fost primul care a înțeles setea de libertate exprimată prin tentativa de ieșire din capitală adusă la îndeplinire de aceia pe care întotdeauna i-a recunoscut ca patrioți de cea mai pură esență, aceia care în împrejurările cele mai potrivnice au acționat, fie prin vot, fie prin exemplul vieții lor de zi cu zi, ca autentici și incoruptibili apărători ai legalității, în felul acesta reconstituind și reînnoind ce are mai bun vechiul spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu teoriile lor otrăvitoare pe cetățenii care respectă legea, Aveți dreptate, efectiv nu-mi amintesc să fi făcut vreo aluzie la această eventualitate, răspunse prim-ministrul, dar, imaginând că s-a întâmplat așa ceva, asta nu ar schimba cu nimic în esența problemei, cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla ar fi ca actualii optzeci la sută din oameni, care au votat în alb, să ajungă la o sută, schimbarea cantitativă introdusă în problemă n-ar avea nici o influență asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a comis, acum patru ani, un asasinat. Nu exista nici o întrebare în frază, era doar o simplă reiterare, de aceea bărbatul rămase tăcut. Avea pe chip o expresie de confuzie, de dezorientare, nu pricepea de ce comisarul nu mergea direct la esența chestiunii în loc să piardă timpul cu un episod care fusese evocat doar pentru a întuneca umbrele unui portret, neliniștitor prin el însuși. Comisarul se prefăcu că n-a înțeles, Povestiți-ne ce știți despre această crimă, ceru el. Bărbatul își reținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ce părere ai, așadar, despre ceea ce tocmai am văzut? Întrebă el ca să schimbe subiectul. - Ceea ce am văzut... Ești sigur că am văzut amândoi același lucru? - Cu siguranță, ochii noștri sunt diferiți, așa cum ne sunt și mâinile sau nasul. Însă, În esență, imaginea pe care mintea noastră o extrage din ceea ce simțurile Îi indică trebuie să fie aceeași: pentru că mintea noastră e oglinda minții lui Dumnezeu, care este unul. - Și dacă nu ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii, care Îi desenați aparența, esența și hotarele. Sau, de asemenea, voi poeții, care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se la explorarea acelei mări de Înțelepciune. - Unii ar fi În stare să ucidă, ca să aibă toate astea, murmură el ridicând de pe jos un codice ilustrat cu miniaturi. - Oamenii ucid Întotdeauna ca să poată trăi. Iar pentru Înțelept, cuvântul este Însăși esența vieții. - Se pare că acorzi un amplu spațiu pasiunilor În argumentele dumitale, messer Arrigo. - Dacă cineva ar ucide nu pentru că ar fi dominat de pasiunea simțurilor, ori de răutatea sufletului, ori de istovirea creierului, ci pentru că ar fi sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se până când aproape că Îi atinse fruntea cu sânul. Apoi Îi trecu o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului. Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva, te opream, copile, vezi c-aicea nu e bine! Veneai de la școală și ziceai: hai, mamă, să mai recităm! Nu exista să te învăț eu ceva și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cer mii de scuze. Oare vei putea să mă ierți? Ea i-a aruncat o privire gravă, i-a privit gura și ochii verzi, serioși, care, pentru gustul ei de fată de treisprezece ani, cu guler ascuțit la rochiță, erau esența unei povești romantice. Da, Myra Îl putea ierta imediat. — Păi... sigur. El a privit-o Încă o dată, după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit faux pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-l „excedeze“. Mulți studenți Îi copiau Îmbrăcămintea, Îi imitau stilul de vorbire... Amory a hotărât că, probabil, Humbird reprezenta o piedică pentru progres, dar n-ar fi dorit să-l reformeze... Se deosebea de tipul sănătos, care reprezenta În esență clasa de mijloc. Dădea impresia că nu transpiră niciodată. Unii nu se pot purta prietenește cu un șofer fără să se audă bârfiți după aceea. Dar dacă Humbert ar fi luat prânzul la Sherry’s cu un om de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
echipa de fotbal, până când ea aproape că-și auzise cunoscuții șoptind: — Trebuie că Phyllis Styles este Într-o situație disperată dacă se lasă văzută cu filfizonii ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte serios În esență. Din rădăcina aceea izvorâse energia pe care Încerca acum s-o canalizeze Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au făcut apariția. Circa o sută de studenți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a acestui ceas! Nu vom mai aștepta coborârea lunii de pe cer În valea asta sechestrată de stele și turle, pentru că eterna dimineață a dorinței se transformă În timp, În după-amiază pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]